URECHEA DE ELEFANT SAU GHICI CINE TE URMĂREȘTE?(1630)


De dragul parcursului electoral al Elenei Udrea, care intenţionează să coboare la vot cu paraşuta, Băsescu a împărţit populaţia ţării în două mari entităţi: acoperiţi şi descoperiţi. Paradoxal, între cele două grupări nu există reacţii antagoniste. Evident, cu excepţia preşedintelui ţării, care simpatizează la vedere mărul verde, cu viermele aferent din inventar, şi acoperiţii gen nici cal, nici măgar, precum Turcescu. In acest context profund băscian, viitorul recensământ al populaţiei urmează să fie organizat pe grupe de câte doi, urmăritul şi urmăritorul, urmând ca, la anumite date, rolurile să fie schimbate. Intr-o ţară în care serviciile secrete dau pe afară, spălându-şi rufele în văzul lumii, culmea, cu detergenţii livraţi de la Cotroceni, spionita a devenit o chestiune de interes naţional. Spune-mi cine eşti, cu sau fără buletin de Bucureşti, ca să-ţi spun pe cine să urmăreşti! Spionita din România prezintă numeroase particularităţi. De pildă, între urmărit şi urmăritor s-a legat, într-un timp foarte scurt, practic, de la începutul campaniei electorale până în prezent, o legătură de suflet şi conjunctură. Urmăritorul contemporan este un tip eminamente uman, ceea ce Vanghelie, primarul pesedist, nu a înţeles pe deplin în momentul în care a realizat că este filat. Indivizii în cauză intenţionau să-l treacă strada, cunoscut fiind faptul că, în sectorul unde filau, marcajul de pe trecerea de pietoni era, inclusiv în seara desconspirării, ca şi inexistent. Iată cum spionita de doi lei a trecut în derizoriu o faptă pionierească! Un alt element definitoriu pentru societatea în care trăim este umbra, care, după foarte mulţi ani de nedreptate publică, a fost, în fine, reabilitată... Am ajuns, iată, să fugim din nou de propria noastră umbră, ceea ce nu s-a mai întâmplat de multă vreme! E drept, sunt şi cazuri în care umbra urmăritorului ne intră în suflet, dar astea sunt excepţii care anulează regula. In materie de simbolistică, spionita de la noi este reprezentată de urechea de elefant. Deunăzi, am intrat într-un cunoscut restaurant din Bucureşti, frecventat de procurori, poliţişti şi avocaţi, în ordinea descrierii. La o oră la care toate mesele erau ocupate ochi, un alt simbol al spionitei noastre, era o linişte de se auzea musca! Precizez că musca face parte din grupa acoperiţilor, dovadă atacurile sale sâcâitoare asupra capetelor descoperite...Ei bine, mă întorc la restaurant, ăla cu procurori etc., unde toţi clienţii conversau în şoaptă prin intermediul urechii de elefant. In cazul unora, în funcţie, ce-i drept, şi de noua pregătire socio-profesională, urechea de elefant s-a dezvoltat de la sine, ca o consecinţă directă a vremurilor pe care le trăim. Culmea urechismelor constă în faptul că, în restaurantul cu pricina, până şi comenzile către ospătari sunt transmise tot prin intermediul urechii de elefant!Ca o curiozitate, cea mai expresivă dintre ele este friptura în sânge, după ce Ponta a decretat „sânge pe pereţi în PSD”...Pentru evitarea unor confuzii, de pildă, când se comandă fasole bătută, se apelează până la exasperare la mimica populară, des uzitată în vremuri de răstrişte şi spionită. Spune-mi cine eşti, umbră, ca să-ţi spun pe cine să urmăreşti! De dragul Elenei Udrea, domnul preşedinte încearcă să-i asmută pe acoperiţi împotriva descoperiţilor. După izbucnirea acestui scandal de pomină, anumite servicii secrete s-au ţinut de pălărie, ca să rămână acoperite în partea de sus, dar au neglijat partea de jos... Cineva a făcut o glumă proastă cu nădragii lor în vine!
 




jooble.org