Ponta sau vrabia voturile monarhiei visează(1353)


De când s-a înscris şulfeşte în competiţia prezidenţială, Victor Ponta pozează în tot felul de ipostaze hilare, trecând prin mai multe register dramatice, chiar dacă, în comparaţie cu Băsescu, nu boceşte la primul impuls, suflându-şi nasul cu mijloace primitive- două degete gen praştie. Modelul două degete gen praştie, lansat în perioada de glorie a lui Robin Hood, este larg răspândit în Parlamentul României. Dispozitivul cu pricina, ca să-l numim aşa, este folosit pe scară largă de cei care, în timpul lucrărilor în plen, fac biluţe şi nu avioane din hârtie, care au dispărut drastic din peisaj. Nu este cazul premierului, dumnealui acţionând ştiinţific doar când e răcit... Iohannis, candidatul neamţ, cu dinţii în sus, la preşedinţia României, spunea că o să înfiinţeze un teatru în Parlament. Timp pierdut, ca şi atunci când aştepţi ca Iohannis să rostească a doua propoziţie dintr-o frază normală, mult mai rapid fiind ardeleanul care zice „No, bine”. In materie de teatru politic, se poate spune că, în fine, şcoala de actorie a PSD a lansat pe scenă un cadru desăvârşit la clasa închipuiţii momentului sau scenario ieftine. Parafrazând un mai vechi proverb, putem spune că fiecare politician este un actor, dar Ponta îi întrece pe toţi, după ce l-a interpretat pe Suleyman în bărcuţa aceea de la inundaţii. La debutul său în marea ciolaniadă politică, Ponta îşi închipuia că este, după freză, după port, copia fidelă a lui Titulescu, ceea ce, în materie de imagine, echivala cu un bonus consistent. In realitate, micuţul Titulescu era zgâlţâit de primele frisoane generate de febra pentru putere, principal sursă vitală a ceea ce noi numim, în termini populari, tusea măgărească. In USL, tusea măgărească a micuţului Titulescu a căpătat convulsii accentuate în perioada în care actualul premier susţinea sus şi tare că nu o să mănânce în veci usturoi şi, ca atare, gura o să-i miroasă doar a trandafiri! Mă refer, desigur, la trandafirii partidului, care, deja, s-au ofilit în glastră. Tangău. Parcă dumnealui era cel care, jurându-I credinţă veşnică, îi promitea lui Crin Antonescu cum că nu o să-I taie calea la prezidenţiale pe la trecerea de cale ferată nesemnalizată… Aiurea. In ce priveşte febra puterii, efectele colaterale nu se rezumă la banalul guturai sau nasul roşu. Cea care se modifică fundamental este privirea, în sensul că un ochi se uită la slănină şi celălalt la făină. Când obosesc, fac cu schimbul, făina şi slănina fiind sensibil egale ca valoare nutritivă. Intr-un fel, exerciţiul făinii şi slăninii din USL îi prinde bine în disputa electorală pentru funcţia de preşedinte al României, pentru că dumnealui nu se poate uita drept în ochii alegătorului. Firesc, în dreapta este făina şi în stânga domneşte slănina, ceea ce, să recunoaştem, îi distrage obsesiv atenţia...De când şi-a tras tichie de mărgăritar cu mărgele şi oglindă retrovizoare pe dreapta, Victor Ponta îşi închipuie că poate intra în pielea unor personaje precum Moş Ion Roată, Vlad Tepeş, pompierul care nu ia foc, justiţiarul lui peşte prăjit, salvatorul de serviciu în bărcuţă, Scufiţa Roşie antibăsistă, primul pensionar al ţării etc. Mai nou, candidatul Ponta pozează în tânărul şi neliniştitul monarhist, ceea ce, în materie de senzaţional, întrece povestea inspirată din biografia comună a slăninii şi făinii, punctul de unde s-a dat startul în campania electorală. Ce legătură are monarhia cu preşedinţia? Poate că în mintea domnului premier, aia cu fruntea lată, una-I slănina şi alta-I făina! La un loc, crede micuţul Titulescu, totul s-ar putea converti în voturi, ca şi în cazul alianţei cu ţiganii! Vrabia voturile monarhiei visează! De dragul slăninii şi făinii electorale, până şi preşedintele ţării şi-a băgat mâna adânc în borcanul cu miere al monarhiei, după ce, iniţial, a strâmbat din nas, exclamând “Câh”! In acest context, cu mâna întinsă spre monarhie, o altă pălărie, filmele documentare cu Ponta pionier sau procuror fruntaş, care îi ia pe toţi pe făraş, mi-au adus aminte de tinereţea revoluţionară a fostului cizmar poznaş şi nărăvaş. Preşedinţie sau monarhie? O întrebare cât o aluniţă pe nasul mult încercat al PSD, un partid gata să fie rupt în două sub povara găştii lui Hrebenciuc… Si, în final, o întrebare de simplu amărăştean: ”Da cu Sârbu ce-aţi avut?”
 




jooble.org