Tulcea: 25 de ani de la cea mai mare tragedie din navigația civilă din România(577)


Tulcenii din satul Grindu își plâng în continuare rudele pierdute în urmă cu 25 de ani, în cea mai mare tragedie din navigația civilă din România, 'Mogoșoaia'.

'Acum 25 de ani țipam pe malul Dunării cu tot satul. Țipam de nu știam ce e cu noi. Copii, surori, frați, nepoți, cumnați, toți s-au dus. Băiatul meu, Costică, avea 26 de ani, venea de la Galați. Fusese în tura de noapte și-l așteptam acasă. A plecat sănătos tun și nu l-oi mai vedea decât când m-oi duce după el, dacă își face Dumnezeu milă de mine. Durerea de mamă nu o poate lua nimeni', a declarat miercuri, pentru AGERPRES, Rada Ariton, în vârstă de 72 de ani, din satul Grindu.

A fost la cimitirul din sat cu nepoata și strănepoata și a aprins o lumânare în amintirea copilului.'A fost luni hramul bisericii din sat și atunci a venit și Episcopul Tulcei și a făcut slujbe de pomenire pentru morți. Dar azi este ziua lor', spune Maria Alecu, în vârstă de 58 de ani, care acum 25 de ani și-a pierdut sora.

Elena Horovei Chirică avea 28 de ani, era din Grindu, dar locuia la Mangalia, județul Constanța, cu soțul ei, născut în satul gălățean Șivița. În urmă cu 25 de ani, cei doi erau în concediu și se pregăteau să-l înscrie la școală pe băiatul lor în vârstă de șase ani. Potrivit Mariei Alecu, Elena Horovei Chirică venea la Grindu cu copilul.

'Zbiera tot satul pe malul Dunării. Acolo am stat până la 2.00 noaptea. Apoi, m-am dus acasă și m-am întins în pat și atunci am visat-o. Îmi spunea: 'Nu mai stați pe malul Dunării. Vino la felinarul unde ne scăldam când eram mică. Acolo o să mă găsiți'. Și așa s-a întâmplat. Pe băiat l-au găsit pe malul din Galați și l-au dus la Șivița și l-au înmormântat', a povestit Maria Alecu.

Lângă mormântul sorei sale, se află și cele ale părinților.

'S-au dus amândoi părinții de durere', a mărturisit aceasta.

Duminică, 10 septembrie 1989, nava de pasageri 'Mogoșoaia' a plecat de la Palatul Navigației din Galați, în jurul orei 8.00, cu destinația Grindu, având potrivit unor surse 224, după alte surse peste 300 de pasageri la bord. În scurt timp, peste 200 dintre aceștia aveau să moară înecați sau asfixiați în saloanele navei, în urma impactului cu prima barjă a convoiului 'Petar Karamincev', aflat sub pavilion bulgar. Doar 17 persoane aveau să scape, sărind pe barjă sau în apă ori împinși de presiunea apei prin geamurile groase ale cabinelor și saloanelor.

În urma celei mai mari tragedii din istoria navigației civile din România, cursele de pasageri dintre Galați și Grindu au fost oprite, iar autoritățile române au deschis proces celor bulgare. Printr-o sentință definitivă din anul 1993, Tribunalul Galați a obligat Întreprinderea Navală Bulgară (BRP Bulgaria) și pe comandantul împingătorului, Gheorghi Petrov Anghelovschi, la plata unei despăgubiri civile de 67 milioane lei, la valoarea de atunci, pentru scufundarea pasagerului românesc.

În plus, comandantul bulgar al împingătorului, Gheorghi Petrov Anghelovschi, a fost condamnat la 10 ani de închisoare, pentru distrugere. Comandantul nu a efectuat, însă, decât două luni de detenție, după care a plecat în Bulgaria.

În același timp, 133 de urmași ai victimelor s-au constituit în părți civile intentând procese părții bulgare pentru despăgubiri. La rândul său, partea bulgară a introdus în anul 2004, la Tribunalul Galați, o contestație la executare, prin care a solicitat ca instanța să constate prescrierea despăgubirilor de 67 milioane lei, care între timp au fost recalculate de partea română la peste 1,2 milioane dolari.

Pentru punerea în execuție a sentinței, care impune plata de către BRP Bulgaria a sumei de 1,2 milioane dolari, s-a deschis un nou proces la Tribunalul din Sofia.

'Am primit 2.800 de lei la banii de atunci. Nimic altceva', spune Maria Alecu din satul Grindu.

În amintirea victimelor tragediei 'Mogoșoaia' au rămas mormintele persoanelor înecate, o carte semnată de Petre Rău și două monumente ridicate la Grindu și la Galați. La Grindu, Costică Sbârciog, primar în perioada 1996-2008, a reușit, după îndelungi căutări să strângă bani pentru ridicarea unui monument care a fost dezvelit în anul 2008.

La Galați, la inițiativa rudelor celor dispăruți și cu efortul financiar al unui vechi marinar, Petrache Boșneagă, la Dana 46 din Portul Bazinul Nou Galați, chiar în dreptul locului în care s-a produs evenimentul, a fost înălțat un alt monument.  

Sursa: Agerpres




jooble.org