Sâmbătă consistentă pe scenele artistice constănţene: Capodopera pucciniană

Sâmbătă consistentă pe scenele artistice constănţene: Capodopera pucciniană "TURANDOT", la TNOB "Danovski", şi comedia pariziană "ESCROCII", la Teatrul de Stat(1042)


În acestă seară, de sâmbătă – 17 mai, de la ora 19.00, pe cele două principale scene de spectacol din Constanţa, vor fi prezentate montări artistice care s-au dovedit, deja, a avea o mare priză la publicul de la malul mării: comedia politico - socială… amară «ESCROCII», de Robert Lamoureux (Franţa), la Teatrul de Stat, şi celebra operă “TURANDOT”, de Giacomo PUCCINI, la Teatrul Naţional de Operă şi Balet (TNOB) “Oleg Danovski”.

 


Teatrul de Stat Constanţa (TSCT), sediu, ora 19.00: «ESCROCII», de Robert Lamoureux (Franţa

 


De la ora 19.00, la sediu (bulevardul Ferdinand, nr.11), Teatrul de Stat Constanţa (care, reamintim, de luni – 12 mai a.c., prin decizia plenului ordonatorului de credite, Consiliul Judeţean Constanţa - CJC, ca urmare a unui concurs cu… un candidat unic!, are un nou director – general, în persoana actriţei Dana Dumitrescu – Zgabercea, fostul director artistic al instituţiei, care îi ia, astfel, celui ce a ocupat funcţia în ultimii aproape şapte ani, Virgil Iosif!), propune spectatorilor constănţeni o comedie… «amară», social-politică: «ESCROCII», a francezului Robert LAMOUREUX.
Traducerea: Georges Dorosenco (scriitor român stabilit în Franţa, care, însurat fiind cu o constănţeancă, a trăit la malul Mării Negre, în anii ’70 , loc unde, se pare, a fost… fericit, fapt pentru care a dăruit TSC(T) această traducere, fără pretenţii de copyright!).
Regia, adaptarea şi ilustraţia muzicală: Bogdan Caragea.
Scenografia: Ovidiu Pascal.
Coregrafia: Alice Safta, Georgiana Bumbac.
Distribuţia : Nina Udrescu, Luiza Sarivan, Adrian Dumitrescu, Dan Cojocaru, Liviu Manolache, Bogdan Caragea, Alexandru Mereuţă, Gelu Ciobanu, Alice Safta, Izabela Bumbac, Georgiana Bumbac, Cristiana Niţu.

 


Teatrul Naţional de Operă şi Balet (TNOB) “Oleg Danovski” Constanţa, sediu, între orele 19.00 – 22.00: celebra operă, în trei acte “TURANDOT”, una dintre capodoperele lui Giacomo PUCCINI

 


Teatrul Naţional de Operă şi Balet (TNOB) “Oleg Danovski” Constanţa prezintă, la sediu, între 19.00 - 22.00 opera, în trei acte, “TURANDOT”, de Giacomo PUCCINI.

Solişti: AKIKO HAYAKAWA (Japonia), ROBERT NAGY (Bucureşti), ROXANA BAGEAC, CONSTANTIN ACSINTE, FLORIN DIACONESCU (Bucureşti), LAURENŢIU SEVERIN, MARIUS EFTIMIE, DORU IFTENE, BOGDAN SANDU, BOGDAN OCHEŞEL, IONELA DUMA, MIHAELA IONESCU.

Dirijor: KOICHI INOUE (Japonia).


“TURANDOT” este o operă în trei (3) acte, compusă de Giacomo PUCCINI, pe un libret de Giuseppe Adami și Renato Simoni, după o piesă de Friedrich Schiller, bazată pe un basm persan, inclus în colecția lui Carlo Gozzi “1001 de zile” (secolul al XVIII-lea).

Partitura, pe care Puccini a lăsat-o… neterminată (la moarte), a fost finalizată, pentru cele 10 minute de sfârşit al operei, de către elevul său, Franco Alfano, pe baza a 36 de pagini de ciorne, lăsate de marele compozitor!

Premiera mondială a avut loc la 25 aprilie 1926, la Teatro alla SCALA, din Milano, sub bagheta celebrului Arturo TOSCANINI.

În timpul spectacolului inaugural, la un moment dat, dirijorul s-a… înterupt, la locul până unde compusese Puccini, și a spus: „în acest moment, maestrul a pus jos pana”. După un moment de tăcere în sală, de la balcon s-a auzit: „Viva Puccini!” urmat de ovațiile publicului!


Naraţiunea operei (libretului):

La Curtea Imperială a Chinei Medievale, Prinţesa Turandot îşi omoară toţi pretendenţii, punându-le trei întrebări, ghicitori filosofice…

ACTUL I:
Acţiunea se petrece în capitala Chinei Imperiale, Peking, cu multe sute de ani în urmă.
Un “mandarin”, de la curtea Împăratului Chinei, Altoum, anunţă, în Piaţa publică, din vecinătatea Palatului Regal, că fiica Împăratului, Principesa Turandot, se va căsători cu pretendentul, de sânge regesc, care va izbuti să dezlege cele trei enigme puse de ea.
Ultimul dintre temerarii care, cuceriţi de neasemuita frumuseţe a Principesei, îşi încercase norocul, Prinţul Persiei, urmează să fie decapitat, asemeni tuturor celorlalţi tineri veniţi până acum, de către călăul PU-TIN (Sic!) Pao, „la ora când răsare luna”.
Mulţimea adunată la porţile Palatului aşteaptă pedepsirea îndrăzneţului. Oamenii strânşi în grupuri sunt împrăştiaţi, cu brutalitate, de către garda imperială, care încearcă să facă loc cortegiului, ce urma să-l ducă la locul execuţiei pe Prinţul persan. În învălmăşeala care se produce, un bătrân este trântit la pământ, iar micuţa sclavă care îl însoţeşte strigă după ajutor, pentru a-şi salva stăpânul.
Un tânăr se desprinde din mulţime şi aleargă spre bătrânul prăbuşit; surpriza şi uimirea se citesc pe feţele celor trei: sub hainele sărăcăcioase, se ascundea bătrânul Timur, Regele detronat al Tartariei (Tătariei) , acum exilat, tatăl tânărului Prinţ Calaff, ce se afla acum în faţa lui! Soarta îi despărţise, de multă vreme, pe tată de fiu (despre care se credea că a murit într-o bătălie!) şi această regăsire neaşteptată le aduce pentru moment fericire, lor şi tinerei sclave Liu (singura persoană care-i rămăsese credincioasă bătrânului Rege, acum fără ţară).
Impresionat de credinţa şi devotamentul plăpândei fete, Calaff o întreabă ce a determinat-o să-şi urmeze stăpânul în surghiun. Răspunsul ei răsună simplu şi impresionant: făcea acest lucru pentru că într-o zi, de mult, tânărul Prinţ îi dăruise un... zâmbet!
Apariţia de o clipă a lui Turandot, în lumina lunii, are efectul unei vrăji atotbiruitoare, care robeşte pentru totdeauna inima lui Calaff. Îndrăgostit fulgerător de cruda şi frumoasa Principesă, el aleargă fascinat spre porţile palatului, pentru a încerca, la rândul său, să dezlege enigmele.
Este înconjurat de trei măscărici – ...miniştri în acelaşi timp!– Ping, Pang, Pong (Sic!), care încearcă să-l oprească, pentru a-i cruţa viaţa. Cei trei exprimă, în acest scop, punctul de vedere fundamental… TAOIST, după care nimic nu există pe lume în afară de atotcuprinzătorul "Tao" (cuvânt chinez care desemnează Izvorul și Principiul a tot ce există; "Tao" este de asemeni și "Calea", către o viață virtuoasă, armonioasă)! Cântă în trio: " - O iubești? De ce? Pe cine? Pe Turandot? Ha, ha, ha! Pe Turandot? Ha, ha! - Ești nebun! - Turandot nu există! - Nu există decât Vidul în care vei fi anihilat! - Turandot nu există! - Turandot? Nu e mai mult decât toți ceilalți nebuni ca tine! Nu există niciun om, niciun zeu, nici eu nu exist! Nici națiuni, nici regi, nici Pu Tin-Pao! Nu există decât Tao! - Te vei distruge în același fel ca toți ceilalți nebuni asemeni ție! - Nu există nimic decât Tao!".
Bătrânul Timur încearcă şi el să-l facă să renunţe, asemeni sclavei Liu, care i se alătură.
Cuvintele ei îl înduioşează pe Calaff, dar nu reuşesc să-i schimbe hotărârea.
Până şi Bătrânul Împărat, sătul de crimele lui Turandot!, încearcă să-l convingă pe Calaff să renunţe la sângeroasa tentativă...

ACTUL II:
Într-o atmosferă senină, Ping, Pang şi Pong îşi amintesc de liniştea şi pitorescul căsuţelor lor, de locurile natale, cărora le duc dorul şi care reprezintă bucuria (apusă a:) vieţii lor.
În amfiteatrul impunător al Palatului Imperial, demnitarii Curţii aşteaptă începerea teribilului examen, la care avea să participe necunoscutul străin, care nu se lăsase impresionat nici de victimele de până acum ale Principesei, nici de rugăminţile părinteşti.
Un vechi imn precede apariţia lui Turandot, frumoasă şi cu privirea rece a idolilor neîndurători.
Ea explică tuturor de ce sunt sortiţi morţii tinerii care nu reuşesc să-i dezlege tainele: răzbună, în felul acesta, o strămoaşă, din neamul său, pe frumoasa Lou-Ling, care fusese dezonorată şi ucisă, cu sălbăticie, în propriul ei palat, de către un... (alt) Prinţ Tătar: "Prințesa Lou-Ling, străbuna mea dulce și senină, tu care ai domnit în tăcere și bucurie pură, sfidând cu consecvență și fermitate oribila tiranie bărbătească, astăzi trăiești din nou în mine!" (...) "Voi, prinți care veniți aici, cu caravane mari, din toate colțurile lumii, pentru a va încerca norocul, să știți că mă răzbun pe voi în numele purității ei, în numele plânsului ei și al morții ei! Niciun bărbat nu mă va avea vreodată! În inima mea trăiește ura împotriva celui care a ucis-o pe ea. Nu! Nu! Niciun bărbat nu mă va avea vreodată! Ah, mândria marii ei purități a renăscut în mine!"
Confruntarea dintre principesă şi Calaff este aşteptată cu teamă şi curiozitate.
Sigură pe sine şi dornică să-l intimideze pe temerarul necunoscut, Turandot îi aminteşte: „Enigmele sunt trei, Moartea e una”. Calaff îi răspunde încrezător: „Enigmele sunt trei, una este Viaţa”.
Prima întrebare capătă răspunsul: fantoma care îi urmăreşte pe toţi muritorii, care se naşte în fiecare noapte şi moare în fiecare dimineaţă este... Speranţa! Asistenţa comentează uimită.
Curând se aude răspunsul şi la a doua întrebare: Sângele este acela care clocoteşte, fierbinte ca o febră, când există pasiune, sau este rece ca gheaţa, când îţi pierzi curajul!
Şi ultima enigmă este dezlegată: Îngheţul care… înfierbântă (gheața care îți dă foc și pe care focul tău o îngheață și mai mult; te înrobește dacă îți permite libertatea și te face rege dacă te acceptă ca sclav!) este... chiar ea, Principesa Turandot!
Mulţimea se dezlănţuie într-o cascadă de voci, eliberate de sub teroarea neîntreruptelor crime. Dar principesa încearcă să se elibereze de legământul făcut şi-i cere împăratului să o salveze, să nu o dea unui necunoscut.
Dorind să o cucerească din dragoste, nu ca urmare al unui legământ, Calaff îi acordă o şansă: dacă până în zorii zilei Turandot va reuşi să-i afle numele, el consimte să aibă aceeaşi soartă cu a tinerilor veniţi până atunci... De nu, va deveni soţia lui!

ACTUL III:
Este noapte, dar în cetate nimeni nu doarme, din porunca lui Turandot, care a hotărât să se afle, cu orice preţ, numele străinului ce o învinsese.
Plin de speranţă, Calaff aşteaptă ivirea zorilor, care îi vor aduce victoria deplină.
Dar zorile întârzie şi, până atunci, oamenii Principesei supun unui interogatoriu chinuitor pe bătrânul Timur şi pe micuţa sclavă Liu, despre care aflaseră că ştiu numele străinului.
Torturată, sub ochii îngroziţi ai oamenilor, Liu păstrează cu sfinţenie taina, de care atârnă viaţa omului iubit. Tăcerea ei nu poate fi înţeleasă încă de „Principesa de gheaţă”, dar, înainte de a-şi curma viaţa, Liu îi prezice că la ivirea zorilor va fi învinsă de către... aceeaşi forţă, nenominalizată, care copleşeşte inima ei (IUBIREA)! Cu un pumnal smuls de la un oştean, mica sclavă pune capăt chinurilor, pe care nu le mai putea îndura, şi viaţa ei se stinge, ca o ofrandă imaculată, pe altarul iubirii.
Mulţimea, foarte impresionată, o jeleşte pe biata Liu.

(Giacomo Puccini a… murit când muzica lui a ajuns la acest punct al libretului!
Muzica destinată ultimelor 10 minute ale operei a fost lăsată, de către compozitor, într-o formă neterminată, pe o ciornă de 36 de pagini.
Ea a fost completată, orchestrată și aranjată de fostul lui elev, Franco Alfani).

Finalul operei aduce lumină pentru toţi acei care o aşteptau cu înfrigurare.
Turandot și Prințul Tătar rămân singuri. Calaff topeşte, într-o îmbrăţişare, inima de gheaţă a frumoasei Principesei Turandot, în ochii căreia apar... primele lacrimi omeneşti!
Prințul o sărută. Turandot plânge și mărturisește că îl iubește. Acum Prințul este sigur de victorie și îi spune că numele lui este Calaff. Mulțimea îl aclamă pe Împărat.
Turandot se apropie de tronul tatălui ei și anunță că numele străinului este… „Iubire”!
Mulțimea îi aclamă pe îndrăgostiți, într-un imn închinat „Iubirii”. Glasurile lui Turandot şi Calaff se unesc cu ale mulţimii, într-un şuvoi luminos, ca o torţă a biruinţei Binelui (DRAGOSTEI) asupra Răului (urii)!

 

Quintetul de aur al operei italiene: Rossini, Donizetti, Bellini, VERDI şi PUCCINI !!!!

Giacomo Antonio Domenico Michele Secondo Maria PUCCINI (născut pe 22 decembrie 1858, în oraşul Lucca, Italia -- decedat la 29 noiembrie 1924, Bruxelles, capitala ei) a fost unul dintre cei mai mari compozitori italieni (de fapt: ultimul de acest nivel valoric!) de muzică de operă (continuatori şi dezvoltatori ai “bellcanto” – ului peninsular) alături de predecesorii săi: Gaetano DONIZETTI, Gioacchino ROSSINI şi Giuseppe VERDI, probabil şi Vincenzo BELLINI, cu a sa superbă “Norma”, dar şi cu “Somnambula” şi “Puritanii”…), reprezentant al curentului artistic (cultural, în general) “Realist”, numit în Italia “Verismo” (conform cu termenul din italiană: “vero” = “adevărat”).


PUCCINI: o biografie (nespectaculoasă, în planul vieţii personale!) de GENIU… PROFESIONIST 100%!

PUCCINI s-a născut într-o familie cu tradiții muzicale.
Tatăl său, Michele, conducea orchestra orășenească din Lucca, era organist al Domului din localitate și compusese câteva opera, de calitate modestă, un “Miserere” și câteva cantata, pe teme religioase. A murit tânăr, când Giacomo avea doar cinci (5) ani…
Primele lecții de muzică le primește de la unchiul lui, Fortunato Maggi, care… nu îl consideră prea dotat! Continuă studiile cu Carlo Angeloni, avându-l coleg pe viitorul compositor Alfredo Catalani. Cu Angeloni, Puccini face progrese.

În martie 1876 asistă, în orașul Pisa, la o reprezentație cu opera “Aida”, de Giuseppe Verdi, și, din această clipă, visează să devină compozitor de opera!
În același an, compune un Preludiu Simfonic, iar doi ani mai târziu: un ”Motet” și un "Credo", cu a căror execuție obține un oarecare succes. În toamna lui 1880, pleacă la Milano, unde (cu sprijin financiar din partea Reginei Margherita a Italiei) se înscrie la Conservator, avându-l ca profesor pe Amilcare Ponchielli.

Pe 31 mai 1884, are loc, la Teatro Dal Verme, din Milano, premiera PRIMEI sale opere, "Le Villi", care are succes şi la public și la critici. După o muncă asiduă, de câțiva ani, i se reprezintă, la celebra şi, desigur, extreme de selectivaTeatro alla SCALA, din Milano, opera "Edgar", de data aceasta… fără vreun succes deosebit!

Șase ani mai târziu, pe 1 februarie 1895, obține un succes, triumfal!, cu opera "MANON LESCAUT" (după cartea abatelui Prevost), executată, în premieră, nu în Lombardia (la Milano), ci în Piemontul alăturat: pe scena teatrului “Regio”, din Torino.

Tot în acest teatru (“Regio”, din Torino), pe 1 februarie 1896, are loc premiera operei "La BOHEME" (“BOEMA”), sub bagheta marelui dirijor Arturo Toscanini. În concluzia cronicei sale, respectatul critic muzical Carlo Bersezio scrie (despre ceea ce astăzi este considerată a fi una dintre marile capodopere ale genului musical liric!): "La Bohème (Boema)… nu va lăsa, probabil, urme deosebite în teatrul nostru!"(SIC!). Opera se va impune, totuși, mai târziu, după o reprezentație la Teatrul Liric din Palermo (Sicilia) și, apoi, pe scenele principalelor teatre de operă din Italia!

În ziua de 14 ianuarie 1900 se reprezintă, în premieră, la Teatro “Costanzi”, din Roma, opera "TOSCA" (considerată, unanim, a fi CEA MAI VALOROASĂ OPERĂ PUCCINIANĂ!), în rolul titular performând… SOPRANA ROMÂNCĂ HARICLEA DARCLEE.
Deja, la prima arie a tenorului, “Recondita armonia”, succesul era asigurat, pentru ca după aria sopranei, “Vissi d'arte”, publicul să aplaude în picioare!

În anul 1904, Puccini se căsătorește cu Elvira Bonturi, cu care va avea un fiu, Tonio. Pe 17 februarie 1904, reprezentarea operei "MADAMA BUTTERFLY", la Milano, se soldează cu un adevărat… dezastru!
Abia după o refacere a libretului și a muzicii, opera capătă audiență la public, după o prezentare, câteva luni mai târziu, la Teatro Grande, din Brescia.

În 1910, debutează cu succes în New York, la celebra “Metropolitan Opera”, cu "La Fanciulla del West". Dirijor este Arturo TOSCANINI, iar solist… marele Enrico CARUSO!

Tot la “Metropolitan Opera”, va avea loc, pe 14 decembrie 1918, premiera tripticului (“Il trittico”) de operă, în câte un act: "Il Tabarro", "Suor Angelica" și "Gianni Schicchi".


Opera “TURANDOT”: “Cântecul de lebădă” puccinian este o nouă capodoperă! Rămas(ă), din păcate, neterminat(ă)…

În anul 1921, Puccini se mută în orașul Viareggio, unde începe să lucreze la compunerea operei "TURANDOT".
Opera va rămâne, însă,… neterminată!
Puccini moare la 29 noiembrie 1924, într-o clinică din Bruxelles (Belgia), la câteva zile după o operație la gât, în urma unui cancer al laringelor.
Opera "TURANDOT", ÎN VERSIUNEA NETERMINATĂ (!) , va fi reprezentată, cum spuneam, pe 25 aprilie 1926, la Teatro alla Scala, din Milano, sub conducerea muzicală a lui ARTURO TOCANINI.
În reprezentațiile ulterioare, opera va fi prezentată cu completările făcute de Franco Alfano, însă DUPĂ SCHIŢELE RĂMASE DE LA PUCCINI!


Creația artistică a lui Giacomo Puccini se întinde pe o perioadă de 40 de ani, din 1884 până în 1924, timp în care a compus 12 opere!
Acest număr, RESTRÂNS (!), dovedește, o dată mai mult, (AUTO)EXIGENŢA ARTISTICĂ, CREATIVĂ, DEOSEBITĂ, a marelui compozitor!
Succesul ENORM de care s-au bucurat operele lui Puccini, ÎNCĂ DIN TIMPUL VIEŢII SALE, dăinuie până în ziua de astăzi și este în… CONTINUĂ CREŞTERE!


Puccini a avut o apreciere deosebită pentru… CÂNTĂREŢII ROMÂNI!
L-a ales pe tenorul Grigore Gabrielescu, pentru premiera mondială a operei “Edgar” (rolul titular), iar, mai târziu, pe Hariclea Darclée, pentru PREMIERA mondială a operei “TOSCA” (rolul titular)!
De altfel, aceasta din urmă este… chiar cea care i-a sugerat introducerea unei arii pentru soprană, în actul al doilea, astfel născându-se celebra “Vissi d'arte”!


Operele pucciniene (cu data şi locul premierei), în ordine cronologică, sunt:
"Le Villi", 31 mai 1884, Teatro dal Verme, Milano; "Edgar", 21 aprilie 1889, Teatro alla Scala, Milano; "MANON LESCAUT", 1 februarie 1893, Teatro Regio, Torino; "La BOHEME" (“BOEMA), 1 februarie 1896, Teatro Regio, Torino; "TOSCA", 14 ianuarie 1900, Teatro Costanzi, Roma; "MADAMA BUTTERFLY", 17 februarie 1904, Teatro alla Scala, Milano; "La Fanciulla del West", 10 decembrie 1910, Metropolitan Opera, New York; "La rondine", 27 martie 1917, Opera din Monte Carlo; "Il trittico": "Il Tabarro", "Suor Angelica", "Gianni Schicchi", 14 decembrie 1918, Metropolitan Opera, New York; "TURANDOT", postum: 25 aprilie 1926, Teatro alla Scala, Milano

(Surse de documentare:
Wikipedia – Enciclopedie Liberă; M. Cosma – “Cel mai iubit dintre compozitori”, București, 2008, Editura U.N.M.B.; Grigore Constantinescu și Daniela Caraman-Fotea -- “Ghid de operă”, București, 1971; Ana Buga și Cristina Maria Sârbu – “Patru secole de teatru musical”, București, 1999; Ioana Ștefănescu – “O istorie a muzicii universale”, Vol.IV, Bucureşti, 2002)


IMAGINI:
1-4.: Opera “TURANDOT”, la TNOB “Oleg Danovski”, din Constanţa (Sursa foto: tnobconstanta.ro);
5. Actorii Liviu Manolache şi Bogdan Caragea, în piesa “Escrocii”, la Teatrul de Stat din Constanţa (Sursa foto: cugetliber.ro)
 

Taguri: Escrocii, RobertLamourex, Lamoureux, NeilSimon, Simon, FlorinaStanculet, TaniStefu, NinaUdrescu, LiviuManolache, BogdanCaragea, LuizaSarivan, GeluCiobanu, GeorgesDorosenco, Dorosenco, AlexandruMereuta, AdrianDumitrescu, Turandot, Puccini, KoichiInoue, TNO,



jooble.org