Năvodari, oraşul contradicţiilor: datorie publică mică, sărăcie mare

Năvodari, oraşul contradicţiilor: datorie publică mică, sărăcie mare(1111)


Eliberat de curând din Penitenciarul Poarta Albă, unde era reţinut în arest preventiv, pe durata desfăşurării procesului penal în care este învinuit pentru tentativă de dare de mită, Nicolae Matei, a convocat, “de îndată”, o şedinţă a Consiliului Local, pentru ziua de joi, 25 aprilie. Scopul declarat, enunţat în titlul singurului punct de pe ordinea de zi, a fost prezentarea stării economice, sociale şi de mediu a localităţii, prin raportarea activităţii administraţiei publice locale până la acest moment, precum şi analizsa obiectivelor propuse pentru restul anului în curs, plus planurile strategice pentru viitorii ani.

Matei a mulţumit “echipei” sale, pentru solidaritate şi consecvenţă
Primarul a deschis şedinţa de la Casa Căsătoriilor, din oraşul pe care îl păstoreşte, printr-un inedit micro-moment… folcloric, servit prin repetarea versurilor unei balade olteneşti, de la el, din Vâlcea natală: “Dă Doamne să mor deseară, / La trei zile să-nviu iară; / Să văz cine mă iubeşte, / Să văz cine mă urăşte...” Aluziile au fost cât se poate de transparente, cu atât mai mult cu cât, periodic, pe parcursul orei şi jumătate de şedinţă, Matei a îmbinat aprecierile şi recunoştinţa faţă de comportamentul, caracterizat ca fiind responsabil şi solidar, al membrilor fideli ai echipei sale (în care a ţinut să-i nominalizeze şi pe cei mai mulţi dintre consilierii locali din alte partide decât PSD-ul, din care face el parte!), pe perioada cât a fost arestat, în antiteză cu cei care, cităm, “vorbeau, pe aici, pe faţă sau pe la colţuri, doar despre suspendare şi alegeri noi”!

După declaraţiile reciproce de perpetuă frăţietate şi consens, în gândire şi acţiune, cu accente, pe alocuri, chiar patetice, marcate inclusiv de abia reţinute lăcrămări, ori de efuziuni sentimentale repetitive, în special dinspre partea femeiască a adunării, s-a trecut la prezentarea rapoartelor de activitate şi a proiectelor, pe termen scurt şi mediu, din partea viceprimarului Florin Chelaru, a directorilor şi şefilor de departamente şi servicii din administraţia locală, ca şi a unor responsabili din conducerile unor instituţii subordonate unor ministere, dar cu consistentă legătură (în special pe latura de finanţare) cu autorităţile publice ale comunităţii, cum ar fi unităţile de învăţământ, preşcolar şi preuniversitar.

Situaţia economică generală a urbei este destul de bună, dar la nivel individual-social sărăcia e mare…

Din datele devenite publice, odată cu definitivarea raportului oficial al execuţiei bugetare pe anul financiar 2012, reiese că municipiul, pe ansamblul balanţei contabile, stă bine (la unele capitole chiar foarte bine), mai ales prin comparaţie cu majoritatea oraşelor din ţară, care înregistrează deficite şi dezechilibre semnificative între nevoi şi posibilităţi financiare, cu repercusiuni grave asupra funcţionării bugatare, deci a asigurării finanţării “vieţii publice”, sub toate aspectele şi în toate componentele sale. Acest lucru a fost, în mod repetat, subliniat de către Nicolae Matei, care a arătat că este în temă, fiind preşedintele Asociaţiei Oraşelor din România. Cităm: ”Năvodariul este un exemplu pozitiv. Când aproape toate oraşele ţării îşi măresc anual, uneori în cuantum dramatic, datoria publică, noi am reuşit să o reducem, în mod constant. De la 37,5 % , cât era când am preluat primul mandat, în 2008, iată că în 2012 am reuşit, în premieră pentru oraş, să o coborâm sub zece procente, nivel aproape unicat în România! Această datorie publică mică, de doar 7-8 % , ne oferă posibilitatea să putem să ne permitem, în viitor, să accesăm credite pentru cofinanţarea importantelor proiecte, sociale şi de dezvoltare prin investiţii semnificative, pe care le putem realiza doar prin calificarea ca eligibili pentru fonduri europene.” Şi, ce e drept e drept, în Năvodari s-au finalizat sau se derulează deja, ori sunt în diferite faze de parcurs preliminar punerii în lucru, numeroase proiecte de investiţii, peste media judeţeană sau naţională, atât din punct de vedere numeric, cât şi valoric. Au fost enumerate toate: urbane (de la asfaltări şi pavelări, până la reţele, noi sau rehabilitate, de canalizare ori de alimentare cu apă; de la parcări şi noi alei de acces ori trotuare, până la piaţete, scuaruri, sau statui şi mobilier ; extinderea reţelei de gaze naturale, amenajări de plaje, de baze sportive, reabilitări de faţade şi anvelopări termoizolante, extinderea şi modernizarea iluminatului public, inclusiv prin proiectoare de lumini colorate, unele cinetice, reabilitări de infrastructură rutieră, inclusiv poduri,locuinţe ieftine pentru tineri, sisteme video de supraveghere stradală, dotări pentru serviciile publice, dar şi pentru şcoli şi Casa de Cultură. Şi lista ar putea continua. A fost amintit mereu proiectul, adevărată marotă pentru primar!, prin care oraşul va beneficia de o piaţă de peşte, sub formă, arhitecturală, de... peşte! La fel, altă pasiune obsesivă a edilului, va exista o grădină zoologică în toată regula (care va înlocui, probabil, menajeria privată a lui Matei, cu statut, inclusiv legal... ,neclar, generator de suspiciuni, controverse şi chiar reclamaţii la autorităţile competente). Foarte mândri par a fi năvodărenii şi de brazii lor argintii, plantaţi în ultimii ani.

Dar, aşa cum arătam mai sus, din păcate, oricât de frumoase şi folositoare, dezvoltările urbane nu ţin, pentru toţi cetăţenii, de foame. Sărăcia nu numai că nu se diminează., dar chiar pare a se extinde. Cel puţin asta indică cererile din ce în ce mai numeroase pentru ajutoarele sociale, băneşti sau prin cantina socială, de exemplu, acordate de Primărie. Sau coada la pachetele de sărbători (cum ar fi şi Paştele care se apropie) date tot de administraţia locală. Ori încasările din ce în ce mai anevoioase a contravalorii utilităţilor furnizate şi facturate. O fi un motiv de mândrie, pentru primar, că investiţiile se fac mai ales din fonduri atrase, nu din încasări bugetare directe, dar asta duce şi la alte concluzii. Şi cea mai evidentă este şi cea mai dramatică: în „Oraşul unde Soarele sărută Marea”, cum este numit de către administratorii săi publici Năvodariul, e şi multă suferinţă, datorită lipsurilor materiale, cronice şi expansive!
 




jooble.org