Duminică cu două alternative artistice pe scenele constănţene: tragedia donizettiană

Duminică cu două alternative artistice pe scenele constănţene: tragedia donizettiană "Lucia di Lammermoor", la TNOB, sau comedia "Nunta lui Figaro", la TSCT(1062)


Această seară, de duminică – 30 martie, oferă publicului constănţean două alternative, una “neagră” (tristă) şi una “albă”(veselă): cea mai celebră dramă lirică a lui Donizetti, “Lucia di Lammermoor” (la TNOB “Oleg Danovski”), şi cea mai reprezentativă comedie iluministă (care, de altfel, a fost transpusă şi în registrul liric, de către Wolfgang Amadeus Mozart, ca o, celebră şi ea,… opera – buffa!) a lui Beaumarchais, “Nunta lui Figaro”!

 

Teatrul Naţional de Operă şi Balet (TNOB) “Oleg Danovski”, din Constanţa, între orele 18.30 – 21.00: opera “LUCIA DI LAMMERMOOR”, de Gaetano DONIZETTI

 

Solişti: AKIKO HAYAKAWA (Japonia), BASALIC IORDACHE (Bucureşti), DORU IFTENE, ANDREI BĂICAN, CONSTANTIN ACSINTE, LUCIA MIHALACHE, BOGDAN SANDU.
Dirijor: KOICHI INOUE (Japonia).

“Lucia di Lammermoor” este o operă în trei acte, de Gaetano Donizetti, după un libret de Salvatore Cammarano, bazat pe romanul scriitorului scoţian Walter Scott “The Bride of Lammermoor” (“Mireasa din Lammermoor”).
Este o capodoperă lirică a romantismului italian, una dintre ultimele mari creații preverdiene, în care “belcanto” - ul este învestit cu valențe expresiv – dramatice.
“Lucia di Lammermoor” este, în acelaşi timp, cea mai celebră tragedie donizettiană.

Premiera operei a avut loc la 26 septembrie 1835, la Napoli, pe scena celebrului TEATRO DI “SAN CARLO” (CEL VECHI DINTRE TEATRELE LIRICE FUNCŢIONALE ÎNCĂ, DIN LUME!: inaugurat pe 4 noiembrie 1737 – aşadar cu decenii înaintea marilor rivale din Peninsulă, “Scala”, din Milano, şi “La Fenice”, din Veneţia! --, chiar în ziua de… Sfântul Carlo, în cinstea onomasticii celui care a decis şi finanţat construcţia teatrului, Regele Neapolelui, Carol (Carlo) al 6-lea, de Bourbon, până după cel de-al doilea război mondial numindu-se T.Regale di S.C.).
Ea s-a soldat cu un succes imens, asta și datorită cântăreților, celebri în epocă, Fanny Tacchinardi - Persiani (Lucia) și Gilbert Duprez (Edgardo).
Triumful s-a repetat la Viena (1837), Paris (1837), Londra (1838), Amsterdam (1839), New Orleans (1841) şi New York (1843).

Durata operei este de aproximativ două ore şi jumătate.

Naraţiunea operei:
Lordul Enrico Ashton, dușman de moarte al familiei Ravenswood, reușise, printr-o serie de fărădelegi, să distrugă aproape toată această familie și să-i acapareze averea. Situația lui era însă critică, deoarece căzuse în dizgrația reginei.
Ca ultimă soluție, întrevedea căsătoria surorii sale, Lucia, cu lordul Arturo – favorit al curții, căsătorie pe care o dorea cât mai grabnică. În timp ce mărturisea aceste gânduri slujitorului său, Enrico este anunțat că în preajma castelului se află ascuns Edgardo di Ravenswood, singurul moștenitor al familiei dușmane rămas în viață.
Furia și ura lui răbufnesc și mai puternic, aflând că Lucia este îndrăgostită în taină de acest tânăr. În gradina castelului, Lucia povestește credincioasei sale confidente, Alisa, cum în plimbările-i singuratice, a avut impresia că zăreste în oglinda vechii fântâni chipul trist și însângerat al soției unuia dintre membrii familiei Ravenswood, ucisă cândva de acesta, din gelozie. Imaginea aceea înfricoșătoare reușește să o alunge din minte doar datorită clipelor de fericire trăite alături de iubitul ei.
Sosește Edgardo, care o anunță că va pleca într-o misiune de încredere, ceea ce îl obligă sa amâne căsătoria, păstrând în taină logodna lor. Înainte de a se despărți, el îi dăruiește inelul său, simbol al legământului și credinței jurate.

 

Teatrul de Stat Constanţa (TSCT), ora 19.00: “NUNTA LUI FIGARO”, de Pierre - Augustin Caron de BEAUMARCHAIS (Traducerea : Anda Boldur). Premieră stagională (din 15 martie a.c.).

 

Ca şi spectacolul de ieri seară (tot cu “Nunta lui Figaro”!), reprezentaţia este dedicată Zilei Mondiale a Teatrului (care s-a sărbătorit în această săptămână, pe 27 martie).

“La folle journée, ou Le mariage de Figaro” a avut premiera pe 27 aprilie 1784, la Paris, pe scena prestigioasei “La Comédie Française” / “Comedia Franceză”, probabil cea mai celebră (şi apreciată, valoric) scenă pariziană, franceză, europeană poate...

Regia: Cristian Ioan.
Costumele: Gabriela Nicolaescu.
Distribuţia: Tani Ştefu, Bogdan Caragea, Luiza Sarivan, Luiza Martinescu - Toma, Cristina Oprean, Lana Moscaliuc, Cosmin Mihale, Florentin Roman, Laura Crăciun, Ionuţ Alexandru, Dan Cojocaru, Alexandru Iacov, Daniela Ivanciu.

Actul I:
Contele Almaviva i-a oferit lui Figaro şi Suzannei o cameră în vecinătatea propriului său apartament, spre nemulţumirea lui Figaro.
Pajul Cherubin (în opera lui Mozart, care a italienizat câteva nume: “Cherubino”) o imploră pe Suzanne (La Mozart: “Susanna”) să intervină pe lângă Contesă, pentru a obţine iertarea Contelui, care îl surprinsese făcându-i curte fiicei grădinarului. Cherubin ascultă, fără voie, declaraţiile galante făcute de Conte… Suzannei!
Intră Bazile (în opera mozartiană: Don Basilio), maestrul de muzică al Contesei, şi, după câteva momente, atât Contele Almaviva, cât şi Cherubin ies din ascunzători, spre stupoarea intrigantului Bazile şi disperarea Suzannei.
Furios, Contele îl pedepseşte pe Cherubin pentru greşelile şi indiscreţia sa, trimiţându-l ofiţer în regimentul său. (În opera lui Mozart, bietului paj obraznic i se cântă celebra mini - arie: “Fluturaş nu mai ai aripioare, / Domnul conte ţi le-a retezat”…)
Figaro şi Suzanne îi cer binecuvântarea lui Almaviva. Marcelline şi Barthole vor însă ca, în contul banilor datoraţi mai de demult, Figaro să-şi respecte promisiunea de a se căsători cu Marcellina, dar se descoperă că erau de fapt… părinţii lui Figaro, răpit în copilărie dintr-un castel!

Actul II:
Contesa îşi plânge soarta de a fi neglijată de infidelul soţ. Ea pune la cale o farsă, schimbându-şi rochia cu cea a Suzannei.
Veşnic îndrăgostit, Cherubin îi cântă Contesei o canzonetă, compusă special. Când Contele bate la uşă, Cherubin se ascunde în budoar, Contesa îi trezeşte bănuieli soţului, care o obligă să iasă împreună din cameră. Cherubin sare pe fereastră, Suzanne îi ia locul, Contele o găseşte acolo şi este nevoit să-i ceară iertare pentru bănuială.
În grădină, Figaro descoperă biletul trimis de Conte Suzannei şi este convins de infidelitatea acesteia. Suzanne apare îmbrăcată în rochia Contesei, iar Cherubin îi face curte Contesei, crezând că este Suzanne, Contele îi descoperă şi, victorios, o cheamă în pavilion pentru a-i arăta "vinovaţii". Figaro recunoaşte vocea Suzannei, dar continuă jocul, astfel încât Contele se retrage cu presupusa Suzanne, iar el se preface că o curtează pe Contesă.
Contele cheamă oamenii din castel, pentru a o demasca pe infidelă, dar… constată, cu stupoare, întreaga farsă, şi îi cere iertare soţiei.
Căsătoria lui Figaro cu Suzanne poate avea loc, în sfârşit, spre bucuria tuturor.
 

Taguri: LuciadiLammermoor, Lammermoor, Donizetti, TNOB, OlegDanovski, Danovschi, Haiakawa, Inoue, San, Carlo, Napoli, Scala, LaFenice, NuntaluiFigaro, Figaro, Beaumarchais, TaniSTEFU, Stefu, TSCT, Constanta, Almaviva, Suzanne, Edgardo, Lucia, EnricoAshton, WalterS,



jooble.org