Casa de Cultură Constanţa, astăzi, 19.00:

Casa de Cultură Constanţa, astăzi, 19.00: "PESCĂRUŞUL", de Cehov, spectacol al Teatrului de Comedie Bucureşti(2363)


În această seară (de marţi – 25 martie), de la orele 19.00, pe scena Casei de Cultură din Constanţa, va fi prezentat spectacolul Teatrului de Comedie din Bucureşti, cu piesa (în patru acte) “PESCĂRUŞUL”, de Anton Pavlovici CEHOV (în traducerea Mașei Dinescu).

Regia: Claudiu Goga.
Decorurile: Lia Dogaru.
Costumele: Liliana Cenean.

Distribuţia: Emilia Popescu (Irina Nikolaevna Arkadina), Ştefan Bănică (Boris Alexeevici Trigorin), Vladimir Găitan (Evgheni Sergheevici Dorn), Carmen Tănase (Polina Amdreevna), Florin Dobrovici (Piotr Nikolaevici Sorin), Gheorghe Dănilă (Ilia Afanasievici Şamraev), Mirela Oprişor (Maşa), Dragoş Huluba (Semion Semionovici Medvedenko), Anca Dumitra (Nina Mihailova Zarecinaia), Alexandru Pavel (Konstantin Gavrilovici Treplev), George Grigore (Iakov), Rădiţa Roşu (o fată în casă).

Data premierei acestei montări dramatice (Teatrul de Comedie Bucureşti, sediu): 10 mai 2013.

Durata spectacolului: 2 ore şi 50 de minute (cu pauză).

Preţurile biletelor: 80 şi 100 lei (în funcţie de locul din sală).

 


Piesa este... „hamletiană”, pe alocuri!

 

„Pescărușul” este prima dintre cele patru mari piese ale dramaturgului rus Anton Pavlovici CEHOV (1896: “PESCĂRUŞUL” / "Чайка"; 1897: “UNCHIUL VANIA” / "Дядя Ваня"; 1901: “TREI SURORI” / "Три сестры"; 1904: “LIVADA CU VIŞINI” / "Вишнёвый сад").


Piesa a fost scrisă în 1895 și a fost pentru prima dată pusă în scenă pe 17 octombrie 1896, la Teatrul “Alexandrinsky”, din capitala Imperiului Ţarist, Sankt Petersburg.

Textul dramatizează conflictul, romantic și artistic, născut între patru personaje: ingenua Nina, autoritara doamnă Irina Arkadina, fiul ei, creator de piese experimentale, Konstantin Treplev, și faimosul scriitor Trigorin.

La fel ca și celelalte piese ale lui Anton Pavlovici CEHOV, “Pescărușul” se bazează pe un ansamblu divers și evoluat de personaje. Spre deosebire de tendințele principalului curent teatral al secolului al IX-lea, actele senzaționale (precum tentativa de sinucidere a lui Treplev) nu sunt prezentate pe scenă. Personajele tind să vorbească pe ocolite, mai degrabă, decât să se adreseze direct, o practică dramatică cunoscută ca “subtext” dramatic.

Piesa prezintă o relație intertextuală cu… “Hamlet” – ul shakesperian!
Arkadina și Treplev citează versuri din capodopera “Marelui Will”, înainte ca… “piesa în piesă”, din primul act, să aibă loc.
De asemenea, găsim și foarte multe aluzii la detaliile complotului din “Hamlet”. De exemplu, Treplev încearcă să își recâștige mama, de la Trigorin, pe care îl consideră un uzurpator (În mod asemănător, Hamlet încearcă să o recâștige pe regina Gertrude, de la unchiul său, Claudius).

 


Prima piesă scrisă în celebra… livadă de vişini!

 

După achiziționarea “moşiei” (de fapt, o… simplă fermă, de dimensiuni reduse!) Melikhov, în 1892, Cehov și-a construit o căsuță în mijlocul unei livezi (de… vişini!), compusă din 3 camere, într-una fiind patul și în alta masa de scris. Primăvara, când vișinii înfloreau, era o plăcere să se locuiască în această căsuță, dar iarna era o corvoadă, fiind atât de îngropată în zăpadă, încât trebuiau create cărări pentru a se ajunge la ea. Într-un final, Cehov s-a mutat acolo, iar într-o scrisoare, însemnată octombrie 1895 nota: „Scriu o piesă pe care probabil nu o voi termina pâna la sfârșitul lui noiembrie. O scriu nu fără plăcere, deși mă tem de convențiile scenei. E o comedie, există trei roluri pentru femei, șase pentru bărbați, patru acte, peisaje (priveliștea unui lac), o mulțime de conversații despre literatură, puțină acțiune, multă iubire”

Astfel el conștientiza o distanțare de acțiunile dramatice tradiționale. Această distanțare va deveni o amprentă critică a teatrului cehovian.
Mărturiile lui Cehov reflectă viziunea lui asupra piesei ca și comedie, un punct de vedere pe care-l va menține asupra tuturor pieselor. După noaptea dezastruoasă a premierei, prietenul său, Aleksey Suvorin l-a mustrat acuzându-l de o atitudine ’ feminină ’ și prea ‘lașă’. Cehov a negat energic afirmând: „De ce această calomnie? După reprezentație am luat cina la Romanovi. Pe cuvântul meu de onoare. Apoi m-am dus la culcare, am dormit sănătos și a doua zi am mers acasă fără a suspina vreo nemulțumire. Dacă aș fi fost un laș aș fi alergat de la un editor la altul și de la un actor la altul, i-aș fi implorat să fie îngăduitori și aș fi petrecut două trei săptămâni în Petersburg, agitându-mă cu ‘Pescărușul’ meu, cu emoție, cu o transpirație rece în lamentații.....Am acționat atât de rece și de responsabil precum un om care a făcut o ofertă și apoi a fost întâmpinat cu un refuz și nu mai are nimicaltceva de făcut decât să plece. Într-adevăr, vanitatea mea a fost năucită, dar știți, nu a fost o lovitură din senin. Așteptam un eșec și mă pregătisem pentru el precum te-am prevenit cu o absolută sinceritate”

 


O intrigă relativ simplă, mai dinamică fiind cea a… “Piesei din piesă”!

 

Actul I:
Piesa se desfășoară pe o proprietate rurală, deținută de Sorin, un fost angajat guvernamental cu o sănătate șubredă. El e fratele faimoasei actrițe Arkadina, care tocmai a sosit pe moșie, împreună cu iubitul ei, Trigorin, pentru o scurtă vacanță. În acest act, oamenii care stau pe moșia lui Sorin se întrunesc, pentru a viziona o piesă de teatru, pe care fiul Arkadinei, Treplev, a scris-o și a regizat-o. În piesa din… interiorul piesei joacă Nina , o fată care locuiește pe o moșie învecinată. Piesa e ultima tentativă de a crea o nouă formă teatrală și presupune o bogată simbolistică. În actul I se conturează și multele triunghiuri romantice ale piesei. Profesorul Medvedenko o iubește pe Masha, fiica administratorului moșiei. Masha, în schimb, e îndragostită de Treplev , care la rândul lui o curtează pe Nina…

Actul II:
Actul II se desfășoară după masă, în afara proprietății ,câteva zile mai târziu. După reminiscențe ale unor vremuri mai fericite, Arkadina îl atrage pe administratorul moșiei, Shamrayev, într-o dispută și decide să plece imediat. Nina tânjește după grupul care pleacă , iar între timp Treplev apare și îi dă un… pescăruș, pe care l-a împușcat. Nina e confuză și terifiată la acest gest. Treplev îl vede pe Trigorin apropiindu-se, motiv pentru care pleacă, gelos. Nina îl întreabă pe Trigorin despre viața de scriitor. El argumentează că nu e ușoară deloc. Nina adaugă că știe despre dificultatea vieții de actriță, dar și-ar dori foarte mult să devină una.Trigorin remarcă pescărușul ucis de Treplev și jonglează cu ideea folosirii lui ca subiect pentru o nuvelă…

Actul III:
Actul III se desfășoară în interiorul moșiei, în ziua în care Arkadina și Trigorin au hotărât să plece. Între acte, Treplev a avut o tentativă de sinucidere, dar glonțul i-a rănit doar craniul. Nina îi oferă un medalion lui Trigorin, care îi proclamă devotamentul față de el, prin citate tocmai din cartea lui: "Dacă vreodata vei avea nevoie de viața mea, vino și ia-o!". Apare Arkadina, urmată de Sorin, a cărui sănătate se deteriorează tot mai mult. Are loc o scurtă discuție, între Arkadina și Sorin, după care Sorin se prăbușește de suferință. E ajutat să se ridice, de către Medvedenko. Treplev intră și o roagă pe mama lui să-i schimbe bandajul. În acest timp, el îl discreditează pe Trigorin, și, astfel, se stârnește o nouă dispută. La dorința lui Trigorin, de a mai rămâne pe moșie, Arkadina argumentează insistent, obținând acordul lui de a se reîntoarce la Moscova. Nina vine să își ia un ultim rămas bun de la Trigorin și să-l informeze că a luat decizia să fugă și să devină actriță, în pofida opoziției părinților ei la acest proiect. Se sărută pasional și fac planuri pentru o întâlnire în Moscova…

Actul IV:
Actul IV are loc pe timp de iarnă,doi ani mai târziu, în salonul care este transformat în camera de studiu a lui Treplev. Masha a acceptat, în sfârșit, cererea în căsătorie a lui Medvedenko și au un copil împreună, deși Masha încă nutrește o iubire, zadarnică, pentru Treplev. Diverse personaje discută despre ce s-a întâmplat în răstimpul de doi ani: Nina și Trigorin au locuit pentru un timp, împreună, la Moscova, până când el a abandonat-o, reîntorcându-se la Arkadina. Nina niciodată nu a atins un succes răsunător, ca actriță, și, pentru moment, e într-un turneu în provincie, cu o mică trupă de teatru. Treplev și-a publicat câteva povestiri , dar e mereu deprimat. Sănătatea lui Sorin e tot mai șubredă, iar oamenii de pe moșie i-au telegrafiat Arkadienei să vină să asiste la ultimele lui zile. Majoritatea personajelor pleacă în camera de studiu pentru a juca bingo. Treplev nu îi însoțește , în schimb își petrece timpul lucrând la manuscrisul lui. După ce grupul părăsește încăperea, pentru a cina, Treplev aude bătăi în ușă. Este surprins la vederea Ninei. Nina îi povestește despre viața ei din ultimii doi ani. Începe să se compare pescărușului, pe care Treplev l-a ucis în Actul II, apoi respinge această asemănare și afirmă: “Sunt actriță!”. Îi spune lui că a fost nevoită să meargă în turneu, cu un teatru de mâna a doua, după moartea copilului pe care l-a avut cu Trigorin, dar pare să-și fi găsit o nouă liniște. Treplev insistă ca ea să rămână, dar e foarte râvășită . Îl îmbrățișează pe Treplev și apoi pleacă. Deznădăjduit, Treplev petrece două minute în liniște, distrugând manuscrisul, înainte să părăsească încăperea.Grupul revine și se reîntoarce la jocul de bingo. Brusc, se aude o împușcătură, înafara scenei, iar Dorn merge să investigheze. Se reîntoarce și îl ia pe Trigorin de-o parte, anunțându-l că Treplev tocmai s-a sinucis.
Cu toate acestea, Cehov încheie “strategic”, “în coadă de pește”, lăsând să ne întrebăm dacă Treplev chiar a reuşit să se sinucidă, sau glonțul nu a fost fatal…

 


Premiera a fost un… dezastru!

 

Data de 17 octombrie 1896, noaptea premierei piesei "Pescărușul", la teatrul “Alexandrinsky”, din Sankt Petersburg, a reprezentat un… dezastru total, spectacolul fiind huiduit de către public!
Ostila audiență a intimidat-o teribil pe Vera Komissarzhevskaya, pe care unii o considerau drept cea mai bună actriță din Rusia, și care, potrivit lui Cehov, a provocat lacrimi oamenilor în timpul repetițiilor. Acum își pierduse vocea. A doua zi, Cehov, care se refugiase pentru ultimele două acte în spatele scenei, l-a anunțat pe Suvorin că nu va mai scrie deloc piese. Când susținătorii l-au asigurat că reprezentațiile ulterioare au avut un succes mai mare, Cehov a presupus că aceștia erau doar amabili. "Pescărușul" l-a impresionat atât de mult pe prietenul lui, Vladimir Nemirovici Dancenko, dramaturg și el, încât a afirmat că Cehov ar fi trebuit să câștige el însuși premiul “Griboyedov”, acordat lui în acel an.

 


Producția de la Tetrul de Arte din Moscova: marele STANISLAVSKY adaugă valenţe noi, de CAPODOPERĂ, piesei!

 

Nemirovich a depășit refuzul lui Cehov, de a permite montarea piesei în Moscova, și l-a convins pe marele Stanislavski să o regizeze, pentru Teatrul de Arte din Moscova, creat în 1898 ca și teatru inovator.
Stanislavski a pregătit indicații regizorale detaliate. Prin abordarea lor se dorea facilitarea expresiilor interioare pe care Stanislavski le-a perceput ca fiind mascate în subtextul piesei. Indicațiile acestea au fost publicate în 1938. Stanislavski l-a jucat pe Trigorin, în timp ce Vsevolod Meyerhold, viitorul regizor și practician pe care Stanislavski pe patul de moarte l-a declarat ‘singurul moștenitor întru teatru’ l-a jucat pe Treplev. Olga Knipper (viitoarea soție a lui Cehov) a jucat rolul Arkadinei. Producția a fost lansată pe 17 decembrie 1898. Majoritatea actorilor au fost… ușor tranchilizați, cu picături de valerină!
Într-o scrisoare către Cehov, cineva din public descria : “În primul act, ceva special s-a declanșat, dacă poți descrie așa entuziasmul publicului, care începea să tot crească. Majoritatea mergeau, prin auditorium și printre coridoare, cu expresii ciudate, părând că era ziua lor și într-adevăr (Doamne Dumnezeule, nu glumesc!) era perfect posibil să mergi la o femeie complet necunoscută și să-i spui :’Ce mai piesă! Nu-i așa?”
Nemirovici a descris aplauzele, care au venit după o liniște prelungită, precum o explozie bruscă. Producția s-a bucurat de o apreciere unanimă, din partea presei.
Doar pe 1 mai 1899 Cehov a ajuns să vadă producția, într-o reprezentație fără decoruri, dar cu machiaj și costume, la Teatrul “Paradiz”. A apreciat producția, dar a fost mai puțin pătruns de reprezentația lui Stanislavski. A obiectat la tonul “timid”, din interpretarea lui Trigorin, și l-a implorat pe Nemirovici “să pună puțin spirit în el”. A propus ca piesa să fie publicată, cu indicațiile de regie ale lui Stanislavski. Colaborarea lui Cehov cu Stanislavski s-a dovedit a fi crucială în evoluția creativă a celor doi. Atenția lui Stanislavski asupra realismului psihologic și a subtilităților ascunse din piesă au reînviat interesul lui Cehov, de a scrie pentru scenă. Refuzul lui Cehov de a explica, pe marginea scenariului, l-a silit pe Stanislavski să sape mai adânc în structura textului, în feluri inovatoare în teatru. Teatrul de Arte din Moscova poartă … un pescăruşl ca EMBLEMĂ, celebrând producția istorică, care i-a dat practic identitatea!

 


CEHOV: unul dintre titanii marii literature ruse, de la sfârşitul sec. 19 şi începurul sec. 20, alături de: DOSTOIEVSKY, TOLSTOI şi TURGHENIEV!

 

Anton Pavlovici CEHOV (în limba rusă: Анто́н Па́влович Че́хов), născut la 17 ianuarie 1860 (calendar în stil nou:. 29 ianuarie) şi decedat în 2 iulie 1904 (calendar în stil nou: 15 iulie) a fost un medic, prozator și dramaturg rus. De peste un secol, spectacole după piesele sale sunt prezente, practic, în fiecare stagiune, pe afișele teatrelor din întreaga lume (inclusive… România!: ari regizori de teatru din ţara noastră, precum Lucian Pintilie, György Harag, Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu, Vlad Mugur, Tompa Gábor) au găsit surse majore de inspirație, în dramaturgia lui Cehov).

Cehov s-a născut la Taganrog, un oraș din Sudul Rusiei Ţariste, de la… Marea Azov!
Între 1867 și 1879, face studii primare și secundare în orașul natal. Frecventează teatrul și conduce o revistă a elevilor. După fuga tatălui său la Moscova, este nevoit să acorde meditații. În 1879, începe studii de medicină la Moscova, și-și ajută financiar familia, publicând în reviste umoristice. După absolvirea facultății de medicină, în 1884, profesează în jurul Moscovei.
În 1886, începe colaborarea la revista “Novoe Vremia” (“Timpuri noi”), condusă de Alexei Suvorin, cel ce îi va fi, ulterior, editor. În această perioadă, publică proză, lucrând și la piesele sale de teatru.
În 1890, efectuează un voiaj în Insula Sahalin, unde recenzează populația.
În timpul voiajului său în Italia, din 1894, starea sănătății sale se înrăutățește. În 1896, îl cunoaște pe Konstantin STANISLAVSKY, care îi va regiza, ulterior, piesele de teatru. În 1897, este spitalizat, atins fiind de tuberculoză pulmonară. Între 1897 și 1901, două mari piese ale sale (“Unchiul Vania” şi “Trei surori”) sunt publicate și reprezentate.
În 1901, se căsătorește cu actrița Olga Knipper (1868 - 1959). În 1903, finalizează piesa Livada de vișini”.
În 1904, boala i se agravează și, la 2 iulie, moare în sanatoriul de la Badenweiler, în Germania.

 


Opera literară a lui A.P. CEHOV: teatru, povestiri, nuvele (unele… poliţiste!) şi (chiar) schiţe… umoristice!

 

DRAMATURGIE:

-1881: “PLATONOV, sau Piesa fără titlu”;
-1886: “Asupra efectelor nocive ale tutunului” ("О вреде табака");
-1887: “CÂNTECUL LEBEDEI” (CARE A STAT LA BAZA CELEBRULUI BALET “LACUL LEBEDELOR”, AL LUI PIOTR ILICI CEAICOVSKY !)-- piesă într-un act;
-1887: “Ivanov” ("Иванов");
-1888: “Ursul” ("Медведь: Shutka v odnom deystvii") -- comedie într-un act;
-1888/1889 (?): “Cererea în căsătorie”("Предложение");
-1889: “Tragedian fără voie”("Трагик поневоле");
-1889: “Nunta” ("Свадьба");
-1889: “Demonul pădurii ("Леший") comedie în patru acte;
-1891: “Jubileul” ("Юбилей");
-1896: “PESCĂRUŞUL” ("Чайка");
-1897: “UNCHIUL VANIA” ("Дядя Ваня");
-1901: “TREI SURORI”("Три сестры");
-1904: “LIVADA CU VIŞINI” ("Вишнёвый сад").


Povestiri:

-1883: “Moartea unui slujbaș” ("Смерть чиновника");
-1883: “Grasul și slabul”;
-1884: “Stridiile” ("Устрицы");
-1884: “Cameleonul” ("Хамелеон");
-1884: “Masca” ("Маска");
-1885: “Vânătorii” ("Егерь");
-1885: “Sergentul Pribișceev” ("Унтер Пришибеев");
-1886: “Grișa” ("Гриша");
-1887: “Acasă” ("Дома");
-1887: “Sirena” ("Сирена");
-1887: “Kaștanka” ("Каштанка");
- 1888: “Stepa” ("Степь");
-1892: “Salonul numărul 6” ("Палата № 6");
-1894: “Călugărul negru” ("Чёрный монах");
-1894: “Vioara lui Rotschild” ("Скрипка Ротшильда");
-1895: “Ordinul Anna” ("Анна на шее");
-1896: “Casa cu mezanin” ("Дом с мезонином");
-1897: “Mujicii” ("Мужики");
-1898: “Omul în carapace” ("Человек в футляре");
-1899: “DOAMNA CU CĂŢELUL” ("Дама с собачкой");
-1902: “Arhiereul” ("Архиерей");
-1903: “Logodnica” ("Невеста").


Nuvele

-1884: "DRAMĂ LA VÂNĂTOARE";
-1884: ”Chibritul suedez” (Nuvelă polițistă)
-1888: "Stepa" („Степь“);
-1891: "UN DUEL" („Дуэль“);
-1895: "Trei ani" („Три года“);
-1896: "Viața mea" („Моя жизнь“).

Schițe umoristice
-1884: “Povestirile Melpomenei”;
-1886: “Povestiri pestrițe”.


(Surse documentare: Wikipedia Ş.A.)
 

Taguri: CEHOV, A.P.Cehov, PESCARUSUL, StefanBanica, Banica, EmiliaPopescu, TeatruldeComedie, Bucuresti, CasadeCultura, Constanta, UnchiulVania, Vania, LivadadeVisini, DoamnacuCatelul, TreiSurori, LaculLebedelor, SanktPetersburg, Moscova, Stanislavski, Stanislavsk,



jooble.org