Azi, la Casa de Cultură: Clubul Umoriştilor Constănţeni deschide (cartea) „Prăvălia cu Umor”(1312)

Deşi suntem „crizaţi”, vorba unui deputat care vorbea serios, la nivelul şi conform intelectului şi educaţiei sale (nerealizînd, bietul de el, că producea ilaritate, deci tot un soi de umor, involuntar ce-i drept, cam în genul în care se „proza” monseur Jourdain, al lui Moliere... ), iată că se mai găsesc resurse pentru a se deschide noi magazine.

34 de membri ai Clubului Umoriştilor Constănţeni, câţi au mai rămas din cei 13 fondatori (am aplicat aritmetica „revoluţionarilor” decembrişti: puţini am fost, mulţi am rămas... ), nu au avut posibilitatea de a se lansa ca mari retaileri, aşa încât nu inaugurează astăzi, duminică-13 martie, vreun hypermaket. Dar nici o biată tarabă în iarmaroc. Au ales o cale de mijloc: o prăvălie, ca în vremurile de odinioară, când şi cafenelele serveau... cafea, cârciumile erau „cârciumioare”, studentele aveau păr lung (cum se plângea Romulus Vulpescu că... nu mai au) iar noroaiele d-anţărţ nu- lăsau pe Villon să doarmă de răul puricilor din pârnaiele pe care le tot frecventa). Dar să nu ne lăsăm coleşiţi de nostalgii şi vise romantic-arhaice.

Avem, astăzi, de-a face cu o negustorie serioasă , pe care au pus-o la cale membrii CUC-ulenei de la malul Mării Negre. Aceşti concitadini ai noştri o pun de-o „Prăvălie cu Umor”. O deschid astăzi, la Casa de Cultură din Constanţa, la orele 11 trecute fix, prin invitaţia pe care ne-o fac, aceea de a le... deschide, cu interes şi încredere, noua lor producţie antologică colectivă, de fapt al doilea volum al „Caietelor” clubului-cenaclu pe care-l compun şi susţin. Vom fi acolo, în „sala mică” a stabilimentului amintit, pentru a vedea ce „promoţii”,”oferte”, „discounturi”, „bonusuri” şi „reduceri de sezon” ne aşteaptă, după ce vom sparge uşile şi ne vom călca în picioare, în îmbulzeala de nedescris care va fi, ca la orice strămoşesc-românesc–geto-dac „opening” de nou magazin, fie el şi un „butic” mai desuet, numit prăvălie. Şi să-i vedem noi pe dumnealor, autorii (epigramişti, prozatori, versificatori, caricaturişti – printre ei maestrul, artist plastic , Leonte Năstase, veteranul în domeniu Ananie Gagniuc, dar şi colegul nostru de gazetărie, Ion Tiţa Călin) cum ne vor răspunde la legitimele clasice întrebări ale clientului: „Umor aveţi?”, „Când primiţi?”, “La / Cu ce preţ?”, “E proaspăt?”, „Are E-uri?”, „Nici aflatoxină de cal?”, „Dar nu îngraşă?” Ş.a.m.d.
Sperăm să nu-i prindem că au dosit ceva din umorul lor sub tejghea, după deviza că nu-i clătită ca sarmaua, mătură ca bidineaua şi ascunziş ca sub-tejgheaua. Suntem, domnilor care vreţi să ne faceţi… de tot râsul, atât de vigilenţi pentru că ştim că umorul este unul dintre cele mai serioase lucruri! Mai ales în tristele zile pe care le vieţuim, când avem nevoie de el, de domnul Umor, ca de aer. Ca să ne mai treacă din umori…