IRONII NECESARE(303)

BLONDA

Lângă marea înspumată
Cu talazurile-n frondă,
Circumspectă şi jenată,
S-a oprit din mers…o blondă.

Subţirică şi plăpândă,
Îşi roteşte ochii-n cale
Ca un pui de mâţă blândă
Cu intenţii criminale.

Blondă ca o lună plină
Spânzurată într-un plop,
Albă ca o savarină
Îmbibată în sirop.

Ciufulită şi cochetă
Ca o coamă de ponei,
Blondă ca o etichetă
De pe sticla cu ulei.

Ca o viespe ce se suie
Pe-o bucată de pișcot ,
Galbenă ca o gutuie
În borcanul cu compot.

Lungă ca o anacondă,
Unduioasă ca o gumă,
Bună ca o bere blondă
Care face multă spumă.

Reţinută şi sfioasă
Ca o fată din popor;
Ca un căţeluş de rasă
Care face pe covor.

Ca o crizantemă – creaţă,
Blondă ca un pufuleţ
Sau ca un boboc de raţă
Dat afară din coteţ.

Oacheşă ca o albină,
Galbenă ca un cocean,
Nostimă ca o vecină
Cu bărbatul pe ocean.

Părul galben de beteală,
Faţa fină, pudibondă,
Dulce ca o portocală
Şi isteață…ca o blondă.

MIHAI MOLEȘAG

ULTIMELE
( poezii, epigrame, dueluri
Epigramatice )
VOL. I