Am de plouat, am de râs(2363)

Mi-au reproșat telefonic unii cititori că aș avea un fix cu AUR. Este democrație, viitorul înseamnă unitate în diversitate, sunt legi clare ale acestei țări, Constituție, mă rog, o țara pusă pe șine - adică România.

Cine respectă aceste legi și cutume este liber să crească în sondaje, în preferințele publicului, să câștige puterea să reprezinte cetățenii acestei țări. Democrație reprezentativă. Așa am învățat în anii de studiu parcurși.

De aceea nu este fair să propunem în umilul meu editorial, printre altele, ca cineva să se coalizeze, ca să-i pună piedică altcuiva. Propunerile liberalilor cu comasarea, nu este fair deloc. În partide, dragi convivi, se găsesc doi, trei naivi și restul...infiltrați.

Per primo, Iohannis nu mai patronează NIMIC. Puterea lui este iluzorie cu totul la ora actuală. În privința AUR - dacă românii vor vrea așa ceva, păi să aibă AȘA CEVA: o guvernare care să scoată România și de pe „flinticul” de cale european civilizată. Românii vor înțelege ce au făcut abia atunci când vor ajunge pe fundul gropii...Atunci când vor putea exclama ca treziți din somn „Mortul de la groapă nu se mai întoarce!”.

Din punct de vedere politic, rotativa aceasta putea și trebuia să fie ultima șansă pentru a începe redresarea în fața ascensiunii AUR. Aici nu e nimic de discutat, de convins și, mă tem, timpul pentru educație s-a cam dus. De sărbători unii pot dormi până la prânz mai ales cei care n-au parte de un alt răsfăț decât de a dormi. Dar multora le pute și acuzativul. Ei pot fi recuperați doar cu o bună guvernare, cu un pic de perspectivă, cu un pic de bun simţ politic, cu susținerea în mod real și inteligent a interesului public.

Cu un guvern de oameni competenți și credibili, care să facă treabă bună, pe care populația să înceapă să o simtă, cât de puțin. Cum la ora asta nimeni nu poate să știe cât de importantă va fi erodarea guvernării până la alegeri. Spectacolul e lamentabil, în timp ce oamenii se simt, și unii chiar sunt, cu apa la gură.

Ceea ce nu e clar încă e dacă dl Iohannis patronează o regie ca să apară ca deus ex machina sau nu mai are puterea să oprească circul. Marele perdant al rotativei se anunță, așa cum am mai scris-o în repetate rânduri, PNL, ceea ce stârnește unele frustrări și mici revolte, tratate în ședințe de conclav pe la Vila Lac, pentru ca lucrurile să meargă înainte conform planului prezidențial. Așa cum știu bine că pentru PNL viitorul se profilează sumbru. Cu alte cuvinte, PNL are nevoie să își recompună imaginea și mesajul, să se lupte parte în parte cu PSD și să fluture ieșirea de la guvernare.

PNL nu se poate aștepta decât la ce e mai rău, adică să fie obligat din nou la cedări importante pe toate fronturile: să fie iar în pagubă atât la reîmpărțirea ministerelor, cât și la ocuparea lor. La împărțeala acestor zile, PNL își poate pecetlui soarta de breloc al PSD, dependent strict de nevoia acestuia de a completa o majoritate, sau va începe să se comporte ca un partid cu ambiții. Asta va fi ultimul bal al PNL-ului pe scena politică.

Cele mai mari partide autohtone ar avea pentru prima dată în ultimii 30 de ani posibilitatea să gândească politic pe termen lung. Să propună obiective clare, care să grăbească trecerea României în rândul statelor dezvoltate. Criteriul utilității de grup primează și de această dată în fața interesului național. Marea coaliție nu are ținte reale pentru România. De pildă, refacerea căilor ferate e un deziderat uitat, terminarea coridorului paneuropean Dresda-Istanbul, care în România merge din Constanța spre Arad, nu are acoperire nici pe autostradă, nici pe calea ferată.

Social-democrații sunt în avantaj după un an și jumătate de guvernare comună, în vreme ce liberalii pierd teren. Incapacitatea PNL de a se impune în fața PSD nu e nouă. Țara pierde timp și probabil bani, mai ales din cele trei miliarde de euro pe care Bruxelles-ul i-a oferit României prin Planul Național de Redresare și Reziliență. La spartul târgului nimeni nu spune liberalilor vorba aceea celebră, să-ți ție Dumnezeu năravurile, pentru că românii nu mai cred în această formațiune. Asta e. Restul comentariilor vă aparțin. Eu pe ale mele le recunosc, susțin și semnez

Pompiliu Comșa