NOSTALGII ȘI ÎNCREDERE ÎN VIITOR: FOTBALUL CONSTĂNȚEAN (I)(518)

Debut european și internațional (1960-1967)

Anii 1960 au început cu "Rechinii" pe prima scenă fotbalistică a țării. Din cauza eșecului nou-veniților Brânzei, Stancu și Vasilescu de a se integra în lot, la finalul sezonului 1960-61 Farul a terminat pe locul 13 și a retrogradat alături de CSMS Iași și Corvinul Hunedoara.

Motivat de o nouă prezență în prima ligă, constănțenii nu au stat mult timp în Divizia B, iar la finalul sezonului 1961-62, au promovat din nou în prima ligă, după ce au terminat pe primul loc. Tot în acel sezon, Farul a obținut primul său titlu național de fotbal, câștigând campionatul U-19.

În anul următor "Marinarii" au avut un sezon foarte bun și au reușit să încheie prima parte a sezonului ca lideri ai Diviziei A. Partea a doua nu a fost la fel de bună ca prima și au pierdut unele poziții, clasându-se pe locul cinci la sfârșitul campionatului. Tot în sezonul 1962-63, trio-ul ofensiv Bükössy-Ciosescu-Dinulescu s-a remarcat reușind să marcheze 48 de goluri.

Farul Constanța a câștigat al doilea titlu consecutiv în liga U-19, elevii lui Gheorghe Smărăndescu învingând-o pe Dinamo București cu scorul de 2-1, în finală. Următoarele trei sezoane au început bine pentru Farul, dar au fost terminate pe poziții mediocre. În sezonul 1963-64, clubul de pe malul Mării Negre a terminat pe locul 8 după ce a ocupat locul 3 la sfârșitul primei reprize, sezonul în care a apărut în lot golgheterul all-time al lui Farul, Marin Tufan (62 de goluri).

În anul următor "marinarii" au tremurat și au terminat la un singur punct deasupra primei echipe retrogradate, Minerul Baia Mare, apoi, în ediția 1965-66, Farul a ocupat doar locul 9, din 14. O performanță notabilă obținută de echipa din Constanța a fost calificarea la Cupa Balcanilor 1964-66, care a fost prima lor participare la competițiile europene.

Pe 28 aprilie 1965, a fost înregistrat primul meci european al "marinarilor", Farul întâlnindu-l pe Spartak Plovdiv, într-un meci jucat în deplasare și s-a încheiat indecis, scor 1-1. Al doilea meci disputat la Constanța două săptămâni mai târziu a fost câștigat cu 1-0 de Farul, acesta fiind primul succes european din istoria clubului. În meciul următor, "alb-albaștrii" au jucat la Skopje, împotriva lui Vardar, pe care l-au învins cu 4-0, în al doilea meci fiind înregistrată o nouă victorie, de data aceasta doar cu scorul de 1-0.

Apoi a urmat meciul cu formația greacă, Olympiacos, victoriile fiind împărțite, la Pireu, i-a câștigat pe greci cu 1-0, iar la Constanța, Farul, prin forfait, obținând astfel primul loc în Grupa A. Finala competiției a fost una românească, Farul a întâlnit Rapid București, dar echipa din Constanța a pierdut la general, după o remiză cu 3-3 la București și o înfrângere cu 0-2 la Constanța.

O altă performanță notabilă a acelui sezon a fost parcursul bun din Cupa României, unde "rechinii" au fost eliminați în semifinale de UTA Arad (2-3). În sezonul 1966-67, Farul a făcut din nou o impresie bună în Divizia A și a terminat pe locul 4.

Lotul care a făcut această performanță a fost format din: Vasile Utu, Constantin Tâlvescu, Constantin Manciu, Marin Georgescu, Constantin Koszka, Martin Graef, Suliman Etem, Cicerone Manolache, Constantin Pleșa, Dumitru Antonescu, Ilie Ologu, Marin Tufan, Constantin Iancu, Tiberiu Kallo, Ion Zamfir, Dumitru Caraman, Iosif Bükössy, Constantin Mareș, Vasile Dumbravă; Virgil Mărdărescu – antrenor principal; Foti Foti – Președinte.

La sfârșitul acelui sezon, ca recompensă pentru forma arătată, Farul a intrat în primul turneu internațional, jucat în Liban, Kuweit și Siria, unde "marinarii" au jucat 6 meciuri.

Farul, între succes și mediocritate (1967-1988)

Farul a concurat în Cupa Balcanilor 1966-67 și a fost remizat în grupă împotriva AEK Atena (locul 3 în Alpha Ethniki), Lokomotiv Sofia (locul 8 în Prima Ligă Bulgară) și Vardar (locul 10 în Prima Ligă Iugoslavă). „Marinarii" au început cu două victorii consecutive la Constanța, 4-1 cu Lokomotiv Sofia și 2-0 cu Vardar Skopje. Cu toate acestea, ei nu au putut replica forma lor bună acasă în meciurile din deplasare și au pierdut toate cele trei: 0-4 cu Vardar, 0-3 cu AEK Atena și 1-5 cu Lokomotiv Sofia.

În ultimul meci al grupei au remizat cu AEK, scor 1-1, și au terminat grupa pe locul 3. Rechinii au terminat sezonul 1967-68 pe poziția a 7-a și au concurat din nou Cupa Balcanilor. Adversarii lor au fost Beroe Stara Zagora (locul 10 în Prima Ligă Bulgară), Vllaznia Shkodër (locul 6 în Superliga Albaneză) și Gençlerbirliği (locul 6 în Süper Lig). Rezultatele obținute au fost următoarele: 3-1 și 2-1 cu Gençlerbirliği, două înfrângeri cu același scor de 1-2 la Shkodër și Stara Zagora, urmate de o victorie cu 2-1 împotriva Vllaznia la Constanța și o înfrângere cu 1-2 împotriva lui Beroe.

Farul a încheiat grupa pe locul 3 și nu s-a calificat în etapa următoare. În următoarele două sezoane, Farul și-a consolidat reputația de echipă greu de învins Au terminat pe locul 9 și au ajuns în semifinalele Cupei României 1968-69 la sfârșitul sezonului 1968-69. Aceasta a fost urmată de obținerea locului 6 în campionat și atingerea sferturilor de finală ale Cupei României în sezonul 1969-70. 

Începutul anilor 1970 l-a transformat pe Farul într-o echipă obișnuită de la mijlocul clasamentului Diviziei A: 1970-71 – 11, 1971-72 – 11 și 1972-73 – 8, dar clubul a avut o reîmprospătare în vara anului 1973, când a fost redenumit ca FC Constanța. Reluarea a avut un efect pozitiv, iar echipa a terminat pe locul 4 la sfârșitul sezonului următor, calificându-se în Cupa Balcanilor din 1975.

Formatul competiției s-a schimbat, iar grupa a fost formată din doar trei echipe, în grupa Constanței fiind repartizați Eskișehirspor (locul 4 în Süper Lig) și Lokomotiv Sofia (locul 5 în Prima Ligă Bulgară). O victorie (2-1 cu Lokomotiv Sofia), o remiză (2-2 cu Eskișehirspor) și două înfrângeri (1-2 și 0-1 cu Eskișehirspor și Lokomotiv), ambele în meciurile din deplasare.

Între 1974 și 1988 FC Constanța a avut rezultate fluctuante, oscilând între prima și a doua ligă, fiind departe de rezultatele obținute în a doua jumătate a anilor 1960 și prima jumătate a anilor 1970. După două clasamente la mijlocul clasamentului, locul 10, la finalul sezoanelor 1974-75 și 1975-76, FC Constanța a fost la doar un pas de retrogradare, terminând sezonul 1976-77 chiar deasupra zonei de retrogradare, la același număr de puncte cu prima echipă retrogradată, Rapid București.

FC Constanța nu a luat în serios acest avertisment, retrogradând la finalul sezonului viitor, după ce a terminat pe locul 16, din 18. [5] Revenită în Divizia B după 16 ani de absență, Constanța a terminat doar pe locul 4 în primul sezon, apoi pe locul 2 la finalul anilor 1979-80, dar departe de liderul Brașov. "Marinarii" au promovat din nou în prima ligă în 1981, dar au mai făcut un sezon palid și au terminat doar pe locul 14, la două puncte peste linia retrogradării, retrogradând în cele din urmă la sfârșitul sezonului 1982-83.

Au urmat patru sezoane consecutive în Divizia B cu rezultate mediocre: 1983–84 – locul 5, 1984–85 – locul 4, 1985–86 – locul 4 și 1986–87 – locul 4. [6] Clubul a promovat din nou în Divizia A la sfârșitul sezonului 1987-88 după ce a câștigat seria, fiind redenumit și Farul Constanța în vara anului 1988.

În acest timp, în ciuda rezultatelor mai slabe, echipa de pe malul Mării Negre a dat câteva nume mari fotbalului românesc, precum: Gheorghe Hagi, Constantin Gache, Ștefan Petcu sau Ion Moldovan, printre alții.

Va urma –