Cazul LUCIAN DUȚĂ(235)

Citesc și recitesc pentru nu știu câta oară o scrisoare deschisă care disecă abuzuile din sistemul judiciar. Este prea relevantă pentru a nu vă prezenta și dvs., iubiții noștri cititori, fragmente mai mult decât semnificative din ea. La finalul lecturii cred că-mi veți da dreptate.

"Ma numesc Lucian Duta, am 53 de ani si sunt medic, in prezent aflandu-ma in detentie ilegala... 8.000 de oameni sunt in detentie ilegala... Este cifra neoficiala a masacrului judiciar reprezentat de nerespectarea Deciziei CCR 297/2018... Exista o complicitate monstruoasa intre toate cele trei puteri ale statului roman pentru a trece sub tacere aceste veritabile crime judiciare. 230 de zile. Aceasta este perioada petrecuta in spatele gratiilor de medicul Lucian Duta, subsemnatul, în urma condamnării la 6 ani de închisoare dispusă de judecătoarele Daniela Panioglu și Alina Nadia Guluțanu de la Curtea de Apel București cu ignorarea Deciziilor CCR nr. 297/2018 și 358/2022 privind intervenția prescripției răspunderii penale, și cu nerespectarea drepturilor procesuale ale acestuia, reținute chiar și în fazele extraordinare de atac. Am fost aruncat după gratii pentru o pretinsă mită care nu a fost găsită nici până în prezent. ”Cea mai gravă formă de nedreptate e justiția închipuită” (Platon)

Doamnelor si domnilor,

”Această scrisoare este adresată, în primul rând, acelor dintre dumneavoastră care sub diferite forme reprezentați una dintre cele trei puteri legitime consacrate într-o țară democratică, așa cum se consideră a fi și România, respectiv puterea executiva, puterea legislativă, dar mai ales puterea judecătorească. Deopotrivă, această scrisoare este adresată avocaților care își apără clienții care se regăsesc acum în detenție ilegală, fără a fi avut parte de un proces corect. În sfârșit, acest demers se constituie și într-o invitație la reacție din partea celor care se află în situația juridică descrisă în această Scrisoare Deschisă și care nu înțeleg cum este posibil ca într-o țară, care se pretinde a fi un stat de drept și democratic, un număr de oameni să continue să se găsească în detenție ilegală. (…) Oriunde legea se termină, începe tirania (…) In ansamblu, altfel spus, nu contează dacă tirania este exercitată de o singură persoană sau de către un grup de persoane aparținând uneia dintre cele trei puteri legitime. Rezultatul este același și se va solda, de fiecare dată, cu suferințăa sau chiar cu moartea unui număr foarte mare de oameni... prin exercitarea tiraniei, în numele dreptății, dar în disprețul legii! (…) Dumneavoastră, cei din presa română, aveți datoria deopotrivă morală și deontologică de a trage un semnal de alarmă ori de câte ori, în statul român, au loc abuzuri asupra propriilor săi cetățeni, abuzuri ce uneori au condus la moartea celor nedreptățiți. (…) Intrebare: care au fost cauzele pentru care sistemul de justiție din România nu a respectat decizia nr 297/2018 a CCR? Răspuns: aparent, ar fi vorba despre ignoranța „in corpore” a întregului sistem de justiție din România, dar mai ales cea a judecătorilor ÎCCJ care au creat jurisprudența instituțională (aplicând greșit decizia nr 297/2018 a CCR) pentru toate instanțele din România. (…) România continuă să aibă oameni aflați în detenție ilegală, iar numărul acestora pare să nu intereseze pe nimeni, așa încât cifra reală nu este cunoscută. (…) Întrebare: care este motivul din cauza căruia oamenii trimiși ilegal la închisoare, din cauza erorilor făcute de către sistemul de justiție – majoritatea chiar și recunoscute de către acesta – nu pot fi eliberați niciodată? Răspuns: nu crede nimeni că poate exista vreun astfel de motiv într-un stat de drept ce se pretinde a fi democratic, dar poate exista într-un stat care alunecă spre tiranie. (…) în România, împotriva tuturor principiilor enunțate mai sus, există cetățeni aflați în detenție ilegală, pe care statul român îi ține prizonieri, chiar mai rău decât în perioada anilor ’50. Puteți să rămâneți surzi sau orbi la aceste crunte abuzuri, care duc la suferință nedreaptă, la îmbolnăvire și chiar la decesul acestor oameni, doar dacă alegeți să o faceți în disprețul total al legilor și al Constituției României. (…) Imi păstrez, însă, speranța c poate cineva din statul român încă iubește dreptatea și supremaâia legilor și a Constituției, învingându-și astfel frica și dând dovadă de curaj pentru a repara ceea ce mai poate fi reparat”.

Comentariul redacției

Este dureros să vezi cum unii oameni plătesc pentru că în trecut nu au pupat dosul unor securiști care au urât țara și pe român, iubinde-se doar pe ei. Acum sunt la îndemâna acoperiților Noii securități care nu au respect față de legi ci doar față de TOANELE unor escroci ajunși în funcții nemeritate. Sunt respinse și contestații în anulare pe prescripție dacă în apel a fost stabilită lege penală favorabilă codului penal vechi .

Lucrurile astea nu pot rămâne așa, ar trebui să intervină CCR ul sau guvernul. Oare la CEDO nu pot fi atacate hotărârile în care instanțele nu țin cont de prescripție? Cum să mai iei în serios justiția română, când, pe baza unor presupuse jigniri, 12 judecătoare judecă de 5 ani, în peste 85 de termene, pe un dosar care a adunat 1000 de pagini, cu peste 65 de încălcări ale CPC și ale altor legi? Nu au văzut că cererea de chemare în judecată e nulă, că nu există fapta ilicită și, după 5 ani, nici taxele judiciare n-au putut să le calculez correct. Atât de multă prostie există în mediul juridic. Nu ne mai rămâne decât să le zicem vorba aia din jurământul magistratului: Așa să vă ajute Dumnezeu!

Martor incomod în instanță Pompiliu Comșa