Iorguș face cursuri intensive de limbă engleză şi exerciţii de imagine, pe dreapta politică constănţeană

Iorguș face cursuri intensive de limbă engleză şi exerciţii de imagine, pe dreapta politică constănţeană(1095)


Fostul primar (PNŢCD, PSD, PDL) al municipiului Mangalia (1996 – 2008) şi deputat PDL (2008 – 2012) Zanfir Iorguş, se instruieşte, „în particuler” şi… în (mare) secret, în cadrul unui curs intensiv de… limba engleză! Se pregăteşte să devină „europarlamentar”. O singură problemă, pentru acest consacrat maidanez politic: nici un partid nu-i face coteţ în curtea sa!...

 

Scopul este mai mult decât transparent: dacă un legendar zgârcit, precum Iorguş (celebră este, în zonă, expresia sa favorită: „Eu nu pun, dom’le, în pericol viitorul familiei!”) dă bani pe meditaţii „intensive” (aşadar: scumpe!) de limba engleză, nu o face ca să-l citească pe Marlowe, Shakespeare ori Chaucer în original, ci ca să îndeplinească un criteriu de selecţie, la candidatura pentru alegerile europarlamentare, de la anul!


Pentru cei care nu sunt mangalioţi: ca să vă faceţi o idee cam cât de „strâns la pungă” şi cu „arici în buzunar” este acest om, vă povestim câte ceva, ca participanţi şi, deci, martori nemijlociţi, din campania electorală pentru „localele” din 2012.
Când principalii contacandidaţi, Tusac şi Radu, aruncau, în dreapta şi-n stânga, cu pomenile electorale: bani (mulţi!, daţi la ţiganii din celebrul „Colonişti”, cartierul pestriţ, de… vile, „case bătrâneşti”, blocuri „confort 3” şi cociabe), pachete super-generoase, miei şi berbeci „în viu” sau „în carcasă”, plus mese aproape zilnice, cu mici şi bere „Tuborg” la discreţie, Iorguş dădea… seturi de masă chinezeşti, de unică folosinţă, şi pijamale rupte-n fund, de la sac, din depozitele „second-hand”! Iar singurul zaiafet electoral al său a fost de… „Ziua Plăcintei (Dobrogene)”, la Restaurantul „Paradiso” (fost „Mangalia”, anterior „Siemens”), când numai… apa plată a fost plătită de dânsul!

 

Iorguş a hibernat şi şi-a lins rănile, timp de un an şi jumătate. Acum este dispus să dea iar seturi de masă chinezeşti, într-o campanie electorală…

 

Fabulos de bogat (de exemplu, în Mangalia este o vorbă: „Oriunde te-ai muta, în oraş, sau chiar în staţiuni, eşti, automat,… vecin cu Iorguş!”, aşa de multe proprietăţi şi-a „tras” în cei 12 ani de fruntaş la Primărie), fostul edil-şef este, după ce a pierdut, absolut pe nedrept!, alegerile locale… câştigate iniţial, în 2012 (numai datorită componenţei majoritar pro-useliste a Biroului Electoral Central, care a votat, pe un motiv şi nereal şi pueril, anularea rezultatelor scrutinului în care Iorguş îi devansase atât pe primarul pesedist, dintre 2008 – 2012, Claudiu Tusac, nimeni altul decât… finul său!, cât şi pe actualul primar, Cristian Radu, ex-şeful Gărzii Financiare a judeţului Constanţa, susţinut de PNL), fostul inginer din Şantierul Naval „2 Mai” (actual DMHI, de când l-au luat sud-coreenii de la „Daewoo”), poreclit acolo… „Moş Ţeavă” (pentru că era şef la sectorul tubulatură), a stat în hibernare politică, după decembrie 2012, când a pierdut Colegiul 5, din judeţul Constanţa, la alegerile pentru Camera Deputaţilor a Parlamentului României.


Atunci, PNL-istul Victor Manea, candidat al Uniunii Social Liberale (USL), a ieşit pe primul loc, datorită sprijinului primit de la… foştii colegi de partid, PDL, ai lui Iorguş, trecuţi la PNL (cu o lună şi jumătate!) înainte de „localele” de anul trecut, tocmai ca să-şi păstreze postul: primarul din 23 August, Mugurel Mitrana, şi cel din Costineşti, Traian Cristea! Culmea este că Iorguş a fost în faţă nu numai în municipiul Mangalia, ceea ce era, oarecum, de aşteptat, dar şi în… comuna Limanu (care cuprinde şi Vama Veche şi 2 Mai), unde primar este, de câteva mandate deja, un… liberal, Nicolae Urdea, vechi prieten şi partener de afaceri cu… Iorguş! (iar în comuna Pecineaga, Iorguş a avut un „scor” mizerabil, care l-a tras mult în jos).

 

Iorguş este prototipul unei noi specii canino-politice: „maidanezul… de rasă”! Are şi pedigree: este un demn urmaş al fostului dulău-mentor, inegalabilul, totuşi, Stelian Duţu...


Ce este, în politică, „maidanezul … de rasă”, în politichia autohtonă?


Păi… este cel care, vagabond printre partide fiind, are, totuşi, per ansamblu, succes electoral. Iorguş este prototipul. Nu a ajuns, este adevărat, încă…, la performanţele mentorului său (din perioada 2005 – 2008), Stelian Duţu, care l-a şi extras din PSD şi l-a adus la PDL (dar… nu gratis: vezi proprietăţile din Pădurea Comorova, ale fostului lider democrat local şi fost preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa!). Duţu era un dulău, ca maidanez politic. Iorguş a fost un căţeluş, după prima trădare, a evoluat la stadiul de căţelandru, la al dilea „hopa-Mitică”, fiind astăzi şef de haită locală, în Mangalia.
Oraş blestemat, se pare, să aibă probleme de acest fel: nu-i ajungeau turmele de maidanezi din oraş, staţiuni, pădure şi câmpurile înconjurătoare, trebuia să-i mai aibă şi pe cei din politică: aproape toţi politicienii cunoscuţi, din zonă, au curvărisit pe toate variantele şi potecile cu boscheţi ale politicii româneşti!
Chiar dacă nu a reuşit, precum Duţu, să-şi păstreze oamenii şi când... nu mai era la putere partidul său, la nivel central, guvernamental. Mangaliotul i-a scăpat printre degete pe doi importanţi primari din Colegiul său (Judeţul Constanţa - 5) de deputăţie (unde a câştigat, în 2008, dar a pierdut patru ani mai târziu): Mugurel Mitrana, de la 23 August, şi Traian Cristea, de la Costineşti. În timp ce Duţu reuşea performanţa, unică în România!, până atunci şi de atunci încoace, de a „căra”, efectiv, zeci de primari de la… Putere în Opoziţie, când drumul tradiţional, la noi, se ştie că este taman invers! În 1994 şi 1995, celebrul… „sac cu primari (şi consilieri locali) al lui Duţu” se plimba de la PD la PNL (aflate la guvernare) şi, ulterior, la PUR (Partidul Umanist Român, actualul Partid Conservator), în Opoziţie, pentru a reveni în PD, după 2000, când, atenţie, această formaţiune… nu mai era la Putere (dar… ajunsese acolo... PUR/PC, din care tocmai plecau!)! Este adevărat că, din acel sac, în timpul transportului…, mai pica câte un bob, primar ori consilier. Pierderi „de producţie”, ce vreţi…
Dar grosul rămânea la ordinele lui Stelian Duţu, DE DEPARTE: SINGURUL OPONENT ADEVĂRAT, de care i-au fost frică lui Mazăre şi Constantinescu.


Atât de mare erau spaima şi ura acestora din urmă, că au trebuit să-i cumpere pe câţiva lideri „naţionali” ai PD, ca aceştia să-l „lucreze” şi să-l mazilească, în final, pe Duţu.
Lui Stolojan i-au dat terenul (pe care şi-a făcut vila superbă, ca stil arhitectonic, de bun-gust, încadrat perfect în ambianţă) de pe plaja din extremitatea nordică a Olimpului, de după Restaurantul „Popasul Pescarilor”, al lui Briceag, şi terasa de protocol a consilierului local PRM Ion „Nelu” Mincă).
Despre ce a primit Vasile Blaga… va fi un articol separat, pe această temă, cu dezvăluiri incendiare! Menţionăm că nu este vorba de chestii materiale, ci de mari concesii politice şi administrative, pentru oamenii „Buldogului”. De fapt, de atunci se pare că s-a bătut palma între Blaga şi PSD!
Madam (Elena) Udrea s-a ales cu terenul din Nordul plajei dintre Saturn şi Venus, unde şi-a făcut imensa parcare de la bifurcaţia spre Nord, spre Venus. Inclusiv fostul Hotel de lux „Adriana” – care, culmea… premoniţiei: iniţial, la inaugurarea de la începutul anilor 70, când au fost terminate staţiunile din Mangalia-Nord, trebuia să se numească… „Elena” (în Venus, toate hotelurile aveau nume de femei), dar s-a ofuscat o altă Elenă (nume parcă blestemat al istoriei, universale şi autohtone, antice ori moderne şi contempoane…), nu din Troia, nici Lupescu, ci Ceauşescu! Acest complex turistic select, la care am lucrat şi noi în adolescenţă, era, alături de „Dana” şi alte câteva din această staţiune, preferat de francezii veniţi prin firma de turism „Club des Vacances Modernes”, înainte de 1990. După o agitată istorie „postrevoluţionară”, este, de ani buni, o ruină, care rivalizează cu „Colisseum”-ul roman, care, iarăşi culmea fatalităţii istorice, a constituit sursa de inspiraţie a arhitecţilor români!…


De la „Udroaica” (care, de altfel, i-a şi luat locul, în fruntea PDL-ului constănţean, organizaţia judeţeană, „interimatul” acesteia durând ani de zile!...), de fapt, i s-a tras lui Duţu. Vă mai amintiţi de antologica sa (pro)poziţie de independenţă partinică locală, din vara lui 2008, înainte de alegerile parlamentare, când o punea la punct pe cea ai cărei papuci îi pupau, la acea vreme, toţi pedeliştii, de la „centru” ori din teritoriu: „Puterea Bucureştiului se opreşte la… Cernavodă!”


Dar, revenind la Iorguş, şi el a fost, la un moment dat, tot într-un săculeţ (că a fost mai mic, de această dată, putându-i spune chiar pungă, ori, mai bine,... paporniţă), de-al lui Duţu. Este vorba de traista în care Duţu a băgat, în 2005, patru primărei de la PSD şi i-a vărsat la el în partid, la PD. Pentru doi dintre cei patru din acest „lot” a fost vorba de o întoarcere la matcă, ei fiind din... vechiul sac, despre care am făcut vorbire. Ne referim la: Mugurel Mitrana, de la 23 August, unde dorea Duţu să facă, de fapt: pe propriul său teren!, cu banii Consiliului Judeţean, pe care l-a condus până-n 2004, un „Aqva Land” ca-n Florida, între Lacul Tatlageac, Pădurea Comorova şi mare, de să crape Mazăre de ciudă, cu „Aqva Magic”-ul lui din Mamaia cu tot...) şi Florin Mitroi, de la Valu lui Traian. Pentru ceilalţi doi, a fost prima experienţă duţiană: Traian Cristea, de la Costineşti, şi... Zanfir Iorguş, de la Mangalia. (de fapt, trebuiau să fie, atunci, în 2005, cinci primari fugari, care ştergeau cu guma „S”-ul, din acronimul politic PSD, dar Nicolae Crivineanu, de la Basarabi / Murfatlar, a sărit din paporniţă, în ultima clipă, de a trebuit „ Tata Duţu” să completeze „qvinta”, ca la poker, cu un ţărănist încolţit de PNA, cum se numea pe atunci DNA-ul: Nicolae „Nicky” Anghel, de la Castelu).

 

Trei mandate de primar, trei partide politice: mandatul şi partidul!

 

Şi-uite-aşa, revenim la „maidanezul de rasă” Zanfir Iorguş.
Când „Moş Ţeavă”, inginerul navalist (de la Şantierul Naval „2 Mai” – Mangalia, actualul DMHI), gălăţean ca origine şi studii, cu accent de... unde se-agaţă harta-n cui, s-a hotărât să se bage-n politică, după „revoluţia” sau ce-o mai fi fost prin decembrie 1989, a ales, nu se ştie precis de ce, poteca din dreapta. Viitorul maidanez politic era atunci un căţeluş jegărit, vai de mama lui. Cine ştie cum a amuşinat el, de a ajuns la PNŢCD. Poate că era noapte, în mintea lui, şi s-a rătăcit... Cine poate ştii exact? Bine, gurile rele spuneau atunci că ar fi trebuit să-l căutăm pe lista informatorilor Securităţii comuniste, că a fost membru de Partid (Comunist Român), că a fost înfiltrat, de fapt, la ţărănişti. Gurile rele, de! Până una-alta, o fi fost el membru PCR (alături de alţi... trei milioane de români, care se băgau formal acolo, sau erau băgaţi, mai ales când lucrai într-un şantier naval, ca inginer şef de secţie, chiar dacă erai în ograda civilă, nu militară, a lui „2 Mai”), dar CNSAS-ul l-a verificat, mai ales când a ajuns parlamentar, şi i-a dat aviz favorabil: nu apare în arhivele Securitâţii ca fiind colaborator extern, „sursă” ori „gazdă”. La ăia interni, cadrele securităţii, nu prea are, nici astăzi, acces total, nici CNSAS-ul, nici altcineva...


Bun: nu-i lucru dovedit, că a schelălăit (ca să rămânem în registrul canin, dacă tot vorbim de maidanezi) pe la Securitate, chiar dacă a mai lins şi el blide, pe la pionieri, UTC, ASC (UASCR), PCR, ca (aproape) tot românul, înainte de 1990, ca să primească apartament sau să fie promovat la serviciu. Aşadar, ţărănistul Iorguş reuşeşte, în 1996, să-i ia locul pedeseristului Sideri, în fotoliul de primar al Mangaliei. Îi ţinem minte, și-ncă foarte bine, pentru că eram colegi de partid chiar, cât de mândri erau liderii locali ai PNŢCD, de primarul „lor” mangaliot! Nu scăpau nici o ocazie să-l laude şi să-l dea de exemplu. Era un fel de Ciuhandru primarul ţărănist al Timişoarei) de la malul Mării Negre! Prin 1998, Nicolae Jianu, preşedintele organizaţiei judeţene, declara public, textual: „În mulţi ţărănişti din judeţul Constanţa am încredere, DAR NUMAI PENTRU DOI AŞ BĂGA, FĂRĂ NICI O EZITARE, MÂNA ÎN FOC, CĂ NU VA TRĂDA NICIODATĂ PARTIDUL: pentru mine şi pentru... Zanfir Iorguş!” Posibil ca Nicu Jianu să mai fie şi azi (formal şi, probabil, în conştiinţa sa) ţărănist, în una sau alta dintre aripi şi copane (chiar dacă nu se mai manifestă politic de pe la jumătatea deceniului trecut...), dar... Iorguş s-ar putea, în cel mai „bun” (pentru cine, asta-i marea întrebare!...) caz, să redevină PNŢCD-ist. Cum se vântură, ca o frunză, că tot e toamnă-adâncă, o vorbă-veste-zvon, prin tristul şi cenuşiul nostru târg (fie că vorbim de Constanţa, fie de Mangalia...). Şi asta după ce a trecut, de atunci , prin alte două partide: unul de stânga şi unul (declarat) de dreapta! Slavă Domnului, pentru Nicu Jianu, că acea chestie, cu „mâna-n foc”, e aşa, ceva la figurat, că suntem mulţi care încă mai ţinem la el şi tare nu ne doream să-l vedem ciung...

 

 

„(Conu) Iorgu”, despotul Callatisului: Politicianul tip... ştergător de parbriz: dreapta - stânga şi retur! „Mazaris”, tiranul Tomisului: idem, în 2004 şi, se pare, în... 2014!

 

Nicu Jianu şi majoritatea celorlalţi lideri ţărănişti nu au deschis ochii nici măcar în 2001, când, după ce îşi reînoise, în primăvara lui 2000, mandatul de primar, ţărănistul Iorguş îl făcea, cu ocazia inaugurării Pieţei-Sud din oraş şi... spre stupefacţia generală!, cetăţean de onoare al municipiului Mangalia, pe nimeni altul decât pe tradiţionalul mare prieten al PNŢCD-ului şi al dreptei politice („Vă mulţumesc, dragi mineri, că aţi răspuns muncitoreşte, responsabil, chemării noastre, de a curăţa Piaţa Universităţii de aceste elemente declasate, anarhice, legionare chiar, plătite de ţărăniştii domnilor Coposu şi Raţiu!”, discurs din balconul „eliberat” de „golani” al Universităţii, 14 iunie 1990), marele iubitor de ţărănişti Ion Iliescu! Ar fi trebuit, atunci, să ştie ce urmează: Iorguş a „primărit”, între 1996 şi 2000, sub guvernul CDR-PD-UDMR şi sub preşedinţia lui Emil Constantinescu, candidatul „Cheii” (simbolul electoral al Convenţiei Democrate din România / CDR). Acum, însă, din toamna lui 2000, lucrurile se schimbaseră radical, „la Centru”: la Palatul Victoria era Adrian Năstase şi guvernul său PSD-PC, iar la cel din Cotroceni îşi readusese pijamalele şi pe doamna Nina... Ion Iliescu. Iar maidanezul „(Conu) Iorgu”, cum deja îi spunea lumea prin Mangalia (mai ales de când începuse să se dea şi ăsta... grec, din Galaţi, la origine; apropo, observăm o adevărată epidemie: mai nou, toată lumea este... de origine greacă şi nu oricum, ci neapărat descendenţă din negustori bogaţi, de cereale şi coloniale, de la Gurile Dunării, din Tulcea, Sulina, Brăila şi Galaţi! Iorguş, dar şi cel care i-a urmat la Primărie, între 2008-2012, măsliniul Tusac, finul şi fostul său pupil, de altfel, ca şi Mazăre, care cică-i... „Mazaris”, din Tulcea, ş. (m.) a.: chiar nu mai e niciunul român, machidon, ceva, nu se mai poartă?...) se „orienta”.
Vai, ce jale şi surpriză (să fi fost mimată?...), la PNŢCD, când, nu mult după episodul de tot râsu’-plânsu’ (şi tot prostul-gust), cu „Nea Nelu Cotrocelu”, din 2001, „Iorgu” a trecut, ca un adevărat... ştergător de parbriz politic ce este, de la dreapta la stânga, devenind PSD-ist! Adevărul este că (şi) pentru asta cam sunt renumiţi grecii: versatili şi imprevizibili.
Chiar: cam în aceeaşi perioadă când „Iorgu”, despotul din Callatis, trecea, politic vorbind, de la dreapta la stânga (acelaşi PSD), acelaşi 180 de grade- şurub îl executa, în 2003,... „independentul”, dar mereu, până atunci, adeptul dreptei politice (uneori... extreme: a nu se uita că în 1992, la alegerile parlamentare din 27 septembrie, Mazăre era pe locul doi pe lista de candidaţi a(i) Mişcării pentru România / MPR, formaţiune aproape declarat legionaroidă!, după prietenul său Marian Munteanu, fostul lider al Pieţei Universităţii, din mai-iunie 1990, cea pe care o „curăţaseră minerii lui iliescu, în 14 -15 iunie!; iar doctorul Corneliu Dida, mentorul ambilor, Dumnezeu să-l odihnească!, era pe locul întâi la Senat) „Mazaris”, tiranul Tomisului.
CARE „MAZARIS” SE AUDE, DIN CE ÎN CE MAI „CU SPOR”, CĂ VA EXECUTA, ÎMPREUNĂ CU TOATĂ GAŞCA, NICUŞOR CONSTANTINESCU „Y COMPRIS”, O... „STÂNGA ÎMPREJUR”, CA SĂ SE ÎNTOARCĂ LA DREAPTA DIN CARE PRETINDEA(U) CĂ AR FACE PARTE, PÂNĂ ÎN 2003, CÂND A(U) FĂCUT UN NEREGULAMENTAR „DREAPTA-ÎMPREJUR”, LA ÎNDEMNUL PRIETENULUI MIRON MITREA, AFLAT ATUNCI PE CAI MARI: AL TREILEA OM DIN PSD, DUPĂ ILIESCU ŞI NĂSTASE! Ce nu face maidanezul (politic), pentru un blid de Port şi un os de Herghelia Mangalia, başca scăparea din lesa dosarelor penale, dacă se rupe USL-ul şi sunt primiţi în PNL (-ul din care, de altfel, au mai făcut parte, prin 1990-91!). Dar, şi asupra acestui subiect vom mai reveni...

 

2005 - Iorguş, cu o zi înainte să fie publicată în presă adeziunea, semnată cu o lună în urmă, la PDL: ”Deocamdată sunt membru PSD”. 2013 - acelaşi Iorguş: „Deocamdată sunt membru PDL”...

 


În 2005, PSD –istul Iorguş se întâlneşte, în secret, „la fereală”, cu Diane Vancea. Aceasta era, pe atunci, o figură importantă în PDL Constanţa, din echipa celor foarte devotaţi lui Duţu (alături de alt fost ţărănist, Tănase Barde, cu care simpatica doamnă avea, de altfel, relaţii foarte apropiate, semioficiale de fapt...), după a cărui „cădere”, din 2008, au dispărut, şi ei, din peisajul politic. Iorguş: „ Ce, n-am voie să mănânc un cartof prăjit, cu un coleg din politică?...” (Fuseseră fotografiaţi la Tomis Mall, la „fast-food”-ul de la etaj).
O săptămână mai târziu, apare informația că primarii pesedişti din Mangalia, Valu lui Traian, Costineşti, 23 August şi Murfatlar au semnat adeziuni la... PDL. Mazăre: „Sunt fumigenele lui Duţu, care visează frumos!”. Constantinescu: „Vrăjeli, aruncate de Duţu, ca să semene dihonia în PSD!” Iorguş: „Deocamdată sunt membru PSD!”
Peste o altă săptămână, Iorguş, Mitroi, Cristea şi Mitrana au „tăiat-o”, oficial, la PDL, când li se publică adeziunile,... vechi de o lună! (Crivineanu, de la Basarabi, este oprit de către Nicuşor Constantinescu, care-l ameninţă cu un dosar penal, în ultima clipă).

La ce partid va depune adeziunea, în limba engleză, greco-gălăţeano-mangaliotul Iorguş-Ham-Ham?...

 


Momentan, se pare că maidanezului Iorguş nu-i spune nimeni, de la nici o formaţiune politică, un „Cuţu-cuţu” (/ „Na Grivei, / Candidatură europarlamentară dacă vrei”...). Funcţii, ce e drept, i-au oferit, la Mişcarea Populară, chiar Traian Băsescu (am anunţat-o în premieră şi exclusivitate, în primăvară, când a coborât preşedintele, cu hârzobul din cer, în comuna Peştera, a primarului Valentin Vrabie). Dar de aici şi până la a „strica”, pe/cu unul ca „Iorgu”, un loc eligibil, din câte or fi acestea, pe listele, separate ori comune, de pe latura dreaptă a politicii româneşti, e cale lungă. Deocamdată, nici un constănşean, de la USL ori de la formaţiunile de dreapta, nu pare a fi în cărţi pentru un astfel de loc, la „europarlamentarele” de la anul...
Iorguş amuşinează pe la fel de fel de partide. E prieten şi cu Culeţu, de la Forţa Civică, şi cu Claudiu Palaz, de la Mişcarea Populară. De la ţărănişti, poate doar ramura Pavelescu-Ţapliuc să-l primească înapoi, căci cealaltă cracă locală Chesoi-Neagoe-Gh. Andrei nu vor să audă de el.
La PNL a încercat să se gudure chiar din primăvara lui 2012, înainte de alegerile locale, simţind trendul electoral (că nu-i prost deloc, are mirosul dezvoltat, ca orice câine vagabond) să se aciueze Iorguş (că tot nu se puricase şi pe acel prag, el, care a luat la rând toate partidele mari...), dar a fost alungat cu coada-ntre picioare, în ogradă fiind primiţi, atunci, doar primarii pedelişti din Valu, Costineşti şi 23 August!
Şi la PSD a dat cu boticul, tot anul trecut, intersându-e dacă e vreo şansă să revină prietena sa din Mangalia, Liana Naum, cu echipa veche (cu Ghiţă Donţu, acum... ecologist, şi ceilalţi), detronată de Mazăre, în 2003. Căci Mazăre şi, în special, Constantinescu nu-l înghit nici cu „limona” lor grecească...
„Noua Românie” nu-i stilul său: Neamţu e prea direct, prea inflamat, prea legionaroid. Lui Iorguş îi plac cozile îmbârligate ale politicii...
Până una-alta, rămâne la PDL, pentru că Gigi Chiru (cu care se are ca... maidanezul cu motanul vagabond!), încă n-a primit aviz de la „Centru”, adică de la Vasile Blaga, să-i miaune un „Marş, potaie” hotărât. Se mulţumeşte, deocamdată, să-l şicaneze, în stilul său caracteristic (de exemplu: neanunţându-l decât în ultima clipă despre şedinţele şi acţiunile lor...). Doar-doar s-o înfuria Iorguş şi o sări gardul spre uliţă. Nu ştiu, oare, Chiru şi Blaga, cu cine au de-a face?... Iorguş declară credinţă veşnică partidului, până-n clipa în care publică presa… adeziunea semnată de el cu o lună-n urmă, la alt partid (vezi cazul cu plecarea din PSD la PDL, în 2005)!

 


Care-i soluţia, cu toţi maidanezii ăştia, din politică: canisa ori eutanasierea?... Că la adopţie nu-i mai vrea nimeni!

 


Dacă am discuta despre toţi maidanezii politici, chiar dacă ne-am restrânge la judeţul Constanţa, nu ne-ar ajunge o... canisă editorială! Şi, se ştie, e lipsă de locuri, în astfel de stabilimente. Să fie singura soluţie un soi de ... eutanasiere politică, adică o eliminare legiferată (despre care se tot discută de 24 de anişori şi, din păcate, nu s-a făcut mai nimic, cu excepţia mandatului din Consiliile Locale şi Primării!), din spaţiul public, adică din drepturile electorale (de la dreptul de a mai candida, în „tura” următoare trădării, dacă ai fost ales, aşa, ca „o pauză de respiraţie”, vorba lui Gabriel Liiceanu, până la invalidarea mandatului celui plecat din partidul care l-a îndesat în Parlament...).
Căci trebuie să scăpăm, într-un mod sau altul, de toate cotarlele care au invadat „variantele” politicii româneşti!... De adoptat, se pare, că, în sfârşit!, nici un partid nu mai doreşte să mai ţină pe lângă casă câini... necredincioşi!
Vorba lui „Iorgu”. „Deocamdată sunt membru.........” Am lăsat spaţiu liber!




jooble.org