TOVARĂȘUL COMAN(1152)

Constanteanul
7 aprilie

Sunt informat de către publicul meu, mult mai inteligent decât publicul lor și decât mine, că există prin târg o vietate care face mătănii pe lângă Primăria Constanța, cu basca-n mână, și deplânge starea presei locale, doar-doar i-o scăpa cârciumarul Mănglilă în bască o felie de parizer, un os insuficient ros cu ceva resturi de zgârci atârnând la capete.
Să-i spună cineva domnului Vietate că presa locală, aia care face performanță, care înseamnă ceva prin târg, e binemersi și nu are nevoie de parizer de la cârciumarul personal al Primăriei Constanța. Să vorbească în numele lui, dacă numele lui mai înseamnă ceva, deși îmi pare că i-a cam trecut Timpul...

Scăpat din ghearele virușilor în vigoare, un vârcolac al presei, un figurant, după cum se și manifestă, mă înjură cu spume la gură! Ce poate fi mai frumos și mai liniștitor decât o bălăceală în baia ta de cuvinte! Poți să faci ce vrei în baia ta! Apă caldă să ai! Și, musai, o basma!

Autorul textului zice despre mine tot ceea ce îi trece prin cap, fapt ce nu mă deranjează! Mai puțin catalogarea ca-ș fi o “vietate”! Așa că nici eu nu m-am lăsat...Și, mi-am zis, dacă eu sunt o “vietate” viețuitoare, el este o “mortăciune”! Trebuie să recunosc că, în dimineața respectivă, “mortăciunea” mi-a pus sângele în mișcare și m-am simțit pregătit pentru o nouă partidă de bălăcăreală sub genericul “Cine spune, ăla este!”

Tovarășul Valentin Coman s-a întors în timp. Și-a fixat basmaua Turbo pe cap, cu două cușete tip Turban în dotare, și a decolat cu racheta „Gagarin”. Începe o nouă misiune națională! Refacerea vechilor metehne, draci, apucături și ticuri comuniste. Dar, mai ales, năravuri, minciuni, dezinformări! Ele, nici nu știu cum să le numesc, conturează profilul foștilor noștri dragi conducători...

În cazul protagonistului nostru, nu este vorba de reîncarnare, ci de conservarea caracterului său incalificabil. Un bagabont! O mortăciune! Căci doar un asemenea specimen poate fi în stare să jignească un jurnalist cu metode comuniste: minciuna, înscenarea, înfierarea proletară, denigrarea etc.

Tovarășul Coman se întoarce! Cu fața în sus! Aia democratică! Unii s-au bucurat pe considerentul că vor fi reluate livrările moca de lapte, carne, pene, ouă, fulgi de gâscă și nalangâte...Alții speră ca materialismul să se desprindă de dialectică. Să devină, cine-i de vină?, principalul lor instrument de lucru, că doar de aia sunt materialiști!

El, liderul materialismului, deocamdată, și dialectic, cu punga reciclabilă într-o mână, se comportă ca un mardeiaș plătit să scuipe și să înjure adversarii actualului sistem! Un sistem care vine din fundul istoriei! Altfel, de ce s-ar teme unii de tovarășul Coman? Urlă ca la congrese. Când se simte neputincios, dă vina pe „agenturili străine”. Înjură, calomniază, minte, delirează, numai oral...

Tovarășul Coman ne cataloghează cum ne vine rândul la fiecare. Nu scapă nimeni de botezul lui Coman proletarul, justițiarul, văcarul, cămătarul. Văcarul de Coman, alb ca varul, m-a comparat pe mine cu o „vietate”! Acum, pe bune, nu-i stă bine ca văcar? Dacă te prinde, știe să te mulgă. Stăpânește bine vocabularul bovin: ceala, mă, hă, ouais, hooo boala, mânca-te-ar lupii! V-am reprodus câteva comenzi fără de care nu poți ajunge conducător al carului cu boi…

Când înjură, are deja ploșnițe în gură! Are acasă un clasor cu vertebrate și nevertebrate de unde se inspiră și se documentează permanent. Pe unele le imită la grămadă. Când o imită pe Tamba, maimuțica preferată a lui Tarzan, când pe Felicia, care i-a ascuns parizerul și el s-a supărat...Imnul personal îl are înregistrat pe soneria de la intrare. Dacă apeși, se revarsă asupra ta un șuvoi de sunete măgărești de origini intime. Deși se comportă ca un măgar, nu dă ora exactă! Ar fi fost și el util cu ceva! Are și un fluture pe lampă și nu reușește să-l evacueze! Restul fluturilor, destul de mulți, sunt cazați în mintea lui, în ciuda faptului că are un creier prins în colțuri pe post de „cuibușor de nebunii”! Un spatiu restrâns. Săptămânal se plimbă prin Jurassic Park și strânge reptile din diferite epoci. Ca să stopeze înmulțirea lor, le toarnă bromură în borcane! Cu bromură s-a hrănit și el până a aflat ce este acela un bufet suedez…

Lui. tovarășului Coman, i se potrivește tare bine epoca porcismelor. Altfel, nu înțeleg de ce se bagă el grohăind în viața mea cu tupeul celui care te jefuiește în stradă, ziua în amiaza mare! Știe cineva de ce s-a flambat și a trecut de la „Maestre, ești cel mai bun!” la „vietate”? Așa mă alinta Coman: „Maestre, ești cel mai bun pamfletar!” Eu, o biată vietate! Dar scena asta este fleac...Striga: „Cât a fost Cristea director, adică eu, s-a trăit bine la România liberă!”

Pe tovarășul Coman îl trădează râsul isteric declanșat de plăcerea de a jigni și înjura după fiecare flegmă pe care o scuipă în prima vitrină care îi iese în cale...Ținta lui preferată: jurnaliștii în vârstă, care, în opinia sa, ar trebui aruncați la groapa de gunoi! Crede dumnealui că, dacă îl urmează orbește câteva mioare și miorițe, care s-au îndrăgostit de baltagul lui, gata, e numit cioban șef! Rămâne cioban fără onoruri, pentru că nu dă „bună ziua” doamnelor! Rușine! Și te mai prezinți Rudolf Valentino în momentele în care vrei să ne demonstrezi cât de oacheș ești!

El, tocmai el, cel care a transformat felia de parizer și ciolanul bun de ros în arta naivă! Tot ce face el este artă naivă! Când dă cu căruța în gard, face imediat pe naivul! De aici, de la stadiul de naiv, până la a face pe prostul, mai este doar un pas...Trebuie să recunosc, cea mai bună descriere literară a unui ciolan a făcut-o tovarășul Coman! Lucrarea sa, publicată și de noi în debutul acestui material, te impresionează până la lacrimi! Ciolanul ros de os constituie dovada vieții sale revoluționare, una răpănoasă! Osul lui este ros de invidie și oftică, al nostru de muncă!

Tovarășul Valentin Coman s-a întors din pribegie să facă ordine în județ. Vrea să repună capra în drepturi și să-i redea spațiul mioritic ocupat abuziv de producătorii de brânză topită ușor de falsificat. Inspirându-se din politica unor marxiști, care își închid părinții în baie la ora mesei, tovarășul Coman vrea să limiteze accesul bătrânilor la viața socială și profesională! Știe cum să lucreze eficient cu „cadrili”. Dacă sunt peste el, cadre mai talentate, mai televizate, mai deștepte etc., le șicanează până le determină să plece cu o basma tip bocceluță în deșert! Ce ai avut, tovarășe Coman, cu Valentin Coteț, un om de televiziune priceput? V-ați comportat mârlănește cu el, deși, tovarășe, știați că trecuse prin momente grele la spitalul din Constanța, unde s-a aflat la un pas de moarte! Misiunea ta este să ții evidența bolnavilor după criteriile tale personale? De unde știi tu câte zile mai am eu de trăit și câte zile mai am eu chef de scris? Dacă mă cataloghezi drept „vietate”, te vezi deja cu piciorul deasupra mea?

Tovarășul Coman traversează deja prima febră cu vorbe în care se prezintă de unul singur ca fiind liderul televiziunilor locale! Mai nou, lui Coman i s-a recunoscut capacitatea organizatorică în materie de șușanele! Și, mai mult, acum se mai dă și specialist în festivaluri, sau istoric cârpit în fund, care șterge cu turul pantalonilor săi pietrele arheologice de la Beta. Participă, în calitate de delegat, la diverse bătălii rămase restante din cele mai vechi timpuri. Misiunea sa fiind aceea de a turna gaz pe foc. La asta se pricepe cel mai bine Valentin Coman, această „mortăciune” a presei! Ultimul cadrist! Și, atenție la alt amănunt important: Valentin Coman este tot timpul în război cu toată lumea!

A împărțit societatea în noi criterii de selecție, absolut personale...În prostul și derivatele sale. Pornind de la o analiză în particular, prost sau mai prost decât susținătorii săi...Asta este una din tezele sale preferate. Așa se întîmplă când ai prea multe preferate ...Riști să devii ridicol!

Tovarașul Coman, noul nostru secretar cu propaganda, vrea să facă ordine în presa locală după criteriile sale personale de sculer-matrițer! Model unic! Nici măcar ca sculer-matrițer nu este bun de ceva! Darmite să se declare singur, precum musca pe magiun, cel mai talentat, cel mai bășicat, cel mai nevertebrat! Umblă peste tot cu o basma pe cap și dă indicații pentru decont! Mai are și câte un cusur. Întreabă pe toată lumea cum este vremea la Paris!

Faptul că umblă toată ziua înfășurat în basma, reprezintă o dovadă că pe tovarășul îl doare rău capul! Fiind vulnerabil cu basmaua, tovarășul Coman are dese momente când delirează! A ajuns el, o biată basma, să facă aprecieri la adresa activității mele! Peste 45 de ani de presă șterși cu mucii de către Coman din cartea mea de muncă! Omul a greșit adresa. În loc să ia calmante înainte să pască pe micul ecran, ca să nu mai facă precum cioara prinsă în gard, dumnealui vrea să cooperativizeze presa!

Tovarășul Coman mai are o hibă personală. Întotdeauna, la sfârșit, pentru că există și un sfârșit, mușcă mâna care l-a hrănit! Prima oară, și a doua, și-a treia....Noi suntem de vină, pentru că tolerăm astfel de abuzuri. În loc să-i blamăm, îi iertăm, închidem cazul, fără urmări, fără sancțiuni, ferm convinși că am ales cea mai bună soluție...Aiurea.

Tovarășul Coman susține politica celui care așteaptă să fie recunoscut oficial ca jupân al presei, al orașului și județului Constanța! Tovarășul Coman va fi decorat deci, de astăzi cu titlul 

„CEL MAI CĂZNIT ȘI NEREUȘIT IMITATOR ÎN VIAȚĂ”.