Coabitarea lui pește împuțit(2097)


Coabitarea dintre Băsescu şi Ponta a intrat în zodia peştelui împuţit. Adică, pe scurt, pute rău de tot! In materie de frecţii la un picior de lemn pentru proşti, care, la noi, se practică pe scară largă, pactul de coabitare dintre cei doi s-a dovedit a fi o veritabilă mascaradă politică. Era de presupus, încă de la debutul cacealmalei cu pricina, că doi colerici politici, unul în devenire şi altul deja format, nu vor ajunge niciodată la acelaşi numitor comun. Metabolismul acestor personaje este total diferit. Pe jupânul Băsescu îl mănâncă tot timpul palma şi se dă în vânt după scatoalcele administrate premierului. Pe Ponta îl mână mândria, presupun, de mic şi ciudat Titulescu, până în, scuzaţi expresia, curul calului nărăvaş, de parcă nu ar putea respira fără lovitura decisivă a copitei sale principale. Cu alte cuvinte, Victor Ponta, ignorând toate regulile privind paza contra incendiilor, o caută în permanenţă cu lumânarea, trecând frecvent de la starea de pisicuţ la aceea de leu paraleu, după modelul unei cunoscute reclame cu aromă de zahăr caramel. Zilele trecute, de pildă, premierul, erijându-se în avocatul lui Dragnea, a bătut Justiţia la funduleţ până a ascultat-o cu urechea în văzul lumii. Adică, fără a se formaliza, exact ca în cartierele de la periferia marilor oraşe, unde, conform graficului unui ritual, unii îşi bat nevestele după un program bine stabilit şi cu galerie. Mult mai versat în materie de coabitare cu zăhărelul, Băsescu a făcut, în timp util, mutarea decisivă, pentru a-l împinge pe premier în starea de ridicol, scăpându-l din braţe pe Videanu exact la punctul ochit. In aceste condiţii, bocetul lui Ponta pe tema dosarului politic croit, chipurile, lui Dragnea s-a transformat în apă de ploaie cu sughiţuri. Cu Videanu, mare mahăr al PDL şi fost prieten la cataramă cu preşedintele, în penal, argumentele politice ale primului ministru pe tema dosarului politic nu prea stau în picioare. Sunt convins că, la nevoie, Băsescu poate să scoată la interval şi alţi acoliţi din rezerva sa de „ carne de tun” gen Berceanu sau etc. Pe de altă parte, cu Dragnea prin tribunale, era de aşteptat ca oala coabitării să dea în foc, cu spume la gura lui Ponta şi a altor indivizi ofuscaţi din PSD. Dacă tot vorbim de coabitare, cred că formula cu pricina s-ar fi impus să fie respectată cu sfinţenie în USL. După atâtea porcăieli şi dezacorduri, ca la uşa cortului, ivite între cei doi lideri, e greu de crezut că te mai poţi bizui pe o alianţă care scârţâie din toate încheieturile. Interesat mai mult de disputele sale personale cu preşedintele Băsescu, domnul Ponta l-a transformat pe Antonescu într-un veritabil sac de box, antrenându-se de zor pentru a desfiinţa o coabitare care a existat, desigur, la mişto, doar pe hârtie. La rândul său, şmecher mare, preşedintele ameninţă cu ruperea coabitării şi cu pâra la porţile Europei. Angela, ştim noi care, merge mai departe aşa că preşedintele, dacă cineva îl supără, poate să ne întoarcă la nivelul „loviturii de stat” în interpretarea Monicăi Macovei...