UN INGINER LA POALELE CULTURII - Ion Caramitru NU, Doina Levința DA(8030)

O montare importantă la care s-a muncit mult și cu mare succes a fost My Fair Lady în 1988 la Teatrul Liric din Constanța în regia de mare ispravă și surprinzătoare a lui Ion Caramitru și în scenografia simplă, elegantă, plină de bun gust a Doinei Levința.

Costumele pentru doamne și domnișoare au fost toate noi executate la atelierele noastre unde aveam croitori de mare artă sub comanda directă a formidabilei creatoare de modă Doina Levința.

Pentru materiale m-a trimis singur în București la Relonul Roșu sau cam așa ceva de unde trebuia să iau valuri întregi de țesătură de relon (se vindea la kilogram) foarte ușoară, foarte plină, nici mătase nici bumbac, nici voal nici altceva, excelentă pentru ce ne trebuia nouă.

Mi-a dat listă cu ce să iau și lila și turqoaz și bleumarin și multe alte culori cât mai frumoase fără să mă însoțească deși îi spuneam că eu fiind inginer nu prea mă înțeleg bine cu lila! Pentru băieți am ales costume din garderoba teatrului unde aveam de unde alege moment în care cred eu că am devenit tare antipatic domnului Ion Caramitru deși i-am făcut toate mofturile cerute pentru scenă (de obicei eram cam al dracului și opream risipa!).

La vizionare a zis comisiei că i-am sabotat spectacolul deși, vă repet, muncisem enorm iar spectacolul s-a jucat foarte mulți ani cu un succes formidabil.

Atunci m-am uitat la el ca la un idiot și am bănuit că sunt și alte interese la mijloc.

Autoritățile nu îl voiau ca regizor din motive cam dubioase pentru noi la vremea aceea.

Venise pentru vizionare de la București un tânăr activist de partid și de stat dar și om de cultură (era directorul Ansamblului Tineretului de la CC al UTC) care l-a făcut zob pe marele actor.

Când am auzit atunci la ședință lista de șopârle băgate în spectacol de marele regizor am rămas cu gura căscată câteva zile! Eu care lucrasem direct la producția lui nu mă prinsesem de nici-o șmecherie!

Vă zic doar una: când Eliza, tânăra florăreasă, face proba unei mai bune rostiri și stinge lumânarea dacă zici într-un anume fel "iată, ăsta da progres" cică vrei să te referi la faptul că pe la noi atunci comuniștii, cu tot progresul lor, cam stingeau lumina prin locuințele oamenilor.

Vizionările cu ai noștri pe la Constanța erau deja obișnuite, ne cunoșteam bine unii cu alții.

De data asta vedeam că vor să îl măcelărească pe Caramitru fără să înțeleg de ce pentru un text din 1964 după Pygmalion al lui George Bernard Shaw scris în 1913.

Mult mai târziu, după Revoluție, am aflat că domnul Ion Caramitru era bănuit, atunci, la acea vreme,  a fi spion britanic.