DUPĂ 30 DE ANI, AM STRIGAT DIN NOU: TATĂ, TU EȘTI?

DUPĂ 30 DE ANI, AM STRIGAT DIN NOU: TATĂ, TU EȘTI?(692)


Înainte de a muri, tata m-a rugat, printr-o scrisoare pe care mi-a spus să o citesc după ce închide el ochii, să-i pun în sicriu medaliile primite din partea Armatei Române. Am păstrat doar stiletul. Tata nu este veteran de război, nici refugiat, nu a evadat din Siberia și nu s-a numărat printre cei care au pus la cale atentatul îndreptat împotriva lui Hitler! Nu a participat la ambuscade, nu a cunoscut-o pe Ecaterina Teodoroiu. Mai târziu, încoace, după ce s-a îmbolnăvit, a aflat de Ecaterina, cea cu dric la poartă și cai mascați.. Și a făcut o tură de probă, după care a plecat definitiv din lumea noastră. A fost ultima lui seară liniștită pe pământ! Atunci l-am auzit pentru ultima oară fredonând cântecul lui preferat, “Lume, lume, soro lume”...

Avea dureri insuportabile și el continua să fredoneze ceea ce știa cel mai bine-refrenul. Atunci, mi-am adus aminte că a avut curajul să lipsească și de la alte conflicte mondiale, unde fusese invitat pe post de “carne de tun”! În puținul lui timp liber, citea tot ceea ce era reprezentativ din literatura franceză! Cumpăra foarte multe cărți pe care le semna “Pierre”, de la Petrică... Dar cel mai mult îi plăceau exercițiile de matematică...Gheba era prietenul lui! Legat de subiectul ăsta, era foarte supărat că eu nu le aveam cu matematica și fizica!

Da, este adevărat, tatăl meu a fost ofițer al Armatei Române, dar la arma geniu, inginer drumuri și poduri. Cu alte cuvinte, a construit drumuri, poduri și canale navigabile cu care se lăudau conducătorii de partid și de stat. După aceea, profitori, cum îi știm, s-au lăudat numai cu podul făcut de Nadia Comăneci. El a fost ctitor de țară nouă doar pentru noi cei de acasă!Familia. Nu avea dreptul la prea multă laudă de sine și nici la drepturi de autor! Nici la promovări! A fost propus de structurile militare pentru postul de atașat militar în Turcia, dar l-a respins Elena Ceaușescu, pe motiv că e mic de statură! Desigur, nu era nici Păsărilă, dar nici vreunul dintre cei șapte pitici ieșiți la vatră!

Noi i-am recunoscut întotdeauna meritele și sacrificiile de care a fost în stare față de patria lui și a noastră! Șantierele patriei au fost adresele lui de flotant al României. De reținut Transfăgărșanul, Canalul de la Straja la Cernavodă, peste 17 ani! Oltenița- București, cu peron pe partea dreaptă la Curcani.

Acasă era musafir. Știam că a fost în trecere după fumul de țigară și după mormanul de chiștoace din bucătărie...Țigara a fost singurul lui mare păcat. Țigara și munca. Venea noaptea, pleca noaptea! De nesomnul lui m-am molipsit și eu. În rarele momente pe care le petrecea acasă, chiar și atunci!, umplea una din cele două camere în care locuiam cu hărți și planșe de tot felul! S-a numărat printre cei mai buni în breasla lui, dar a preferat anonimatul nedrept al modestiei sale fără de margini!

Întreb. Se merită? Răspund. Nu se merită!
Cine își mai amintește astăzi de colonelul Petre Cristea, alias “Pierre”? Cine știe, mă refer la tânăra generație, că, la Constanța, a funcționat una dintre cele mai profesioniste unități de geniu din România? O1212. Răspund tot eu. Nimeni! Nici măcar dintre cei care ne conduc astăzi!

Scriam deunăzi că locuiesc de ceva vreme cu o fantomă simpatică. Sincer să fiu nu am dat o atenție prea mare...Abia aseară am realizat că s-au împlinit 30 de ani de la moartea lui Pierre! Am sărit din pat și, îndreptându-mă către fantomă, am strigat cât am putut de tare: “Tată, tu ești?”
 




jooble.org