BLESTEMUL SALAMULUI

BLESTEMUL SALAMULUI(343)


Am început să urăsc salamul de la o vârstă destul de fragedă. Mai precis, după ce am vizionat filmul “Mortadella”, în care Sophia Loren plimbă un salam uriaș prin New York. În fapt, este o “Mortadella, specialitatea italienilor. Nu îmi plăcea mortadella. Nu îmi place nici acum...În schimb, o ador pe Sophia Loren, actrița, una dintre creațiile perfecte ale naturii! Să nu începeți iar cu teoriile voastre conform cărora nimeni pe lumea asta nu este perfect…

Urăsc salamul pentru că politizează totul în jurul său! Mușchiul țigănesc este acuzat de rasism, salamul din soia, cel puțin, a împărțit România în două! O Românie cu soia și una cu mălai grișat. Pe vremuri. Apartenența la soia face cât o recomandare pe viață! După revoluție, foarte mulți indivizi au promovat cu un salam din soia la dosar! Și-au spălat dosarele în soia! Acum nu pun gura, motivând că e textilă! Mă deranjeză că salamul este folosit de unii ca unitate de măsură în diverse situații generatoare de intrigi!..

Mai nou, ca barometru al prieteniei și ajutorului reciproc. Cazul meu, caz social. Mă adresez unuia dintre cei pe care nu i-am șters definitiv din inima mea, deși 5 ani de așteptare e prea mult! Cinci ani pentru o glumă la o sindrofie! Atâția ani au trecut de când ține el supărarea! Trebuie să fie chinuitor! E nedrept! De fapt, nu a fost o glumă. A fost o idee genială inspirată dintr-un joc de societate. Nu și pentru prietenul meu, care, insinuând un atac la persoană, a pus punct relației noastre!

Remember. Din prietenia noastră a mai rămas imaginea unui salam din care am mușcat amândoi, la el în bucătărie, la bloc, la etajul 4, “la botul calului”, deși este interzis să intri cu mârțoaga în apartament. Nu aveam de unde să știu, am înțeles mai târziu, că era ultimul salam muncitoresc pe care îl împărțeam frățește!. Omul stabilise deja noile criterii sociale și, în baza lor, noua nomenclatură! Eu rămâneam la clasa muncitoare. El, cu vilă, depășea statutul cetățeanului de la bloc și intra la VIP-uri! Că așa-i în tenis!

De la salam mI s-a tras! Mai bine ne făceam frați de cruce! Până acum, se vindecau tăieturile la mâini! Nefericit simbol al prieteniei! Preferam imaginea clasică cu doi prieteni pe o țigară, chiar dacă eu nu fumez! Când vine vorba de sentimente, nu îmi plac vulgaritățile. Când vorbesc cu lacrimi în ochi despre pierderea unui prieten, vreau să îmi fie respectată tristețea...

Mai ales că am un complex al salamului. Să-ți povestesc. În anii de demult, am fost trimis de redacția în care lucram în RDG, unde am stat 7 zile. A fost o experiență interesantă. Colegii de la ziarul din Rostock m-au plimbat peste tot. Dacă aș fi fost singur, cu siguranță, nu aș fi putut vizita toate obiectivele la care m-au dus ei! Și acum, prietene, despre complexul salamului. Am sosit, la ora 6 dimineața, la Berlin, unde eram așteptat de un reporter, un șofer și un translator, un inginer fugit din România, zicea el, dar eu am fost convins că era securistul de serviciu. Cum am coborât din tren, la doi pași de gară, m-au împins prietenește într-un lactobar. Era doar 6 dimineața! La ora aceea, în România, era lumină numai la secțiile de Miliție! Ne aflam în anul de grație 1982. Eram puțin derutat. Mă aflam pentru prima oară într-o țară străină! Și singur! La Lacto, era atât de curat, încât, am crezut că am intrat într-o farmacie! Era un lactobar cu de toate! Tot ceea ce putea să își dorească un gurmand profesionist! Pentru mine, care veneam dintr-o Românie flămândă, era ceva fabulos! Fac precizarea, ca să nu fiu înțeles greșit, aranjamentul culinar era pentru toată lumea, nu era ceva special, protocol etc. Atunci, în acea dimineață, am auzit pentru prima oară despre noțiunea de bufet suedez.

Din păcate, la Berlin, unde am fost invitat de ziarul din Rostock, m-am confruntat din nou cu complexul salamului, care, ghinion, trona peste tot, doar că scria în nemțește! Salam berlinez. Cu destulă timiditate, mi-am pus în farfurie un cârnăcior și o chiflă. În minutul următor, “securistul” m-a luat la ture! “Pune-ți, domnule, serios în farfurie! Ia și mănâncă, doar vii din România...Ce, noi nu știm ce foamete bântuie pe acolo! De banii pe care i-a plătit redacția din Rostock aici, putem să mâncăm până ne ia cu Salvarea!”

Îmi venea să intru în pământ de rușine! Din păcate, asta era imaginea României în lume! Finalul vizitei mele a fost de-a dreptul fulminant... Macabru! La despărțire, șoferul a insistat să îmi facă un cadou. A intrat într-un magazin și a ieșit de acolo cu un ...SALAM! 
 




jooble.org