ȘI EU SUNT PRIMAR - dialoguri - Gheorghe Grameni, primar Mihai Viteazu, 2012

ȘI EU SUNT PRIMAR - dialoguri - Gheorghe Grameni, primar Mihai Viteazu, 2012(272)


- Da, atât gândim, la minciuni. Încă nu avem cultură în noi. Dacă vine cineva şi spune că primarul a făcut aşa, indiferent dacă e real sau nu. „Auzi, domnule, ce a făcut!“. În 2004 am fost curtat de PSD. Nu m-am dus. A candidat secretarul meu. O ziaristă de la România Liberă, s-a dus la secretarul meu şi i-a zis: „Primarul are două magazine: unul pe Farului şi încă unul tot prin Constanța“. Atunci, ea s-a dus la Camera Comerţului.

 

- Magazine de care?

 

 - Magazine alimentare, mari. Eu fiind cică administrator acolo cu soţia. Pe soţia mea o cheamă Maria, pe aia o chema Silvia. S-a dus la Camera Comerţului: „Grameni Gheorghe?“, „Da. Are două magazine alimentare, unul pe Haşdeu şi unul pe Farului“. Şi a doua zi, în ziar: „Primarul incompatibil cu funcţia. Ţine două magazine şi nu-ştiu-ce, şi e administrator de magazine“.

 

 - Adevărul e că atunci când citeşti Grameni te gândeşti numai la primarul din Mihai Viteazu.

 

 - Grameni Gheorghe! Se potrivea. Mă sună Haşotti, șeful nostru, de la PNL, din Constanța: „Măi, ce faci?“ şi mă cheamă Martin, prefectul, la dânsul. Şi m-am dus de urgenţă. Când m-am dus: Martin, Palaz şi eu. „Domnule primar, dumneavoastră ştiţi că sunteţi incompatibil cu funcţia şi nu aveţi voie să fiţi administrator?“ Am zis: „Dar despre ce e vorba?“. „-Păi, uite: un magazin pe Haşdeu, unul pe Farului, administrator dumneata“. „Da, aveţi dreptate dl prefect. Îmi daţi diploma de inginer electronist, că acel băiat e inginer electronist şi plec de la primărie“."- Cum adică? Nu am înţeles."„-Păi, în primul rând, nevasta acelui băiat e Silvia. A mea este Maria. În primul rând! El e inginer electronist, iar eu am 8 clase şi şcoala de şoferi profesionişti“.
 

O mâţă de ziaristă putea să facă chestia asta. Prefectul şi secretarul nu... chem eu primarul ?!... S-a făcut Palaz de râs că domnul Martin nu că doar l-a crezut pe ăsta.

 Să vedeți aia cu Tucă păi, eu, care nu mă aşteptam niciodată la Tucă. Tucă, ăla de la București, care e ziarist de marcă, trece într-un turneu pe la Topolog până în Deltă şi se întoarce pe la Baia. În Baia sunt machidoni mulţi, nu ştiu dacă cunoaşteţi, împreună cu primarul.

 

 - Cum să nu! Îl cunosc foarte bine.
 

- E Grasu, e primarul.

 

- Dar îl ştim pe primarul de la Baia. E prietenul nostru.

 

- Mă rog, toţi acolo. Şi-l invită la un şpriţ pe Tucă. Printre care, intră în politică. Şi unul de acolo, care avea porcăreaţa de la Baia, zice: „Ai domnule, lasă politica. Ştim noi cum se câştigă. Avem noi un machidon, un primar la Mihai Viteazu, şi a cumpărat 2000 de perechi de adidaşi, le-a dat pe stângul şi le-a zis: «Domnule, dacă mă votaţi, vi-l dau şi pe dreptul»“. În loc să vină să întrebe, să se intereseze... Asta a zis-o şi Băsescu la o întâlnire. „Domnule, să lăsăm cu adidaşii, să lăsăm“, nu a zis de mine. Şi, a doua zi, ziarul Jurnalul Naţional, articol în toată pagina. Mă sună ăştia: „Măi, nea Grameni, iar ai făcut-o?!“. După două zile, să vedeţi ce chestie, vine un tânăr de la Cancan, de la Bucureşti, îmi arată legitimaţia. Zice: „Domnule, cu adidaşii...“. „Dacă dumneavoastră credeţi...“. „Eu mă duc la Sinoe să întreb cetăţenii. Îmi daţi voie?“. „-Da. Sigur că da, cum să nu. Luaţi maşina mea“. Că venise cu trenul. S-a dus acolo de dimineaţă, zău care vă minte, până la 15.00. Până la ora 15.00 a luat-o din casă de casă. Poate-poate o găsi ceva interesant. Da. Şi ce crezi că mă mănâncă pe mine în fund, să mă scuzaţi de expresie. Vine aici, îi fac o cafea. „-Domnule, nu-i adevărat. Tot satul l-am luat. Nu mi-a zis unul că aţi dat adidaşi. Dar, dacă spuneam ceva rău de dumneavoastră îmi dădeau şi în cap“.
 

- Formidabil, ce mai vrei!?

 

- Niciunul n-a spus nimic de rău.

 

- Adevărul că Sinoe ţi-a plăcut dumitale de la bun început. Mai întâi ai făcut în Sinoe ceva şi pe urmă în Mihai Viteazul.

 

- Stai să vezi! Zic: „Vreţi să vorbească cineva de rău? Vă trimit eu la unul!“. Mă mănâncă în fund şi-l trimit eu la unul. Domnule, n-a scris nimic de bine ce au spus oamenii, numai ce a spus tâmpitul ăsta la care l-am trimis eu.

 

- Dacă ţi-au trebuit aventuri. Intimităţi cu miliţianul şi cu ziaristul - niciodată!

 

- Da, da.

 

- Şi ce a găsit? Că ai violat-o pe una?

 

- Nu, nu! I-a zis ăla că eu am venit cu două capre şi o oaie, şi eu aveam 500 de oi. Şi că "am mâncat mult de când eram mic" şi am noroc de nu se poate. Eu am ştiut că e mâncător de rahat ăla şi eu de aia l-am trimis acolo. El nu ştia că l-am trimis eu. Şi după două zile i-am zis: „Băi, nea Gică, dar frumos i-ai vorbit lu' ăla de la ziar. L-am trimis expres să-i spui, că mănânci căcat cât vrei despre mine“.

 

- Adevărul că asta cu adidaşii îţi prinde bine.

 

- Dar de ce îmi prinde bine, că nu s-a făcut.

 

- Nu contează că nu s-a făcut. Pentru un politician, oricum prinde bine. Se aude, se vorbeşte. E important, să ştii. Aude lumea de dumneata. Vreau să spun că aproape tot judeţul ştie de matale că ești primar bun și te iubește lumea.

 

- Mulțumesc. Dar, să revin. Un ziarist de la București să spună asemenea prostii, fără să vină să se convingă. Vezi, că e posibil. Că ziariştii sunt uneori grăbiți și dornici de ciudățenii. Nu-i adevărat. Eu nu sunt contra. Să spună un ziarist care a venit aici şi nu am stat de vorbă cu el. Dar una, într-o zi, era s-o înjur. De la un ziar din Constanța. Mă întreabă cum e cu agricultura. Şi i-am zis: „Domnişoară, cu agricultura ştiţi care-i problema? Tot ce se ia din industrie, îngrăşământ, folie, seminţe, motorină, sunt de zece ori mai scumpe şi preţurile noastre sunt de nimic. Şi atunci, cum să înaintăm? Asta dacă vreţi să scrieţi...“. „- Dar, ştiţi...“. Ea mă întreba ceva politic. Guvernul... I-am repetat: „Indiferent de Guvern. Toate guvernele care au fost. Cum e posibil să dai 60 de bani pe grâu şi 90 de bani pe tărâţe?“. Aşa se vinde. Nu râdeţi! Eu sunt de acord să dau grâul cu 60 de bani, ca ţăran, dar să mănânce şi ăla de la oraş pâinea mai ieftină. Pâinea însă se scumpeşte întotdeauna. În fiecare zi. E posibil aşa ceva?




jooble.org