România la Eurovision încă o ilusion

România la Eurovision încă o ilusion(242)


Roxen va reprezenta România la Eurovision Song Contest 2020 din Olanda de pe 12 mai pe 16 mai. Tânăra cântăreață are 20 de ani și este din Cluj.

Unii specialiști o laudă puternic: "Are un potențial uriaș, cu un timbru vocal deosebit, o voce foarte puternică ce transmite o emoție deosebită".

Deocamdată ai noștri factori de decizie că nu mai știu cum să le spun au ales pentru început doar un reprezentant.

Acum urmează ca pe 1 Martie, într-un spectacol organizat la Sala Sporturilor din Buzău, să aflăm și melodia care va reprezenta România la Rotterdam . După cum vedeți, noi am schimbat modalitatea de promovare a reprezentantului în speranța că poate, poate, facem ceva mai de doamne ajută. Cine și cum va reuși să compună ceva de ispravă și cu care să rupem gura târgului olandez care oricum nu ne iubește vom trăi și vom vedea.

Eu aș fi profitat de conjunctură și aș fi trimis la Rotterdam, în Olanda adică, un raper care să le zică ălora apropo că nu avem și noi voie în Schengen-ul lor câteva cuvinte românești din inimă cătrănită de român păcătos obișnuit cu munca de jos.

 

Imediat după cel de al Doilea Război Mondial Uniunea Europeană de Radio-Televiziune (EBU) — cu sediul în Elveția — vrea un program deschis pentru divertisment. Marcel Bezençon directorul general al televiziunii elvețiene are ideea unui concurs muzical internațional care să fie transmis simultan în toate țările uniunii ca un de mesaj de pace și prietenie. Bazat pe Festivalul de la Sanremo, care are prima ediție de pe 29 pe 31 ianuarie 1951, pare încă de la început un proiect ambițios.

Numele „Eurovision” a fost utilizat pentru prima oară de jurnalistul britanic George Campey în 1951. Formatul acestui concurs s-a tot schimbat, în prezent țările eligibile pentru participare fiind membrii activi ai EBU care pot transmite la cel puțin 98% din populația cu televizoare. Sunt țări aflate în Aria Europeană de Transmisie sau în Consiliul Europei. Cele mai mult sau mai puțin în afară Europei sunt Armenia, Cipru, Israel, Maroc, Turcia, Azerbaidjan, Georgia și Rusia.

Costurilor necesare producerii concursului sunt acoperite în mare parte de sponsori comerciali și de contribuții aduse de țările participante. Competiția este o oportunitate pentru promovarea țării-gazdă ca destinație turistică.

În 2005, Ucraina a eliminat necesitatea vizelor pentru a facilita călătoriile.

Regula pentru obligativitatea participanților de a cânta într-o limbă oficială pentru țările pe care le reprezintă a fost schimbată de mai multe ori.

În 1966, s-a impus restricția de limbă, după ce Suedia a participat în 1965 cu un cântec în engleză. Restricția a fost abrogată în 1973, iar interpreții au fost liberi să cânte în orice limbă doreau.

Nu există restricții pentru naționalitatea interpreților, a compozitorilor sau a textierilor. Sistemul actual de votare pentru câștigători se folosește din 1975 fiind unul pozițional.

Țările acordă un set de puncte (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 10, 12) celorlalți participanți, 12 puncte primind doar favoritul. Irlanda deține recordul pentru cel mai mare număr de victorii, câștigând de șapte ori (de 3 ori consecutiv — 1992, 1993 și 1994).

 

Suedia a câstigat de 6 ori, ultima dată în 2015.

Franța, Luxemburg, Tarile de jos și Regatul Unit au câștigat de câte 5 ori fiecare.

În 2006 Mihai Trăistariu, reprezentantul României la Eurovisionul din capitala Greciei, s-a calificat direct în finală cu piesa „Tornero” şi a primit 172 de puncte, care i-au adus locul 4.

Fiecare televiziune participantă este obligată să transmită integral și în direct programul, inclusiv toate cântecele, votarea etc.

 

Acum în 2020 pare că drumul de la Buzău la Rotterdam e lung, greu și presărat cu tot felul de îndrăzneli românești care mai de care mai ciudate.

Hai, România! Hai, Roxen!

Cum adică cine e Roxen? Păi, eu ce tot v-am zis până acum? Lasă că o să vadă o lume întreagă!




jooble.org