Brâncuși al nostru(1364)

Începând din 2015, conform unei legi, ziua de 19 februarie, ziua de naștere a lui Constantin Brâncuși, devine Ziua Brâncuși ca sărbătoare națională (nu e zi națională cum în grabă mai zic unii) încercând astfel să reparăm tâmpenia refuzului gestului venit de la Brâncuși din 1957 când statul român refuză oferta generoasă a marelui creator de a dona pentru România atelierul său și tot ce mai avea el pe acolo, pe la Paris (230 de sculpturi, 41 de desene, 1600 de fotografii si piese de mobilier).

O șleahtă de nemernici, culturnici ai zilelor comuniste, care tocmai puneau bazele proletcultismului nu acceptă donația astfel că atelierul revine statului francez iar Muzeul de Artă Modernă din Paris deține și acum lucrările donate nouă prin moștenire.

În multe momente importante reprezentanții statului, români adevărați, reușesc să se facă de râs tocmai când voiau să facă pe deștepții.

Singurul monument public semnat de Brâncuși în București rămâne astfel bustul lui Carol Davila, o sculptură în bronz, dezvelit la 30 septembrie 1912. Comanda lucrării a fost dată de Spitalul militar „Regina Elisabeta” prin intermediul lui Dimitrie Gerota.

Ansamblul monumental de la Târgu Jiu este propus în 1991 și reluat în 2018 de către Ministerul Culturii pentru a fi inclus în patrimoniul mondial UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură).

Acest ansamblu sculptural, cunoscut și sub numele de Ansamblul monumental „Calea Eroilor”, este inaugurat la 27 octombrie 1938 fiind un omagiu adus eroilor căzuți în timpul Primului Război Mondial alcătuit din Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului şi Coloana Infinită (nu coloana infinutului!), componente ale unui sanctuar pentru „memoria eroilor gorjeni care s-au jertfit în războiul de întregire”.

Brâncuşi își botează el însuși acest ansamblu monumental ca fiind Calea Sufletelor. Mai târziu, mult mai târziu, tot el își denumește lucrările monumentale, astfel: Masa, Poarta şi Stâlpul - spunând că au fost ridicate pentru a aminti de „bătrânii, femeile, cercetaşii şi copiii Gorjului care au oprit năvala vrăjmaşilor, apărându-şi cu vitejie căminurile”.

Comanda acestor uriașe lucrări a fost făcută în iarna anului 1934, de către Liga Naţională a Femeilor Gorjene, prin preşedinta acesteia, Aretia Tătărăscu (soția fostului prim-ministru al României, Gh. Tătărăscu), chiar în atelierul sculptorului. „Nu vă pot spune cât de fericit aş fi să pot face ceva la noi în ţară” scria Brîncuşi într-o scrisoare.

În 2018 o lucrare a sa binecunoscută "La jeune fille sophistiquee" s-a vândut la o licitație cu 62 milioane de euro, marele Brâncuși devenind astfel cel mai mare și mai apreciat sculptor, și în acest mod, următorul după Giacometti.

De curând, domnul Ministru al Culturii, Bogdan Gheorghiu, dispune alegerea cântăreţei Irina Rimes numind-o un fel de ambasador pentru a ajuta la promovarea evenimentelor pe care le va organiza cu ocazia Zilei Brâncuşi, marcată și în acest an tot pe 19 februarie.

„Ceea ce ne-am propus s-a realizat. Toată lumea vorbește despre evenimentul Brâncuși. Vrem ca tinerii să devină interesați și atrași de cultură”, caută să ne lămurească ministrul nedumerit încă nici destul de câtă aiureală a produs domnișoara Irina cu prostiile ce le-a debitat cu acest prilej: "Eu știu să cânt și să vorbesc. Mai mult să cânt. Probabil că o să postez despre asta. O să vorbesc cu oamenii de pe conturile mele despre eveniment. Eu sunt mai mainstream, așa, de mică am știut de Coloana infinitului și nu înțelegeam de ce se numeste așa". "Din punctul ăsta de vedere, m-a fascinat Brâncuși. Desigur că nu-i cunosc toate lucrările, ar trebui să fiu poate un pic mai avizată în ceea ce privește creația lui, dar, pentru cultura mea generală, cred că sunt destul de informată".

Putem să recunoaștem că suntem simpatici, uneori chiar în momente nepotrivite, și că în acest domeniu nu ne întrece nimeni!