SANREMO - LECȚIA DE MUZICĂ ȘI DE VIAȚĂ

SANREMO - LECȚIA DE MUZICĂ ȘI DE VIAȚĂ(196)


Acum, când scriu, este duminică, ora 4 dimineața. Mi-ar fi plăcut să ningă, dar nu...De câteva minute, nu mai mult, m-am întors de pe planeta minunată a Festivalului de muzică SANREMO. Am și acum senzația că artificiile se țin după mine… Un spectacol fabulos! Așa ceva nu vezi decât o dată la 70 de ani! Și atunci, dacă ai noroc..

Ce am constatat la SANREMO? Sensibilitate până la moarte. Perfecțiunea întruchipată. La vârsta festivalului? Da, la 70 de ani! A plouat cu celebrități de ieri și de astăzi de pe mapamondul italian. M-am reîntâlnit cu Rita Pavone! Eram elev la școala generală când am văzut primul film cu Rita...Unde credeți? În vechea grădină de vară a Constanței. Știu și când am plâns prima dată într-o sală de cinematograf. Vizionam filmul “În genunchi mă întorc la tine”, cu Gianni Morandi care pleca militar…

Îmi vin în minte zeci de șlagăre nemuritoare care și-au luat zborul de la SANREMO. Am copilărit cu ele! Am suferit în dragoste cu ele! Am plâns! Am râs! Și îmi voi sfârși viața cu ele! Mă uit cu nostalgie la generația mea, ca vârstă, de artiști. Ei debutau pe scena festivalului. Eu debutam în viață! Și acum i-am reântâlnit după 30-40 de ani!

Îți mulțumesc SANREMO! În serile de festival, mi-ai reîntregit familia. Am trăit tot timpul cu impresia că tata și mama s-au întors din lunga lor vacanță pe care o petrec în ceruri. Noi nu aveam televizor și mergeam să vedem Festivalul de la SANREMO la prietenii părinților mei care locuiu în vila Gya de pe bulevardul Republicii de altădată. Tata se îmbrăca întotdeauna la țol festiv. Obligatoriu cămașa albă cu butoni. Festivalul reprezenta un moment deoebit pe care tata îl trata cu respectul cuvenit. “Unde mergeți?” ne întrebau vecinii din cartierul de la Gara CFR Constanța. Le răspundeam scurt: “La SANREMO”.

Toată familia mea, când eram mulți și în putere, a iubit și iubește muzica ușoară italiană și Festivalul de la SANREMO. În curtea mătușei mele de la Galați, în zilele de festival, fiecare vecin venea cu scaunul lui de acasă. Strada Sulinei nr.16, din spatele barului marinarului, la madam Caliopi, cea mai muzicală din Bădălani. Pe primul loc în preferințele lor era Gigliola Cinquetti cu cântecul “Non Ho L’eta”.

În cartierul în care locuiam, la Gară, învățam cântecele după festival. Ne strângeam la locul nostru preferat, la “Garaje”, și repetam la chitară, până seara târziu, tot repertoriul festivalului. Se sting una câte una luminile de pe marea scenă. Vă rog, stimați organizatori, nu stricați decorul! Mai lăsați-l ca să hoinărim și în noaptea care vine prin Paradisul muzicii… SANREMO, nu îmi întrerupe visul. Te rog, lasă-mă să mai văd o singură dată cum arătam când eram tânăr!

Pe ecranul televizorului se difuzează ultimele imagini de pe planeta SANREMO. La final, câștigătorul festivalului cântă, la cererea publicului, melodia premiată. Aș vrea să o ascult și eu din nou, mai ales că am spus din start că ea va lua premiul cel mare, dar am uitat că sunt în România! Nu aud nimic, pentru că vocile celor doi comentatori români se suprapun peste interpretul italian și bruiază parcă intenționat o adevărată capodoperă a muzicii ușoare italiene...

Când vii dintr-o lume civilizată, după patru zile de vizionări ca în basme, astfel de gesturi îți provoacă o rușine interminabilă. Vorba prietenului meu Miho, din America: “La voi, la România!” Când ascult o melodie de excepție, precum foarte multe dintre cele prezentate la Festivalul de muzică ușoară de la SANREMO, simt că mă ridic la cer și nu mă mai tem de nimic, nici măcar de moarte, pentru că acolo sus sunt liber cu adevărat. Stau ascult și mă întreb: Oare ce s-a petrecut în viața compozitorului, ce a văzut cu ochii lui, ce a simțit el de a pus atâta durere, de cele mai multe ori, atâta tristețe, dar și bucurie, când a fost cazul, în clapele pianului său! Am luat pianul ca exemplu, pentru că el este universul tuturor instrumentelor muzicale. El este regele! Dar și mai mirat sunt de talentul interpretului de muzică ușoară, a solistului, care ne transmite întocmai mesajul compozitorului.

SANREMO a răsunat de zeci de mesaje de dragoste și prietenie. Festivalul de muzică ușoară, aflat la ediția cu numărul 70, a fost un spectacol grandios! Repet, așa ceva nu vezi decât o dată la 70 de ani! Profesionalim desăvârșit. O veritabilă capodoperă în materie de astfel de spectacole!

SANREMO ne-a oferit o veritabilă lecție de muzică și de viață. M-a copleșit realmente! Câtă grijă au italienii de marii lor artiști ajunși la vârsta bătrâneții, cum își protejează ei marile lor valori naționale! Tinerii și cântăreții în vârstă cântă împreună!

SANREMO a devenit planeta muzicii ușoare italiene fără nici un fel de frontiere.

SANREMO, îți mulțumesc și eu pentru lecția de muzică și pentru lecția de viață primite…

Să ne respectăm bătrânii! Să ne iubim părinții! Și bunicii!, după cum am văzut la inegalabilul Festival de la SANREMO...
 




jooble.org