CÂND TURISTUL ESTE TRATAT PRECUM ZDREANȚĂ!

CÂND TURISTUL ESTE TRATAT PRECUM ZDREANȚĂ!(388)


Viața de câine este la mare căutare. Sigur, nu orice câine și nu orice viață...În nici un caz traiul lui Zdreanță, cel cu ochii de faianță! Nici câinele vagabond, ca Raj Kapoor, nu este de acceptat...Nici în postura câinelui prins întotdeauna cu rața în gură la un minut după ce se jură că nu fură. La mare căutare este viața câinelui de Rășinari. V-am relatat pe larg experiența neplăcută, ca să nu spun mai mult, pe care am trăit-o, ca turist, la Casa de oaspeți Badiu, din Rășinari, județul Sibiu. Aici, cu tristețe, dar și cu revoltă, am constatat că renumita ospitalitate românească a dispărut în condiții tragice, motiv pentru care vă sfătuiesc să ocoliți respectiva locație. Cunoscuta reclamă “Clientul nostru, stăpânul nostru!” a fost înlocuită cu una nouă. Ea sună cam așa: “Câinele nostru, stăpânul vostru!” Este vorba în propoziție de câinele de Rășinari. Trebuie să recunosc că nu am avut pentru nimeni, în viața mea, trăiri atât de contradictorii, trecând foarte ușor de la simpatie, la început, la ură viscerală, la sfârșitul scurtului nostru sejur de coșmar! Câțiva dintre prietenii mei m-au avertizat că o să am probleme în zonă dacă nu verific prin recomandări directe pensiunile promovate prin booking.com...Îi aprob acum. Probleme am avut destule, de la început, când am aflat că nu beneficiez de servicii de masă, deși oferta așa era, și pentru continua proastă dispoziție a lui Badiu, poate pentru că nu lătram precum câinele lui! Un câine care, vreau să vă spun, pocnea de gras ce era! Individul, un monument de nesimțire crasă în patru labe, circula liber peste tot! Inclusiv în bucățica în care eram obligați să staționăm ca niște pui de cocostârc! Potaia lățoasă era stăpânul inelelor. Umbla slobod în întreaga casă și, când ne surprindea mestecând ceva, scurt, ne săgeta cu privirea lui rece ca și cum ne-ar fi prins cu rața-n gură, tratându-ne ca pe niște infractori! Când obosea, fiind pesemne obez, se tolănea la picioarele noastre, generând un disconfort total. Te furnica peste tot...Pufăia, ghiorțăia, căsca, sforăia, horcăia, trăgea pârțuri, rânjea. Inițial, am crezut că este un câine polițist antrenat special ca să te supravegheze și să te determine să stai smirnă pe scaunul tău. Cum făceai o mișcare dezordonată, te mârăia, ca și cum ar fi vrut să îți arate că și-a pus dantură nouă după modelul lui Pluto. Când venea ora mesei pentru dumnealui, pentru că pe noi ne sărea secvența asta, era singurul moment în care acceptam o reîncarnare în pielea și în statutul lui de Rășinari. Individul patruped beneficia de toate serviciile pentru care am ales să ne petrecem vacanța la respectiva pensiune. Dar de care noi nu am avut parte! Am întrebat și noi, ca în tramvai, de unde are atâta mâncare! “De la turiști”, a venit răspunsul domnului Badiu...Aha! Tehnica e simplă, Ca să scape de insistențele câinelui, turistul, sluga umilă a domnului Badiu, îi dă mâncare! Din cauza obezității, domnul câine abia se deplasează dintr-un loc în altul! Îmi plac animalele, dar s-ar putea ca eu să fi confundat locația...Pesemne că la domnul Badiu funcționează o pensiune canină! După ce mi-a stricat vacanța, îmi vine să urlu de ciudă! Auuuuuuuuuu...
 




jooble.org