AMINTIRI DIN CARTIERUL DE CARTON DIN MEDGIDIA

AMINTIRI DIN CARTIERUL DE CARTON DIN MEDGIDIA(3346)


M-am născut în Medgidia, pe strada Răzoarei. Un cartier modest și gălăgios, care avea câte ceva din pitorescul mahalalelor din filmele italiene cu Gina Lolobrigida sau frații Rocco.

Privit dinspre gară, cu spatele la Canalul Dunăre-Marea Neagră, orașul pare fixat pe mai multe coline. Ca și Iașul. Nu știu dacă, astăzi, ținând cont de schimbările produse, mai pot identifica locurile unde am copilărit! Dar poate că nici nu vreau să mă întorc în timp. Sunt prea bătrân!

În cartier, mama era cea mai frumoasă femeie. Așa vorbea lumea, dându-și coate... Ea era considerată una dintre cele mai frumoase femei din cartier și una dintre cele mai tinere mame. La câteva case de cea a părinților mei, la 10 zile după mine, s-a născut Claudia, cea care, după ani de zile, avea să devină partenera mea de viață. Ca să vezi cum e și cu soarta! Două destine asemănătoare, sortite unul celuilalt, nu au putut trece de un gard! Am fost obligați să așteptăm anul 2000, fără să ne cunoaștem, fără să știm unul de celălalt! De pe Răzoare pe podul de la Agigea, sub oblăduirea bunului Dumnezeu. În seara când s-a anunțat la televizor sfârșitul lumii, în anul 2000, luna ianuarie, ziua 11, ne-am adunat la vila unui prieten ca să murim îmbrățișați! Acolo am cunoscut-o pe Claudia! Cu ocazia ...sfârșitului lumii! Inițial, pe drum, pe podul de la Agigea, din cauza ceții și a furtunii, Claudia, fiind singură în mașină, a vrut de două ori să se întoarcă din drum! Dar, minune, parcă cineva a împins-o tot timpul înainte! Pentru mine, anul 2000 nu a însemnat sfârșitul, ci renașterea…

Revin obsesiv la fotografia mamei! De la o vârstă destul de fragedă, mama mea era una dintre femeile cele mai frumoase din Medgidia. Am mai spus chestia asta, dar îmi place să o repet,,, Tata era tânăr ofițer de geniu, specialitatea inginer drumuri și poduri. Chiar și după mutarea sa cu serviciul în garnizoana Constanța, el a rămas ancorat în finalizarea unor obiective importante pentru Medgidia. Peste 17 ani, a coordonat construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră, tronsonul Streaja- Medgidia-Cernavodă. A dat în permanență o mână de ajutor lucrătorilor din livezile și viile din Medgidia și Peștera.

Ca tânăr jurnalist, am fost martor la numeroase evenimente. Am cunoscut oameni de mare valoare cu care Medgidia se fălea peste tot! Inclusiv sportivi de performanță! În toată această perioadă, până când tata a murit, familia mea a locuit în cartierul de carton de la intrarea în orașul Medgidia. Celebrul cartier de carton unde era cazată întreaga conducere a șantierului Canalul Dunăre-Marea Neagră.

Eu am stat mai puțin. După ce am intrat la facultate, m-am mutat, practic, la București. În cartierul de carton, cadrele militare, geniștii, erau reprezentativi la acea vreme. După o reorganizare, sub comanda tatălui meu, s-a mai înființat o unitate la Satu Nou, compusă din foști pușcăriași periculoși repartizați să muncească la Canal. La Mircea Vodă, peste drum, am vizitat o fermă unde se cultivau struguri de masă pentru Germania occidentală. Am regăsit strugurii de Mircea Vodă pe tarabele piețelor din RDG. Am înțeles mai târziu de ce românii nu aveau acces la strugurii cultivați de ei în țara lor!

O bună parte din tinerețea mea are ca reper cartierul de carton din Medgidia. După care m-am mutat mai sus, în cealaltă extremitate a orașului Medgidia, la regiment, la școala de șoferi. Am fost luat în armată unde am învățat să conduc camioane și basculante pe șantierul stadionului municipal, unde am fost repartizat, ca militar în termen, să car pământ.

Răsplata a venit după ani de zile, când, aflându-mă, ca jurnalist, în documentare la Medgidia, am fost cazat de primarul de atunci în hotelul de la stadion. În armată fiind, eram trimis să aduc presa la unitate. Pot spune că orașul a crescut sub ochii mei! Case renovate cu mult simț artistic, redimensionarea trotuarelor, reorganizarea piețelor. Nu îmi amintesc cine era primar, dar se poate afla cu ușurință.

Știți după ce tânjesc eu? După parcul din centru, de lângă Primărie, unde domnea pacea și armonia între localnici, unde nimeni nu dușmănea pe nimeni!

Unde este Medgidia de altă dată ? Unde este lumea sa aparte, cu tradiții și o ospitalitate ieșită din comun? Unde sunt Tanța și Costel? Unde sunt bunele maniere? Unde sunt cântecele cu trimitere …”Hai la noi la Medgidia”? Unde sunt celebrele piersici de Medgidia? Unde este Nache, de la Cramă, care a făcut, împreună cu Paris, vinul de Medgidia celebru? Unde sunt frumoasele obiceiuri și tradiții ale naționalităților conlocuitoare? Nu aveți un șuberec de Medgidia? Dar bragă? Bragă mai aveți?

În armată, am cunoscut un băiat pe nume Gheorghe. Și nu mai știu cum. Locuia pe o străduță, Delfinul, Pescărușul, ceva în genul ăsta. Îmi este dor de el. Găsitorului, bună recompensă!




jooble.org