Prietenii lui MAZĂRE și CONSTANTINESCU pun mâna pe SPITALUL DE ORTOPEDIE din EFORIE SUD? Lupta se dă între ELAN SCHWARTZENBERG, Valentin Ionescu-„Grizzly” şi, respectiv, ION ŢIRIAC şi PUIU POPOVICIU

Prietenii lui MAZĂRE și CONSTANTINESCU pun mâna pe SPITALUL DE ORTOPEDIE din EFORIE SUD? Lupta se dă între ELAN SCHWARTZENBERG, Valentin Ionescu-„Grizzly” şi, respectiv, ION ŢIRIAC şi PUIU POPOVICIU(23783)


Motto: “După ce vom ajunge la Putere, nu numai că NU VOM DESFIINŢA SPITALE, aşa cum face regimul criminal al lui Băsescu, DAR LE VOM REÎNFIINŢA PE TOATE, LA LOC!” (LAITMOTIVUL AVALANŞEI DE DISCURSURI PROGRAMATICE ŞI PROMISIUNI ELECTORALE ALE LIDERILOR USL, începând din primăvara lui 2011, când Guvernul Boc a închis câteva spitale comunale, în general pe cele fără destui pacienţi şi suficiente cadre medicale).

Începem cu vestea FOARTE proastă: celebrul, nu numai pe plan naţional!, Spital de Ortopedie, Traumatologie şi Recuperare Medicală (SOTRM), din Eforie Sud, are zilele numărate!
În ciuda asigurărilor autorităţilor (Şeful Guvernului, ministrul Sănătăţii, preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa), că instituţia, centenară din 2009, va continua să funcţioneze, în locaţia actuală, deţinem informaţii perfect credibile, din surse diferite (cu date care coincid, în fond şi formă), că soarta spitalului este pecetluită.

AFACERILE IMOBILIARE: unul dintre blestemele României...

Aşa cum s-a bănuit, din prima clipă când, încă din toamna lui 2012, au REapărut (pentru că astfel de discuţii sunt încă din prima jumătate a anilor 90) primele frânturi de informaţii şi zvonuri, privind interesul teribil, al unor potenţi oameni de afaceri, pentru acest activ medical, miza este una IMOBILIARĂ: superbia de parc - pădurice, amplasată pe o suprafaţă care s-a diminuat, nu se ştie exact cum şi de ce…, enorm (mai exact: cu şase hectare, adică aproape o treime!?!...), de la măsurătorile cadastrale realizate până în 1999 (17,5 hectare), la cele mai recente (11,5 hectare), situată chiar pe malul mării (practic: cu o minunată plajă PROPRIE, fără şezlonguri, beach-baruri şi ţigani care vând piatră ponce şi porumb fiert, un fel de oază idilică retrotemporală, atemporală chiar…, aproape ireală, o cutie de giuvaeruri în care s-a păstrat o frântură din ceea ce a însemnat, până acum 40-50-60 de ani litoralul nostru, în speţă Eforiile!)


Cât de frumos este acolo?... Paradisul Ceresc nu l-a văzut nimeni, în timpul vieţii, dar variante terestre sunt, destule!...


Nu vrem să cădem în păcatul excesului de patetism, nici să încălcăm, prea mult…, (şi) regula jurnalistică a evitării autopersonalizării subiectului, dar nu găsim o mai sintetică şi, dacă vreţi, plastică, descriere a mediului, natural şi uman-profesionist, din acel Spital-Grădină-Parc (care şi iarna-i frumos şi plin de romantism!), decât vorbele cuiva extrem de drag şi apropiat, care, din păcate, nu mai este printre şi lângă noi. Nu o să uităm niciodată cuvintele mamei noastre, Dumnezeu să o odihnească!, care, prin mai-iunie 1981, internată fiind la SOTRM Eforie Sud, pentru refacere, în urma unei fracturi la picior (pe vremea directoratului eminentului medic (Dr.) EMIL CRIŞAN), a plecat cu…. părere de rău (aşadar: dintr-un spital, totuşi!), spunând: “Poate că rostesc o mare prostie, dar, stând aici, în acest paradis, o lună de zile, zău dacă îmi mai pare chiar aşa de rău că… mi-am rupt piciorul!” Cu toate durerile, cârjele etc., a fost, datorită ambianţei (naturale, dar şi umane, a personalului medical), una dintre cele mai plăcute, totuşi, vacanţe ale sale…Nu-i puţin lucru, nu-i aşa?!...

 


Se repetă tentativele de crimă (ecologică şi ambientală) COMOROVA (semieşuată) şi Parcul Spitalului din Mangalia (reuşită)!...

 


În luptă pentru acest “aur curat” imobiliar (pe care l-ar putea-concura, ca valoare, doar o altă pădure, intravilană de această dată, mai mare, de pe Litoralul Românesc: COMOROVA, din Neptun-Olimp se află un proiectant, constructor şi administrator de “Mall”-uri şi de parcuri de distracţie (asta şi vrea să facă acolo: un “mall” şi un parc de distracţii, terestre şi acvatice, ca o mini staţiune de agrement!) şi un important dezvoltator imobiliar, care doreşte să amenajeze acolo cel mai luxos şi exclusivist ansamblu rezidenţial şi de vacanţă, de la Vama Veche până la Chituc!


Pentru că tot am vorbit de Comorova, deci de MANGALIA, nu este deloc inutil exemplul - precedent negativ, cu transformarea SUPERBULUI PARC DIN CURTEA SPITALULUI MUNICIPAL de acolo, în cartier de vile, pentru potentaţii locali, chiar în perioada când salvam noi, ziariştii, prin campanie de presă extinsă la nivel naţional, mare parte din Pădurea Comorova (a doua parte a anilor 2000). La fel va păţi şi curtea Spitalului de Oase, din Eforie Sud?...

 

Preşedintele Nicuşor Daniel Constantinescu, la şedinţa CJC din 31.01.2013: “CÂT VOI TRĂI EU, nu se va construi nimic pe locul acelui spital!” Să fie, oare, Doamne fereşte!, pe moarte?...

 

Întrebarea din titlu nu este, nicidecum, ironică sau răutăcioasă! Dimpotrivă: suntem sincer îngrijoraţi de starea dânsului de sănătate (pentru că-i încă tânăr, are o avere frumușică, am fost şi colegi de presă şi l-am avut ca patron, mulţi ani, şi, în plus, spun unii că ar mai avea, ŞI ACUM!, unele dintre „părţile” lui bune, pe care le-am remarcat, chiar nemijlocit, în trecut...). Dar, punând cap la cap declaraţia domniei sale, făcută în calitate de preşedinte al Consilului Judeţean Constanţa (CJC), cu informaţiile noastre, ne loveşte-n căpăţână leuca unei mari nedumeriri şi, implicit, a unei la fel de mari îngrijorări. Pentru că oamenii care sunt artizanii din umbră ai planului de reconversie a spitalului, fie în bâlci popular de distracţie şi cumpărături, fie în cartier ultraselect, pentru cine ştie ce mitocani „ajunşi” şi îmbuibaţi, sunt, în ambele variante (sau, cine ştie, poate că există şi o a treia: vor împărţi terenul frăţeşte, că-i loc destul, inclusiv pentru o căsuţă unde să-şi odihnească oasele, la bătrîneţe, un preş de CJ...)... prieteni apropiaţi ai lui Nicuşor. Ba şi ai primarului de Mamaia, Radu Ştefan Mazăre, omul cu o mie de feţe, dat cu toate alifiile, sulemenit şi, alaltăieri noapte, Suleymenit: când Regele „Soare”, când Winnetou, salvamar-bufon, niciodată, însă, primar al Constanţei, un sătuc prăpădit şi mizer, la marginea Mama(i)ei.


Şi atunci, nu este legitimă întrebarea: când s-a jurat că nu va apuca să vadă crima de la Eforie Sud, la ce s-a referit mai marele (veşnic) ales al judeţului: că se pregăteşte să treacă la cele veşnice, lăsând urmaşilor supervaloroasele colecţii de numismatică, bijuterii, opere de artă, mai nou şi cai de rasă (căci o să vorbim, în alt articol, şi despre cealaltă „lovitură” care se coace, cu preluarea, dorită şi... în curs de realizare, a Hergheliei de la Mangalia, cu armăsari şi toate acareturile imobiliare!) sau a fost o fumigenă, pentru adormirea vigilenţei publicului „larg”, elector favorabil ori ba?!...


Sigur, cineva ar putea să spună că funcţionează prezumţia de nevinovăţie, că toate informaţiile noastre nu pot fi, cel puţin deocamdată..., dovedite, că tot lanţul de decizii guvernamentale, ale Ministerului Sănătăţii, Direcţiei Sanitare (care nu a reînnoit la timp avizul sanitar anual!) şi ale Consiliului Judeţean sunt inocente, simple coincidenţe, cum au susţinut şi vara trecută, cînd au încercat celebra lovitură de stat! (Este extraordinară asemănarea cu cele întâmplate atunci, ca strategie de operare şi ca succesiune atent programată, pe ore chiar, a derulării evenimentelor!, semn că useliștii au elaborat, în anii cât au înghiţit în sec după putere, un adevărat manual-cadru de acţiune, cu o procedură-pilot standard, universală...)
Bun, dacă a fost sincer şi treaz (că doar nu era noaptea, la volan, în mijlocul intersecţiei de la Capitol, după ce luase o pastilă de Fetească, bandajată cu sifon), atunci să înţelegem că are de gând să rămână pe capul nostru, preş. CJC, la infinit?...Ca să ştim şi noi încotro o apucăm, de nebuni şi disperaţi, prin lumea largă...
Pentru că altfel, pe o logică simplă, curată, aproape liniară, din spusele sale nu pricepem cum va putea împiedica porcăria de la Eforie Sud, dacă el, partidul şi aliaţii conjuncturali nu vor mai câştiga alegerile locale de peste trei ani (iunie 2016), iar cei care vor veni în locul lor vor prelua ştafeta acestui matrapazlâc...


Să recapitulăm, conclusiv, cele patru posibilităţi decelate: 1.Ştie că-i pe ducă, de pe acest pământ, şi atunci precis n-a minţit.
2.Se crede sudat de scaunul de preş CJC, nedescarcerabil, şi atunci nu ştim dacă a minţit sau nu, dar ne pregătim să emigrăm, naibii...
3. A minţit, punct.
4.Era ...noaptea, la volan, în intersecţia de la Capitol, în mijlocul Constanţei!

 


Cine sunt competitorii pentru paradisul natural de la ultranecesarul „Spital de Oase”, din Eforie Sud: recidiviştii de la „City Park Mall”-ul constănţean, ELAN SCHAWARTZENBERG şi Valentin Ionescu-„Grizzly”, respectiv omniprezentul şi obsedantul ION ŢIRIAC, CU „PUIU” POPOVICIU la butonieră!...

 


Mai întâi, o întrebare retorică, ţâşnită dintr-o curiozitate îngrijorată: când se vor trezi şi vajnicii “ecologişti”, din organizaţiile locale? Abia atunci când subiectul se va “încinge” îndeajuns de tare, aşa încît ei şi acţiunile lor să poată deveni, iar, vedete media, de “prime time” şi “front page”, ca-n cazul gazelor de şist sau, iată, chiar al “City Park Mall”?!... Şi când, aşa cum s-a petrecut şi atunci (şi, de fapt, în toate ocaziile), va fi tardiv, deci complet inutil?!

În rest, promitem că vom reveni asupra încrengăturii de interese politice şi de grup (care ajung până la Victor Ponta şi socrul său, Ilie Sârbu!), oneroase în general, care pun bomboana pe coliva SOTRM Eforie Sud! DORIM SALVAREA S.O.T.R.M., ÎN INTEGRALITATEA SA, FUNCŢIONAL-MEDICALĂ ŞI FIZIC-PATRIMONIALĂ.

Pentru moment, devoalăm, doar, identitatea celor care par a fi în spatele măgăriei care se pregăteşte la Eforie, urmând să dezvoltăm, curând, subiectul, când sperăm că vom fi în măsură să prezentăm şi planurile detaliate ale câtorva dintre proiectele rezidenţiale concepute pentru acel amplasament, documente care ne-au fost promise de către sursele noastre.


Noi am văzut unul dintre aceste proiecte, care reprezintă o adaptare a unui deja celebru cartier de ultralux, din zona Băneasa, din Nordul Capitalei României. Este, ni s-a spus de către specialistul care ni l-a arătat, o combinaţie-hibrid, de fapt, între deja celebrul club de loisir de ultralux „La Stejari”, al lui Ion Ţiriac, şi partea de vile exclusiviste a controversatului proiect imobiliar (realizat, în prezent, aproape în totalitate) „Ansamblul Rezidenţial Băneasa” (cazul „Băneasa Investments”,care a şi dus la arestarea dezvoltatorului său, la fel de celebrul Gabriel „Puiu” Popoviciu, pentru modul infracţional în care a pus mîna pe cele 230 de hectare, care aparţineau Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, din Bucureşti)
Despre relaţia dintre acestor doi ultramediatizaţi, mai mereu negativ, mari oameni de afaceri, nici nu mai ştii ce să crezi: când se-njură-n public, când sunt „prinşi”, de către presă, făcînd afaceri în tandem, sau măcar sincronizate, în mod ciudat...


De asemenea, avem mărturii, deocamdată nedovedite şi cu documente, dar sursele par a fi de încredere, apropiate fiind holdingului de clanuri Radu Mazăre - Nicuşor Constantinescu & COMP, că şi cei cu proiectul Parcului de Distracţii şi al Mall-ului au realizat, deja, planurile iniţiale, pe care urmează să le finiseze şi definitiveze, în clipa în care vor avea acces nestingherit, cu arhitecţi, proiectanţi şi ingineri constructori, la faţa locului.


Când ne-am referit la cei doi stăpâni ABSOLUŢI ai oraşului şi judeţului Constanţa, am subliniat „et compania”, căci, la fel ca şi-n alte afaceri (inclusiv City Park Mall) „cu cântec”, uneori şi strigă(tur)i penale, unele cecetate de Parchete, sunt implicaţi, se pare, şi alţi prieteni apropiaţi. Gen soţii Costel şi Silvia Zelcă, cei cu firma SC Stop SRL Constanţa, cu bube-n cap, în cazurile construcţiei Hotelului „Oxford” şi a ansamblului de blocuri de apartamente de vacanţă, de la ieşirea spre Nord a staţiunii turistice Mamaia, dar mai ales al acuzaţiilor legate de combustibili lichizi furaţi, distribuiţi prin benzinăriile proprii, „Primo”.

 

Oricum, ceea ce vă putem spune la acest moment al investigaţiei noastre este că pe planşele şi schiţele pe care le-am văzut noi, ale ansamblului rezidenţial de lux, scria clar, albastru pe vineţiu, că este vorba despre, cităm: „Proiect dezvoltare imobiliară INCINTĂ (sic!) SPITAL ORTOPEDIC EFORIE SUD şi zonă litorală proximitate”. Scurt şi cuprinzător...

ŞI ERAU COMANDA ŞI PROPRIETATEA LUI ION ŢIRIAC!!


Cât despre Valentin Ionescu-„Grizzly” (colegul, de la Institutul de Marină, al celor doi care „au speriet” gândul, Vestul, Estul şi Constanţa, fiind apoi asociat dumnealor şi nouă patron la prima lor firmă şi primul lor ziar, „CONTRAST”) şi extrem de controversatul fost soţ al vedetei TV Mihaela Rădulescu, fostă... Ţiganu, pe numele real (temporar, pe durata căsătoriei cu cel despre care facem vorbire, trecută la religia mozaică şi rebotezată ”Judith”), româno-israelianul Elan Shwartzenberg, ce mai putem spune... Ei nu fac decât să repete figura cu „City Park Mall”-ul din Constanţa, care a ras, din Parcul Tăbăcărie, 4,3 hectare (date de Mazăre, din domeniul public al Primăriei, de parcă erau moştenire de familie, în ciuda numeroaselor proteste ale constănţenilor responsabili). Ne minţeau, atunci, cu toţii, respectiv pe toţi, că vor amenaja nu’ş ce mare GRĂDINĂ LUXURIANTĂ, CU MII DE PLANTE EXOTICE ŞI ALTE VRĂJELI DE GENUL ĂSTA. Era pe vremea cînd viceprimarul Nicolae Nemirschi ne explica, la radio, răspunzând întrebărilor şi nedumeririlor cetăţenilor oraşului, că „loisir” înseamnă un fel de... „entertaiment”, aşa, ca să priceapă şi baba Safta şi moş Caltaboş!). Le-aţi văzut, grădinile alea ale Semiramidei, realizate, de-atunci? Căci noi nu vedem, pe-acolo, decât nişte cataroaie încinse, de granit de pavaj ordinar, şi-alea puse strîmb, pe post de dale, în care te-mpiedici de să-ţi rupi gâtul sau pantofii, nu alta, plus câţiva copăcei şi arbuşti anemici şi stingheri, pe malul lacului… Acum ce o să ne mai promită, în locul Spitalului din Eforie Sud? Maimuţoi săltăreţi şi maimuţe cu cercei? Păiii…, ce ne mai trebuie? Nu-l avem pe Mazăre? Şi pe „manechinele” lui scheletice, pe amărâtele alea înfometate, parcă furate de la camera de material didactic de la laboratorul de anatomie, de la şcoală, pe care le tot mână, ca pe viţele (nu-i întâmplător cuvântul, în cazul prăpăditelor ălora penibile, fugite de-acasă ca să devină gheişe, jucării depersonalizate ale unui om extrem de bolnav...).


Atunci, în 2005-2006, firma în care era acţionar majoritar Valentin Ionescu, Millenium Global Development SA, prin Holland Development Group SA, în care deţinea 80% din acţiuni şi prin SC Stop SRL Constanţa (societatea soţilor Costel şi Silvia Zelcă, despre care foarte multă lume afirmă că nu sunt decât nişte interfeţe pentru unele dintre afacerile lui Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu!), în care avea jumătate din părţile sociale, a construit, pe 4,3 hectare (pe care le-a... defrişat, efectiv!) din Parcul Tăbăcărie, de pe malul lacului omonim, din Constanţa, un „mall”, pe care a mai avut şi ipocrita neruşinare să-l numească (drept praf în ochi, compensatoriu pentru sutele de copaci viguroşi şi falnici tăiaţi): „City... PARK Mall”.
Dar în fruntea (mai corect: în spatele...) tuturor aranjamentelor se afla, de fapt, beneficiarul lucrării (prin firma sa, „Neocity Group România”), adică proprietarul construcţiei (până când a vândut măgăoaia, acum câţiva ani) omul de afaceri israeliano-român Elan Schwartzenberg, prieten cu primarul Constanţei, Radu Mazăre. Ei se cunoscuseră prin intermediul altor prieteni comuni: celebrul fost tenismen şi actual multimiliardar Ion Ţiriac şi prin fostul coleg de facultate şi asociat al lui Mazăre, şi Constantinescu, Valentin Ionescu, poreclit „Grizzly Bear”, datorită culorii părului, argintiu încă din juneţe (acesta a plecat la Bucureşti, în 1991, deci înainte de apariţia cotidianului „Telegraf”, în ianuarie 1992, făcând acolo, în Capitală,o relativ încununată de succes carieră jurnalistică, în presa scrisă „centrală”, la ziarul săptămânal „Express”, al lui Cornel Nistorescu, apoi la nou apărutul, din iulie sau august 1992, cotidian „Evenimentul Zilei”, încetul cu-încetul şi, mai ales, ... relaţie cu relaţie, intrând şi performând în lumea afacerilor!).
Dar... nu numai ei erau „apropiaţii” comuni ai celor doi! „Cherchez la femme”, cum zice eschimosul: un mare rol l-a avut, în apropierea lui Schwartzenberg de Mazăre, chiar una dintre fostele amante ale primarului Constanţei (de pe vremea când era o cvasi-debutantă realizatoare de emisiuni de varietăţi estivale, în Mamaia, pentru nou-înfiinţatul, pe atunci, la începutul anilor 2000, post de televiziune naţional B1 TV (al fraţilor George, Valentin – acum decedat – şi Viorel Păunescu), nimeni alta decât... proaspăta soţie (din 2004, de fapt) a lui E. S., Mihaela Rădulescu - „Judith” (ca să-i accepte rabinul şi familia căsătoria lui Elan, moldoveanca a trebuit să treacă la mozaism şi să se reboteze „cușer”; dar, la urma urmei, care-i problema, dacă dragostea-i mare şi potofelul soţului gros...).


Aşadar, în spatele întregii mizerabile afaceri stau trei mari prieteni ai lui Radu Ştefan Mazăre și Nicuşor Daniel Constantinescu , plus (pe post de „(pour) la bonne bouche”, cireaşă pe tortul afacerii imobiliare şi, implicit, bomboană pe coliva Spitalului de Ortopedie) un ... intrus, Gabriel „Puiu” Popoviciu, Acesta a fost, se ştie, iniţial asimilat perceptiv „zonei (de interese) Băsescu”, care, de altfel, şi-a aprins multe paie-n cap, pe la începutul primului său mandat de preşedinte al României, prin 2005 sau 2006 parcă, când l-a dat ca exemplu de om de afaceri care investeşte masiv şi dezvoltă zone-n Bucureşti, a ajuns să fie acuzat că-i ia partea unui cercetat penal, dacă vă mai amintiţi... Ulterior s-a dovedit că „Nenea Puiu” lucra, funcţie de nevoi, cu oricine, din oricare grupare, orientare politică şi partid, dacă acela putea să-i faciliteze realizarea intereselor, mai mereu (hiper)controversate! Dar ce rost are să mai discutăm de „confruntări” şi „contradicţii” politice, într-o ţară în care, recent chiar, s-au confirmat bănuielile presei, difuzate de aceasta încă de prin 2007-2008, dacă nu şi mai devreme: Victor Ponta este „omul” lui Traian Băsescu, ramura (Dorin) Cocoş, fost Udrea!

 


Şi mâncătoria din lumea medicală, pliată pe interese economice meschine şi jocuri politice murdare, are un rol în porcăria care se petrece cu SOTRM!

 


Am văzut care-i miza principală: frumuseţea de pădurice, cu plajă, din curtea de unsprezece hectare şi ceva a Spitalului. Dar nu este, totuşi, numai aceasta! Mai sunt şi orgolii şi interese din lumea medicală, care vor constitui subiectul unui alt articol. Acum amintim doar de “competiţia” cu ultramodern-dotata clinică de specialitate de la Spitalul Judeţean, dar şi de “concurenţa”, pe partea de tratament şi recuperare, mai ales, cu vecinele din Eforie Nord (Clinica - Sanatoriu “Grand” şi reintrodusele în circuit, după renovare şi modernizare, baze de tratament de la “Steaua de Mare”.-.“Delfinul”.- “Meduza”), Mangalia (ce a mai rămas din “Doina”, din Neptun care-I programată, de doi-trei ani, să se ducă-n cap, de către administrator, Regia Autonomă a Patrimoniului şi Protocolului de Stat - RAPPS, pentru a fi “măritată” pe mai-nimic, plus “Siemens”-ul / “El Paradiso” / fostul “Mangalia”; başca “Cocor”-ul, din Olimp, care, oarecum ciudat, nu se prea mai simte aşa bine nici el, mai ales după plecarea managerului Nicu Moroianu), Spitalul-Sanatoriu de la Agigea (numit şi “Cimitirul Elefanţilor”, printre medicii de specialitate, dar favorizat, nu fără un anume interes oneros, de către CJC!, urmărindu-se, se pare, ca o parte din personalul foarte bine calificat de la Eforie Sud să fie basculat acolo, pentru revigorarea profesională a aşezământului…), dar mai ales Sanatoriul de la Techirghiol, care, deşi mai scump pentru pacient (care scoate din buzunar 100 de lei pe zi, pentru procedurile cu nămol, peste asistenţa medicală reieşită din asigurare), este mai “la modă”, după investiţiile, categoric preferenţiale (când la SOTRM nu s-a mai băgat aproape nici un ban, pentru dotări şi modernizări, de ani de zile!), din ultimul timp. Aşa cum am spus, vom reveni, mai pe larg, şi asupra acestor aspecte, medical-politice şi de afaceri şi interese meschine. Consiliul Judeţean, Direcţia Sanitară, Casa de Asigurări de Sănătate, Ministerul de resort sunt instituţiile implicate în îmbârligătura din domeniul acesta de specialitate medicală, (şi) în judeţul Constanţa (poate mai abitir şi agresiv decât în majoritatea celorlalte judeţe ale ţării!).


S-a lucrat organizat, etapizat, “şerpeşte”: SOTRM a fost subfinanţat cronic, în ultimii ani, în paralel cu trecerea în administrarea Consiliului Judeţean. Apoi au început vaietele preşului CJC, că ce ne facem cu el, că se duce de râpă ş.a.m.d. Este trecut la Spitalul Judeţean, ca “secţie exterioară”. Apoi, bum, Direcţia Sanitară nu-i mai dă avizul de funcţionare. Urmează… închiderea, într-un an, maximum doi…

 

Istoric complet, EXCLUSIV! SOTRM: CADOUL A TREI MARI FAMILII BOIEREŞTI, pentru sănătatea poporului român, PATRONAT DE REGINA MARIA, încape pe mîna unor golani?!

 


Istoria acestui aşezământ medical este, fără nicio exagerare păşunist - patriotardă, pilduitoare pentru ce a însemnat patriotismul şi dedicaţia pentru binele românilor, fie ei „oameni de rând” ori din clasele mai avute, pe care o aveau ELITELE ţării: boierii, capitaliştii interbelici, Casa Regală şi, desigur, în primul rând!, medicii şi restul personalului medical, de cele mai înalte competenţe şi calificări.

Prezentăm, ÎN PREMIERĂ DE PRESĂ!, după ştiinţa noastră şi a celor de la Spital, pe care i-am întrebat (cel puţin pentru presa nespecializată...; iar dacă suntem în eroare, ne cerem, anticipat, scuze: nu este cu intenţie, pe caz de făloşenie, cronică ori acută!), istoricul COMPLET al SOTRM.
În orice caz, noi nu am găsit un astfel de material, riguros-exaustiv şi ordonat-cronologic, nici în arhivele electronice de presă, nici la Biblioteca Judeţeană „I.N.Roman”, din Constanţa (obţinând, în procesul de documentare, doar referiri şi fragmente de informaţie istorică, disparate, prin diverse volume şi publicaţii periodice), drept pentru care ne considerăm, cu adevărat, norocoşi pentru că am avut ocazia să-l cunoaştem pe unul dintre foarte puţinii deţinători ai unui referat-sinteză de prezentare istorică (se pare că mai există doar...două sau trei exemplare!), datat 2009, elaborat cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la fondarea instituţiei, moment la care au fost nişte întâlniri şi festivităţi, ca şi o sesiune de comunicări ştiinţifice (mulţumim şi pe această cale celui care ne-a împrumutat, pentru documentare, lucrarea!). Acel material constituie coloana vertebrală a părţii de istoric al obiectivului, din acest articol, cu principalele repere temporale, pe baza lui refăcând, practic, istoria acestui Spital, adăugând, pentru generaţiile mai tinere de cititori, şi încadrări descriptive, în perioadele istorice de care facem vorbire.l


Aşezământul medical a luat fiinţă în anul 1909, sub denumirea de Sanatoriul pentru Combaterea Tuberculozei la Copii (Sanatoriul CTC), fiind construit de către o societate privată (contributoare şi subordonată administrativ la Eforia Spitalelor Civile, instituţie statală, dar finanţată privat!, prin donaţii ale moşierilor, industriaşilor şi bancherilor români, fondată, prin decret, pe timpul „Regulamentului Organic”, la 2 aprilie 1832, de către celebrul general rus Pavel Kiseliov / Kisseleff (considerat „tatăl Bucureştiului modern”),iniţiativa de la Eforie fiind susţinută financiar de către vestitele familii boiereşti Balş, Plopeanu, Ştirbey şi Cantacuzino. Este vorba despre Societatea pentru Combaterea Tuberculozei la Copii, recunoscută oficial ca „Instituţie Morală şi Juridică”, beneficiind de Înalta Ocrotire a Alteţei Sale Regale (ASR) Principesa Maria, viitoarea Regină!


De aici şi minora confuzie legată de finanţarea proiectului: nu este un teren donat de către ASR Principesa Maria, ci unul cumpărat la un preţ voit! modic, de la văduva boierului Movilă, de către „Societatea” (astăzi s-ar numi „Fundaţie”, căci era o organizaţie particulară, nonstatală), pe care o „patrona” / „ocrotea” Alteţa Sa Regală, prin intermediul organismului statal (dar... finanţat EXCLUSIV privat, prin contribuţii, sponsorizări şi donaţii, chiar şi după trecerea sa în subordinea Camerei Deputaţilor, a Parlamentului României, administrarea financiară fiind sub contolul permanent al Curţii de Conturi).

Terenul amplasamentului a fost achiziţionat, cum spuneam, la un preţ „preferenţial” (astăzi s-ar numi: „cu discount”), de la văduva altui mare moşier, originar din Moldova, Ioan MOVILĂ (decedat în 1905), cel care a înfiinţat, practic, localitatea, pe locul unor cătune tătăreşti, de pe imensul teren cumpărat de el, de la Agigea până la Tuzla!, odată cu construirea Hotelului Movilă, în 1899, şi cu lotizarea şi vânzarea, pentru construcţia de alte hoteluri, pensiuni şi amenajări pentru „băi” şi tratamente cu nămol, pe toată zona Techirghiol-Eforie (de altfel, aşezarea s-a numit, la început, Băile Techirghiol – Movilă, apoi Băile Movilă, ulterior doar Techirghiol – Movilă; şi abia odată cu implicarea Eforiei Spitalelor Civile în deschiderea de sanatorii, întâi cel despre care vorbim acum, apoi la Techirghiol şi mai la Nord, actuala staţiune Eforie Nord, locul a început să se numească „Eforie” sau „Eforii”!).

La început, sanatoriul a avut un caracter de „Preventoriu” şi nu se efectuau intervenţii chirurgicale.Existau instalaţii de băi calde, amenajări pentru aplicarea de cataplasme, pentru helio- şi thalassoterapie. Pacienţii trimişi aici, la cură, erau triaţi de către un Comitet de Direcţie, după un regulament de admitere.
Încă de la început, s-a avut în vedere, ca prioritate, amenajarea frumosului parc –pădure, prin plantarea de copaci şi plante de verdeaţă, pe terenul arid, nisipos, specific zonei, astfel că, în 1916, cele zece hectare de zonă verde erau, deja, la prima maturitate! Din păcate, (co)ocupanţii bulgari ai Dobrogei, în ciuda ţinerii în frâu de către aliaţii lor nemţi (prusacii Kaizer-ului Wilhelm), au tăiat, în iarna cumplită a anului 1917-1918, o mare parte din copaci, pentru foc, astfel că, după plecarea lor, aproape tot fondul forestier a trebuit să fie refăcut, cu rapiditate, lucru care a dus la selecţionarea unor soiuri rezistente la mediul neprielnic şi cu dezvoltare accelerată. Foarte interesant este şi faptul că experienţa, ba chiar şi puieţii arboricoli ai celor de la Sanatoriu (superbul pin negru de Mediterana, adus din... Sudul Franţei, de lîngă Nice / Nisa!) au fost folosite de cei care au amenajat, tot pe malul Mării Negre, dar mai la Sud, la Balcicul din judeţul românesc cel mai meridional, Caliacra (azi, din păcate, „Balchik”, în Republyka Bălgarska, sau, dacă vă vine mai uşor, după mulţi ani de privit televiziune la bulgari, înainte de 1989, sau după ce le mărim sezonul estival cu trei luni, iar restul sezoanelor turistice cu... nouă luni pe an: Република България), mirifica grădină a minicastelului „Bahaa’i”, al celei de-a doua Regine a României, M. S. Maria, cea care, de altfel, a continuat, şi ca Regină - Consoartă, să ocrotească şi să susţină (ca şi la înfiinţare, când era doar Principesă, ca soţie a Principelui Moştenitor la Tron, ASR Ferdinand, oficial şi practic, aşezământul, pe care l-a şi vizitat, în câteva rînduri!).

 


OMENIA a fost deviza , de la început: GRATUITATE PENTRU SĂRACI, taxe proporţionale cu venitul pentru ceilalţi!...

 


Îngrijirea în Sanatoriu era complet GRATUITĂ PENTRU PACIENŢII LIPSIŢI DE MIJLOACE MATERIALE (sau din familii cu venituri mici)!, IAR PENTRU CEILALŢI SE PERCEPEAU TAXE, ÎN FUNCŢIE DE STAREA FINANCIARĂ A PĂRINŢILOR.

Conducerea executivă a aşezământului a fost încredinţată unui medic – director, iar personalul, cel medical şi cel auxiliar, era numit şi revocat de către Comitetul Director.

Primul director a fost Dr. Victor Gomoiu (până la 1 septembrie 1910), după care au condus unitatea Dr. Missbach şi Dr. Alexandru Kivu.
De la 1 martie 1925, până la 19 noiembrie... 1967 (aşadar: timp de nu mai puţin de... 42 de ani, trecând prin interbelic, al doilea război mondial, instaurarea dictaturii comuniste şi prezenţa „tovarăşilor” sovietici, „domnia” lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi primii doi ani ai celei a lui Nicolae Ceauşescu!), director a fost Dr. VICTOR CLIMESCU, VESTIT MEDIC CHIRURG, DE RECUNOAŞTERE INTERNAŢIONALĂ, CHIAR ŞI POSTUM, PÂNĂ ÎN ZILELE NOASTRE!

A PRELUAT ŞTAFETA UN ALT MAGISTRAL MEDIC ŞI MANAGER, CARE A CONTINUAT PE LINIA DE MARE OMENIE ŞI TOTALĂ DEDICAŢIE PENTRU PACIENT, INDIFERENT DE STAREA SOCIALĂ ŞI MATERIALĂ.
ESTE VORBA DE CELEBRUL MEDIC CHIRURG Dr.EMIL CRIŞAN, prin mâna (dirijată de har Divin) căruia am trecut mulţi dintre cei care mai facem astăzi, sperăm că nu degeaba..., umbră pământului!

Primul director de după aşa-zisa „revoluţie” a fost Dr. Mugur Marinescu (mai era în funcţie la aniversarea a 90 de ani de laînfiinţare, în 1999).

La momentul scrierii acestui articol, manager al Spitalului este, ÎNCĂ şi... TEORETIC (ÎN LIPSA ALTOR REGLEMENTĂRI ŞI DISPOZIŢII EXPRESE, CLARE, OFICIALE ŞI, DECI, LEGALE!) economistul Viorel Pascaru (care, în condiţiile rămânerii fără personalitate juridică a unităţii, a rămas, de facto, un fel de... administrator, situaţia fiind lăsată, deocamdată (în speranţa calmării, atenuării şi resorbţiei focusării interesului opiniei publice, al media, asupra cazului!) VOIT ambiguă, „în coadă de peşte”, de către derbedeii care urmăresc să „găbjească” (şi) acest MONUMENT (DE PATRIMONIU, MEDICAL ŞI SPIRITUAL, CHIAR) NAŢIONAL!). La fel de echivocă, pe moment, este poziţia oficială a autorităţilor şi asupra funcţiei (postului) de Director Medical, ca şi a celorlaltor funcţii şi poziţii de conducere şi organizare internă, din schema de personal şi de funcţionare: ca simplă „secţie exterioară” a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă „Sfântul Apostol Andrei”, din Municipiul Constanţa, practic nu mai pot fi menţinute nici funcţiile, nici...salariile! Asupra acestor aspecte, revenim imediat, chiar în acest material.


Continuăm derularea istoricului Spitalului, inevitabil sintetică, în condiţiile unei activităţi centenare, care a traversat două războaie mondiale, multe ocupaţii străine şi dictaturi naţionale, vremuri grele, de mari lipsuri şi foamete, epidemii şi molime, dar a supravieţuit, cu fruntea sus şi principiile fondatoare intacte (SĂNĂTATE PENTRU TOŢI, TRATAMENT EGAL ŞI PENTRU BOGAT ŞI PENTRU SĂRMAN!) până astăzi, când cele mai mari şi vorace roiuri de lăcuste, hulpave şi neruşinate, CU ADEVĂRAT LETALE, vin să pună labele neigienizate pe acest SIMBOL NAŢIONAL(nu numai din punct de vedere medical, ci în primul rând ca model de OMENIE !, dacă mai înţelege cineva semnificaţia acestui cuvânt, în vremurile noastre mizerabile, în care escrocii, briganzii şi hoţomanii plini de bani murdari, furaţi de la gura flămânzilor, sunt „modele” spre statutul cărora aspiră „tot rumânu’”, de la copilul de grădiniţă, până la şobolonitul răzuitor şi rozător de bilete de bingo sau ce Doamne iartă-ne ce vor mai fi fiind...). Dar să lăsăm, deocamdată, aceste scursuri umane şi să revenim la OAMENII ADEVĂRAŢI, care au marcat (şi continuă să o facă, cu acelaşi DEVOTAMENT şi mare OMENIE) istoria acestui miraculos (fără exagerare: nimeni nu va putea cuantifica, altfel decât aproximativ, numărul celor veniţi în cârje, în cel mai bun caz, şi plecaţi „pe picioarele lor”, în cei 104 ani de activitate!)


La inaugurare, în 1909, Sanatoriul era compus dintr-un singur corp de clădire, unde şi astăzi se găsesc plăcile de marmură cu inscripţionările: „Fundaţia Epitropiei Bisericii Sfânta Treime din Craiova”, „Paracliserul Familiei Stirbey” şi „Paracliserul Familiei Balş”!


Din anul 1925, activitatea aşezământului medical este legată de numele şi imensa personalitate a doctorului VICTOR CLIMESCU, care pune bazele specialităţii „chirurgia tuberculozei osteo-articulare”. Aşadar, din 1925 şi până la al doilea an Guvernului USL (Victor Ponta-2, başca zecile de remanieri) şi al nouălea an de dictatură judeţeană a lui Nicuşor Daniel Constantinescu (poreclit, dacă nu ştiaţi, „Grasa din Intersecţia Adormită”...), medicii Spitalului au făcut, neîncetat, chirurgie, salvând zeci de mii de vieţi şi destine umane. Şi a venit Marea Golăneală USL-istă, cu moacele care, în anul de graţie 2013, ca nişte mitocani parveniţi ce sunt, se şterg la fundurile lor imense (care nu le mai încap nici în „gipanele” lor cât camionul), cu tot ce înseamnă tradiţie şi experienţă profesională, în continuitate practicantă, instituite şi menţinute de mari somităţi medicale româneşti şi susţinute de marile familii boiereşti ale ţării (Balş, Ştirbey, Plopeanu, Cantacuzino ş.a.), sub Înalta Ocrotire a Casei Regale, şi INTERZIC ŞI DESFIINŢEAZĂ CHIRURGIA, LA EFORIE SUD!


Deşi axaţi, la început, pe probleme de tuberculoză osteo-articulară („tuberculoză osoasă”, ca să înţeleagă tot omul), Dr Victor Climescu şi colaboratorii săi şi-au depăşit, cu mult, câmpul iniţial de activitate, abordând, curând, cele mai variate aspecte ale ortopediei, nu numai infantile, ci şi a adultului, contribuind, astfel, esenţial, la dezvoltarea acestor specialităţi!


Între anii 1938 – 1940 (aşadar: în ceea ce a fost, probabil, cea mai bună perioadă a României Moderne, din toate punctele de vedere: economic, macro-social, al relaţiilor interumane, caritm de dezvoltare a civilizaţiei şi a sentimentului de mândrie naţională ş.a.m.d.), este construit „Pavilionul B” („Veranda”), ale cărui saloane au ieşire pe terasa pentru helioterapie (adică spre superba plajă, izolată şi liniştită, ideală pentru „băile de soare”, atât de benefice celor suferinzi de tuberculoză, mai ales osoasă, dar şi tuturor celor aflaţi la tratament recuperatoriu, post-traumatic.


În 1941, Sanatoriul CTC se... refugiază la Preventoriul TBC din satul Brebu, comuna Doftana (mai cunoscută pentru celebra puşcărie de acolo, „stea” , roşie desigur, a mitologiei comuniste, închisoare parţial distrusă de teribilul cutremur din luna iunie a acelui an), nu departe de Bucureşti!


Erau vremuri de grea restrişte, deoarece litoralul românesc (cel actual, adică cel care ne mai rămăsese după cedarea Cadrilaterului, cu judeţul marin-litoral Caliacra şi a celui riveran-dunărean Durostor, către Bulgaria, în 1940, la presiunea Reich-ului german) era ameninţat cu invazia ruşilor (dar şi a ...aliaţilor bulgari, ca-n 1916, după dezastrul de la Turtucaia, bulgari pe care nemţii, ca şi în 1916-18, de-abia îi mai ţineau în frâu să nu se întindă în Dobrogea, la Nord, până la limitele acoladei Cernavodă, chiar Hârşova! – Babadag! – Agigea!, pe care pretindeau -- şi... pretind unii de-ai lor, nu puţini..., şi astăzi! – că le-o fixase ca graniţă de miazănoapte, Tratatul / Pacea de la Adrianopole!)

 

Băile Movilă, Carmen Sylva, Vasile Roaită, Eforie Sud, în curând staţiunea… Nicuşor Constantinescu, Ion Ţiriac, Puiu Popoviciu sau Elan Schartzenberg?

 

După 23 august 1944 (slavă Domnului că nu mai suntem obligaţi să scriem luna cu literă mare, de parcă cine ştie ce mare bucurie şi realizare naţională ne-ar fi adus acea zi!...), România a făcut ceea ce ştie (toată istoria sa, “pe bucăţi” ori comună, o demonstrează, cu vârf şi îndesat, încă) cel mai bine (exersase relativ recent, de altfel, cu ocazia primei conflagraţii mondiale, ba încă de nu mai puţin de… trei ori; şi asta în doar… jumătate din acel prim război pan-european, adică între 1916-18!): trădase, iar, ultima alianţă şi ultima înţelegere oficială, schimbând cu 180 de grade tabăra antagonică, sau, vorba unui hâtru-amar “justificativ”, trădând / sucindu-se nu de două ori, cu 180 de grade , ci…o singură dată, cu…360 de grade, aşadar “revenind la matcă”, cum ne place nouă să ne tot justificăm, în mod mai mult decât penibil!; de ne tot întrebăm, ân mod specific românesc, adică ipocrit, şi astăzi, de ce nu ne înghit pe noi nemţii şi-n schimb îi simpatizează şi ajută pe bulgari: păi de-aia, căci neamţul poate iartă, probabil înghite-n sec şi strînge din măsele, ce să facă…, dar de uitat sigur nu-şi uită, ca popor “de primă mână”, nici istoria, nici prietenii credincioşi, la greu, nici pe cei de conjunctură şi versatili ca o madamă de pe centură…


Cu această ocazie, a sosirii noilor aliaţi (ruşii, de… frica cărora se refugiaseră la Brebu!) şi-n Dobrogea, pentru că tot scăpasem de pericolul ocupaţiei lor (dar, cum se vede, nu şi de prezenţă!...), Sanatoriul CTC, care plecase din oraşul-staţiune Carmen Silva revine la… viitorul Vasile Roaită! Căci, în 1948, după alungarea Regelui Mihai şi instaurarea regimului republican, la 30 decembrie 1947, şi numele oraşului Eforie se schimbă, odată cu vremurile şi cu… noile elite, deci şi cu eroii şi personalităţile elogiate şi omagiate postum, inclusiv prin atribuiri toponimice. Numele din 1929 (pseudonimul literar al primei Regine a României, MS Elisabeta, soţia Regelui Carol Întâiul, marea protectoare a culturii şi artelor româneşti, încă de la venirea sa în ţară, ca Prinţesă de Wied, apoi Principesă de România, cea preţuită de Mihai Eminescu, inclusiv în poemele sale (la rândul său, putea recita oricând, fără nicio sincopă sau ezitare, cea mai mare parte a versurilor publicate ale “Luceafărului Poeziei Româneşti”!) nu mai “corespundea”, desigur, “vremurilor noi”. În locul “Cântecului Pădurii” (în limba latină: “carmen silvae”) Renane, al prinţesei de pe Rhinul muzei Lorelei, comuniştii, mari iubitori şi ei de cultură şi artă, mai ales primii lor lideri de după război, care aveau doar şcoala vieţii, şi aia absolvită prin puşcăriile prin care locuiau adesea, din cauză de furt de portofele şi alte acţiuni la fel de “politice”, au găsit mai potrivit să numească orăşelul de la Marea Neagră cu numele unui alt mare cărturar (pasionat de jocul de cărţi, mai ceva ca de barbut…), junele muncitor alcoolic, făcut “utecist” post-mortem,Vasile Roaită, care, căzând, de beat ce era, cu capul pe sirena de anunţă al pauzelor şi schimburilor de tură al Atelierelor de reparaţii de material şi utilaj rulant “Griviţa”, din Bucureşti, unde lucra, cînd nu bea prin crâşme, ar fi anunţat nu’ş ce grevă şi, cică, l-ar fi împuşcat jandarmii, de parcă nu era el, deja, îndeajuns de... „împuşcat”! Abia după ce însuşi liderul comuniştilor autohtoni, primul-secretar al Partidului Muncitoresc Român (PMR), Gheorghe Gheorghiu –Dej (el însuşi un FALS „erou” al evenimentelor din februarie 1933, de la Atelierele CFR Griviţa – zisă, după război, şi „Roşie” -- , într-un discurs la o „Plenară” a partidului unic, din 1961, a spus răspicat că toată legenda (premeditat fabricată, după război abia!) cu „Sirena lui Roaită” este nereală, oraşul-staţiune a scăpat, chiar în anul următor, 1962, de ruşinea de a purta numele unui beţiv notoriu, victima unui previzibil accident de muncă, datorat viciului său notoriu, puştiul respectiv, la doar 19 anişori, fiind în tratament pentru... alcoolism cronic!)

 


Din 1954: Sanatoriu de ADULŢI

 


În anul 1954, se schimbă profilul de vârstă al pacienţilor: se numeşte, de-acum, Sanatoriul pentru Combaterea Tuberculozei la Adulţi.
În 1962, se amenajează baza de fizioterapie.

Anul 1968 este cel al marilor schimbări, dar vor fi schimbări în ... continuitate, ca nivel al actului medical!
În 1967, la 19 noiembrie, se stinsese din viaţă, la 72 de ani (suferea de pancreatită), directorul ultimilor... 42 de ani ai instituţiei (de la 1 martie1925)!, marele chirurg Dr. Victor Climescu, al cărui mormânt se află în cimitirul din Eforie Sud.
Este numit în funcţia de conducere unul dintre cei mai apropiaţi şi valoroşi colaboratori ai săi, chirurgul Dr. Emil Crişan (se remarcă continuitatea şi în privinţa sublinierii poate principalei vocaţii şi ocupaţii a acestui aşezământ medical, CHIRURGIA osoasă şi a articulaţiilor, chiar dacă se numea, până atunci, impropriu, în raport cu suma şi ierarhia activităţilor sale!, „doar” Sanatoriu...; acum, prin voinţa tripletei letale Victor Ponta – premier, Eugen Nicolăescu - economist, specialist în depozite de vinuri şi ministru al... Sănătăţii!, Nicuşor Daniel Constantinescu - preş CJC, după nu mai puţin de un secol de chirurgie, brusc devine un delict, o infracţiune, să mai operezi, la Eforie Sud!).


Medicii de Eforie Sud erau strict supravegheaţi de către Securitatea comunistă, pentru că ştiau că tuberculoza era departe de a fi eradicată. Şi o spuneau, cu curaj şi responsabilite, PUBLIC


Schimbarea parţială a obiectului de activitate vine şi ca urmare a făloşeniei şi minciunii păguboase, contraproductive, proprii regimului comunist, dar şi unor medici, cu funcţii prin ministerul de resort şi... nu numai, care au declarat, triumfalist, dar... complet nerealist!, că tuberculoza, inclusiv cea osoasă!, ar fi fost, ca urmare a programului naţional de combatere, pus în mişcare în anii 50, eradicată, cel puţin sub aspect epidemiologic... Minciună şi inconştienţă periculoasă, aproape criminală! Pe care medicii de la Eforie Sud, care erau cei mai în măsură să ştie relitatea, de care se loveau zilnic şi cît se poate de direct, au avut, spre cinstea lor, curajul să o denunţe, public chiar!, referatele şi rapoartele trimise de ei la forurile ierarhice superioare, comunicările susţinute la întruniri de profil, din ţară, dar şi articolele publicate în revistele de specialitate, arată că doctorii Climescu, Crişan & Comp. nu au făcut rabat de la responsabilitate, asumându-şI riscuri, de viaţă personală şi de carieră serioase, riscându-şi chiar libertatea!, odată cu contrazicerea publică a poziţiei oficiale a Partidului, care dorea să demonstreze că poporul român este aşa de bine hrănit, îmbrăcat, încălţat, relaxat, ozonat, îmbăiat şi bronzat, la mare şi la munte, îngrijit şi monitorizat medical permanent şi eficient ş.a.m.d., încât, “dragi tovarăşi, bolile sărăciei şi ale promiscuităţii, precum tuberculoza, poliomelita, sifilisul etc. sunt doar o amintire a sumbrei epoci a exploatării burghezo-moşiereşti”.


Foarte relevante au fost, în acest sens, articolele din anii 90, când mai interesau, totuşi, pe câte câte unul-altul, astfel de lucruri…, în care erau devoalate documente ale Securităţii, din care reieşea că tipul acesta de medici curajoşi, care arătau că lucrurile nu sunt chiar atât de roze şi că nu trebuie lăsată, cu suficienţă şi cinism, chiar, garda jos, în materie de luptă cu boli de acest fel, care doar s-au mai rărit, dar nu au dispărut complet şi ireversibil, erau consideraţi ca fiind extrem de periculoşi pentru regimul comunist.


Personal chiar, am obţinut şi publicat, prin 1992, dacă-mi amintesc bine, un astfel de document, provenit de la Securitate, referitor la un medic constănţean, urmărit, prin 1983-84, foarte “strâns”şi chiar şicanat, ameninţat şi intimidat, nu numai el, ci şi întreaga lui familie, pentru că a îndrăznit să avertizeze asupra înmulţirii îngrijorătoare, la copiii din mediul rural, în special, a cazurilor de poliomelită, meningită şi encefalită!


Dar, mai important, la fel de sigur ne amintim că am citit, tot cam pe-atunci, la începutul anilor 90, un articol foarte bine documentat, cu hârtii de la Comitetul Judeţean de Partid şi chiar de la Securitatea din Constanţa, care se refereau la urmărirea informativă a unor cadre medicale de la Spitalul de Ortopedie din Eforie Sud, unele cu funcţii de conducere, care nu erau chiar “pe linie”, cum se spunea pe-atunci, din punctul de vedere al propagandei dogmatice care se rostea în public, de către politrucii din mediul medical (căci erau şi d-ăştia destui, cum sunt şi astăzi!...)


Ca să încheiem cu acest subiect, câtă dreptate aveau medicii responsabili şi curajoşi să spună, în 1968, că-i o mare minciună, eminamente propagandistică, afirmaţia, oficială, că tuberculoza ar fi fost definitiv eradicată, vedem chiar în zilele noastre, când, iarna trecută, elevi şi profesori din licee centrale, de prestigiu, ale oraşului Constanţa (nu mai vorbim de dezastrul, d.p.v. sanitar-medical, “de la ţară”!...), au fost depistaţi cu TBC, la nişte controale “prin sondaj”, de rutină.


Abia din 1981, denumirea oficială reflectă… realitatea aproape centenară: devine SPITAL, cu acte-n regulă! SUPRAFAŢA DIN ACTE, ÎN ACEL AN: 17,5 HECTARE! Unde-au dispărut şase, dacă astăzi sunt doar 11,5?!...


Să revenim la anul 1968, cel al marii schimbări de profil şi de… director. Considerâdu-se, în mod absolut mincinos şi iresponsabil, cum spuneam, că tuberculoza a fost eradicată, în România, Sanatoriul devine unul de “Post Cură Ortopedie şi Recuperare”.

Abia în 1981, apare şi în denominaţiunea oficială, adică “de jure”, ceea ce era instituţia, “de facto”, aproape de la înfiinţare: SPITAL, în toată regula!
Pe baza normelor unitare de structură, prevăzute în Decretul Consiliului de Stat, nr.398 / 1977, se organizează, la 01.02.1981, un spital cu 450 de paturi, care poartă denumirea de: Spitalul; de Ortopedie, Traumatologie şi Recuperare Medicală (SOTRM) Eforie Sud, titulatură care a funcţionat până în această lungă vară fierbinte, când stăpânii ţării şi cei ai judeţului (moşii pe care le-au primit cadou, la naştere, la botez, sau cu ocazia promovării în grupa mare, la grădiniţă, de la mămicu…măsele lor), au hotărât să o retrogradeze la… doar o simplă şi modestă “secţie exterioară” a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă “Sfântul Apostol Andrei”, din Constanţa. Echivalentul unui… “bufet-anexă” al unui mare restaurant, ori cel al unei tarabe-n-stradă, pentru un… magazin de ultralux.

Actele ne arată că, cităm: “Spitalul este compus din trei Pavilioane şi Anexe, înconjurate de pădurice de pin negru [adus tocmai din… Sudul Franţei, de pe coasta provensală a Mediteranei şi aclimatizat pe litoralul Mării Negre! – N.Red.]. Unitatea se desfăşoară pe o suprafaţă de 17,5 (sic!) hectare, constând în construcţii, alei, parc, pădure), cuprinsă între ţărmul mării. la Est şi Lacul Techirghiol, la Vest”.

AŞADAR: MĂSURĂTORILE CADASTRALE REALIZATE ÎN 1981, CU PRILEJUL TRANSFORMĂRII OFICIALE ÎN SPITAL, CONSEMNEAZĂ, ÎN ACTELE INSTITUŢIEI SUPRAFAŢA TOTALĂ DE... 17,5 HECTARE!
UNDE AU DISPĂRUT, ÎN ACEST CAZ,... ŞASE HECTARE, ADICĂ APROAPE O TREIME DIN SPAŢIU, DACĂ NOILE MĂSURĂTORI ARATĂ DOAR 11,5 HECTARE?!
Practica, experienţa arată că măsurătorile recente, efectuate cu aparatură modernă, mai performantă, deci mai precisă, dau, de obicei, rezultate diferite, “în sus” sau “în jos”, faţă de precedentele. Dar variaţiile sunt mici sau foarte mici, NU DE O… TREIME, REPREZENTÂND ŞASE HECTARE!

Pot fi doar două explicaţii ale acestei ANOMALII:
1. S-A FURAT DIN TEREN, sistematic, pe la margini (mai ales în colţul de Sud – Est, înspre faleza staţiunii, înainte de primele hoteluri (“Splendid” - ul” fostului senator PRM, PSD şi, natural, nu?..., PDL, actual consilier prezidenţial şi bodyguard de lux al lui Traian Băsescu, de profesie scafandru, de specie… “animal marin”, cum îi place să se recomande!, Dorel Onaca, dacă n-o fi reuşit să-l vândă, între timp, sau “Orizont” şi ce mai e pe-acolo),unde au răsărit, de prin 2006-2007, nişte vile, cu terasă la mare!...
2.Măsurătorile cadastrale recente au fost făcute cu mult “schepsis”, FALSE aşadar! pentru a servi cât mai bine diabolicul plan, de rapt, care este în plină derulare, etapizată şi programată, cu multă şi atentă minuţiozitate!

 

Ce se tratează / trata la SOTRM

 

În spitalul din Eforie Sud se trata, până acum, toată patologia chirurgicală osteo-articulară posttraumatică, se efectua tratamentul ortopedic şi chirurgical al luxaţiei congenitale la şold, al piciorului strâmb congenital, al malformaţiilor, IMC, diformităţilor coloanei vertebrale!, boli artrozice şi degenerative ale aparatului osteoarticular, în fază chirurgicală!

Funcţionau următoarele secţii: Ortopedie 1, cu 85 de paturi, la etajul Pavilionului A; Ortopedie 2, cu 80 de paturi, la parterul Pavilionului A; Recuperare Funcţională, cu 90 de paturi, în Pavilionul B, BLOCUL OPERATOR, COMPUS DIN TREI SĂLI DE OPERAŢIE ASEPTICI ŞI O SALĂ SEPTICI, în Pavilionul Balş; URGENŢĂ!; Radiologie; Fizioterapie, cu două săli de gimnastică medicală, cabinete de electroterapie, fototerapie, bazine pentru hidroterapie.

Spitalul deservea bolnavii din judeţele Constanţa, Tulcea, Ialomiţa şi Călăraşi, iar pe perioada sezonului estival se interneau bolnavi din toată ţara!
Funcţiona cu nouă medici (şase ortopezi, un anestezist,un fizioterapeut, un medic de laborator), patru profesori CFM şi un personal sanitar mediu complet.


SCURTĂ listă a medicilor care au lucrat şi s-au format profesional, la SOTRM, de-a lungul anilor: EXCELENŢA ORTOPEDIEI ROMÂNEŞTI


Printre zecile de mari personalităţi ale medicinei româneşti, care s-au instruit, practic şi teoretic, şi au lucrat la Spitalul din Eforie Sud, se numără, în primul rând cei formaţi de Dr. Victor Climescu: Dr. Atanasie Ianoş(fost şef al Spitalului TBC osteoarticular Foişorul de Foc, din Bucureşti), Dr. Ion Georgescu (fost şef al secţiei de ortopedie, de la Spitalul din Arad, Dr. Dinu Antonescu (profesor universitar, Spitalul Foişorul de Foc, Bucureşti), Dr. EMIL CRIŞAN (fost director al SOTRM Eforie Sud), Dr. Ştefan Roman, Dr. Vasile Iacob, Dr. Marian Negrea, Dr. Vasile Popa, Dr. D. Chimus, Dr. Olimpiu Marian, Dr. Mihai Lupu, Dr. Gheorghe Vintilă, Dr. Panait Sârbu (devenit un eminent profesor universitar, de obstetrică-ginecologie însă), Ioan Georgescu (fost şef al Spitalului deTBC osteoarticular, de la Floreşti), Dr. Nae Constantinescu şi mulţi alţii.
Dintre cei mai tineri, încă în activitate (la SOTRM ori transferaţi la alte unităţi medicale), ne ferim să facem nominalizări de excelenţă, pentru că ar trebui… să le dăm la toţi numele! N-o spunem noi, căci nu ne pricepem, ci o spun pacienţii şi colegii lor din întreaga ţară, ba chiar şi din străinătate! (Apropo:medic sau asistent la SOTRM s-a ajuns şi se ajunge, şi astăzi, doar dacă eşti şef de promoţie, la Facultăţile de Medicină cele mai prestigioase din ţară, respectiv la şcolile de formare medicală medie! Se poate verifica…)


Încheiem (DEOCAMDATĂ!) cu răspunsul pe care l-a dat emblematicul chirurg Dr. Victor Climescu (director timp de 42 de ani al acestei unităţi medicale de vârf!, în care a efectuat, doar el, peste…11.000 de intervenţii chirurgicale!), când a obţinut, prin concurs, titlul de medic primar şi i s-a propus, insistent, să rămână în mediul universitar, cu perspective academice strălucite (ca fost preşedinte al Societăţii Studenţilor Medicinişti, cînd a urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti, între 1917-1923, timp în care a fost şi “extern” şi “intern” în clinicile unor monumente ale medicinei româneşti: prof. Thoma Ionescu, Ioan Bălăcescu şi Ernest Juvara!, cu doctorat de specialitate din 1925 şi cu specializare în Franţa, la celebrul Spital-Sanatoriu de la Berk-ner-Mer, şi la Lysin, în Elveţia: “AICI, PE LITORAL, AM TOTUL, PENTRU SPECIALIZAREA MEA: MAREA, VERDEAŢA, AERUL, SOARELE ŞI, ÎN SPECIAL, SPITALUL!”

Da, dar nu-l avea, slavă Domnului, pe-alde ăştia: Ponta, Nicolăescu, Constantinescu, Uselescu…

P.S. (RE)Publicăm, ca o utilă “addenda” la acest PRIM material asupra importantului subiect, singura poziţie politică oficială, a unui parlamentar constănţean, împotriva porcăriei care se comite, aproape tiptil şi cu perversitate maximă, la Eforie Sud. Este vorba despre scrisoarea trimisă, în prima parte a lunii august a.c., de către deputatul constănţean Dănuţ Culeţu, reprezentând Partidul Forţei Civice, ministrului de resort, Eugen Nicolăescu.

“În calitate de deputat ales în circumscripţia electorală nr. 14 Constanţa aduc în atenţia dumneavoastră situaţia Spitalului de Ortopedie Traumatologie şi Recuperare Medicală Eforie Sud în vederea luării unor măsuri imediate pentru a da dovadă societăţii româneşti că am început să ne însănătoşim, aşa cum bine spune colectivul medical al acestei unităţi sanitare care îşi pune toate speranţele pentru salvarea spitalului în noi, cei care putem face ceva pentru ca România să fie o ţară europeană sănătoasă”

În scrisoare, deputatul constănţean îl avertizează pe ministrul Eugen Nicolaescu că reorganizarea SOTRM, ca simplă “secţie exterioară” a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, nu are ca scop eficientizarea actului medical, ci, mai degrabă, acapararea valoarii patrimoniale pe care o deţine acest spital:
„Nu cred că este cazul să vă fac un istoric detaliat al spitalului, dar consider absolut necesar să vă solicit o analiză profundă asupra situaţiei actuale, având în vedere următoarele: în anul 2004 terenurile (11 hectare - parc natural în apropierea falezei) şi clădirile aferente SOTRM au fost trecute în domeniul public al judeţului Constanţa şi în administrarea Consiliului Judeţean Constanţa. În anul 2010, Consiliul Judeţean Constanţa a preluat şi managementul instituţiei. A fost înfiinţat un consiliu de administraţie format din cinci membri şi pe data de 31 ianuarie 2013 se aprobă, într-o şedinţă a CJ Constanţa, DESFIINŢAREA spitalului, pentru ca ulterior, să fie vorba de o “reorganizare”. Dincolo de interesele politice şi imobiliare ale zonei, vă solicit să dispuneţi un audit la nivelul spitalului şi să dispuneţi, în consecinţă, pentru restabilirea situaţiei anterioare anului 2004", se mai spune în documentul transmis ministrului Sănătăţii, Eugen Nicolăescu.
Printre altele, deputatul Forţei Civice, Dănuţ Culeţu, menţionează şi că spitalul este o unitate care beneficiază de personal de specialitate calificat la cele mai înalte standarde naţionale, are o tradiţie cum puţine unităţi sanitare din România au şi deserveşte nu numai pacienţi de la nivelul judeţului Constanţa, ci, prin poziţionarea sa la ţărmul Mării Negre, tratează şi recuperează afecţiuni ale pacienţilor din întreaga ţară.
„Consider că prin reorganizarea sa ca simplă secţie a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, SOTRM îşi va pierde funcţia sa principală. V-aş avertiza, domnule ministru, că reorganizarea SOTRM nu are ca scop eficientizarea actului medical, ci, mai degrabă, valoarea patrimonială pe care o deţine acest spital de tradiţie. Faţă de cele prezentate, vă rog, domnule ministru, să ne comunicaţi următoarele:
În condiţiile în care CJ Constanţa nu revine asupra hotărârii de consiliu, aveţi în vedere preluarea SOTRM de la autorităţile administraţiei publice locale la Ministerul Sănătăţii?”, întreabă deputatul F. C. Dănuţ Culeţu.
La finalul documentului, parlamentarul constănţean solicită ministrului Eugen Nicolaescu un răspuns, atât în scris cât şi oral, public.




jooble.org