CĂȚELUŞI(3576)

În vara trecută au început să apară previziunile meteo pentru iarna aceasta şi dacă era să le crezi ad litteram trebuia să fim criogenați binişor. Îmi aduc aminte prin anul 1963 sau 1964, eu o mogâldeață cu cojocel, jucându-mă în curte prin nămeți peste care nu puteam să văd. Companionii permanenți erau Rex şi Haplea, un el şi o ea, pereche de ciobăneşti germani. Haplea, predestinat nume, a murit muşcat de o albină în cerul gurii, iar Rex, exemplar imens şi foarte educat, otrăvit de, aşa spune legenda, un vecin profesor de muzică. Tatăl meu, medic veterinar, a deschis în acea noapte de două ori cavitatea abdominală , dar n-a putut salva animalul. Am foarte multe amintiri legate de câinii şi pisicile trecute pe la noi prin bătătură, dar şi de faptul că toți vecinii erau în aceeaşi situație cu multe domestice pe lângă ei.

Nu existau cabinete veterinare private şi toată lumea mahalalei apela la tata şi totul pro bono; când vaccina găinile din ogradă înțepa şi orătăniile vecinilor, iar tratamentul anual al motanului se repeta la toți mieunătorii străzii.

Vine la un moment dat d-na Bonț, mama dragului meu prieten Daniel, cu o fiară de câine cu supliment de stare nervoasă din cauze necunoscute şi-l previne pe tata că patrupedul nu lasă pe nimeni să pună mâna pe el. Doar vorbind cu cățelul, acesta a intrat în ceva asemănător transei, consultația şi tratamentul având maximă eficiență.

O altă zi cu altă poveste ! Un cetățean vorbitor de limba mea maternă şi locatar stabil prin piața Chiliei vine cu un cal având un abdomen imens şi dureri pe măsură. Era pe înserat când, cu un ac gigantic înfipt iscusit în burtă, aerul eliberat masiv a rezolvat netrebnica balonare.

Vorbeam de acel cartier al Constanței, de băştinaşii lui cu şalvari, care pe atunci erau în majoritate crescători şi utilizatori de cai. Căruțele erau folosite la transportul lemnelor de foc, materialelor de construcții sau a cumpărăturilor din piață. Peste tot prin aceste locuri căruțaşii aliniau atelajele asemănător taxiurilor azi. Cea mai mare parte din ei de etnie turcă îl cunoşteau şi îl respectau mult pe părintele meu. Ei bine duminica mă lua tata de mână şi mergeam la herghelie, în obor sau în piață. La una dintre aceste plimbări în Griviței, surprindem un vizitiu ce-şi biciuia mârțoaga şi de aici mărturisesc că mă cutremură şi azi şi n-am să uit până în ultima zi cuvintele adresate calm, dar răspicat de către tatăl meu căruțaşului:
- Animal nu este cel care încasează ci cel care dă !
- Doctore, iartă-mă, nu te-am văzut, am greşit.....dar deja eram departe. Discuția a avut loc în turcă, dar am tradus cât mai exact.

Dacă despre tatăl meu sau în general despre veterinari mai dolofani sau mai tineri, bărbați sau tinere mămici mai am multe de spus şi promit să revin, să încerc acum să mă paraşutez şi în realitatea contemporană. Unde să aterizez însă pentru că toată țara e un butoi cu pulbere ?!

Facerea şi desfacerea guvernelor chiar înaintea unui soroc normal de 9 luni, prăbuşirea leului, scumpirile asociate cu scăderea salariilor, haosul declarațiilor 600 şi 230, bâjbâiala permanentă sau izgonirea a două avioane de potențiali investitori japonezi sunt suficiente ?

Dragii mei, am presupus cu toții că intrarea în UE o să schimbe nu numai aspectul țării, dar şi caracterele conducătorilor. Eşec total ! Toți cei formați să-i urmeze generației lui Ceauşescu, perindați la putere până prin 2015 , erau totuşi firi educate. Furau, dar întrețineau şi o discuție elevată, comercializau toate posturile de conducere, dar se pricepeau şi la artă, săpau orice pornire democrată, dar mai rupeau şi o limbă străină.

Am ajuns cu rebuturile: Mitralieră care intenționa să rezolve cu protestele, Codrin Ştefănescu (nu pot folosi porecla...) ,,pentru că putem", guvern plin de vizați penal şi cu miniştri remaniați acum 6 luni dar reveniți pe cai mari, Dragnea sfidând toate legile bunului simț.

Ne spune UE că suntem ,,pe răgălii" cu modificările din justiție, noi nu că voi sunteți proşti şi nu înțelegeți, ei ba da, noi ba nu că sunteți incapabili....De-ar fi piesă regizată de preşcolari ar părea un dialog acceptabil, dar aşa este o dramă a expeditorilor, preşedinții senatului şi camerei deputaților.

Vreau să-mi pun cenuşă în cap pentru că în articolul anterior mi-am exprimat scepticismul privind ieşirea în stradă a unui număr mare de români. E drept că n-au mai fost 600 000 ca-n februarie, dar clar nu pot fi neglijați 60 000 şi mă pufneşte râsul când Dragnea, citând cifre oficiale (?!?), vorbeşte de 15 000 !

Care ar fi totuşi legătura cu medicina veterinară ? E limpede ! Cățeluşii sunt expuşi unei boli, popular numite, jigodism şi prin urmare trebuie precoce vaccinați. Mă gândeam dacă cercetările nu se pot extinde şi leacurile folosite şi la politicieni ?

Să mă refer în final şi la singurul nostru motiv de mândrie națională, Simona Halep. Armânca noastră, numai a noastră pentru că sistemul n-a pus umărul, străluceşte la antipozi. Aceste rânduri sunt scrise înainte de finală şi mă opresc tocmai pentru a ține pumnii strânşi şi strig: HAI SIMONA !