ADI CARAPCEA: Cheia succesului în tenis, dar şi în alte sporturi, stă în crearea de academii sportive cu burse de studiu, toate acestea fiind subvenţionate de stat(35939)

1) Cum îţi aminteşti de vremurile în care mergeai cu fratele şi sora ta la antrenamentele de tenis de la Şcoala Sportivă?

Am început să practic tenisul de câmp la vârsta de 4 ani cu tatăl meu, un împătimit al sportului alb. După un an de zile în care am învăţat cât de cât să ţin racheta în mână şi să dau peste fileu cu dreapta şi reverul (stângaci fiind), a venit iarna, iar eu doream să joc în continuare. Atunci, tatăl meu s-a interesat în oraş de un antrenor de tenis bun şi aşa am ajuns prima dată la domnul Stan, care avea sala la Liceul Economic, un antrenor şi un pedagog de nota 10. Acolo am fost pus într-o grupă de băieţi împreună cu fratele Simonei Halep, Nicolae Halep, verişorul acestora, regretatul, Arghir Nicia şi încă vreo 2-3 copii. Vara am continuat cu acelaşi antrenor la terenurile de la Castel Mamaia, plus încă un sezon. Tot atunci am cunoscut-o şi pe Simona Halep care era ca argintul viu, iar tatăl meu de când a văzut-o prima oară pe terenul de tenis i-a spus tatălui ei că aceasta va ajunge departe. Între timp a început tenisul şi sora mea tot cu domnul Stan, unde am învăţat bazele tenisului care avea să ne propulseze mai departe peste câţiva ani spre adevărată performanţă. Pe această cale vreau să-i mulţumesc tatălui meu pentru efortul depus de-a lungul anilor şi pentru că ne-a motivat mereu să mergem mai departe. Intr-o zi domnul Stan a avut o discuţie cu tatăl meu şi i-a spus că această grupă pe care o are este foarte talentată şi dacă vrem să ajungem spre adevărata performanţă trebuie să luăm drumul Scolii Sportive nr. 2 din Constanta pentru a progresa şi pentru a ne atinge visul. La îndrumarea domnului Stan am ajuns la Liceul cu Program Sportiv la domnul profesor Ene Nicuşor, un profesor şi pedagog excelent din toate punctele de vedere. Am venit la dumnealui toată grupa de la domnul Stan şi am început pregătirea spre un nivel mai avansat. Am ajuns la dumnealui la vârsta de 7 ani, iar după un an de pregătire aveam să joc primul turneu din cariera mea, turneu unde am pierdut în primul tur în faţa lui Eden Lică, fiul lui Marcel Lică, un jucător foarte puternic... vreau să fac o precizare că Eden Lică este singurul jucător român care avea mai târziu peste câţiva ani să-l învingă pe Rafael Nadal la un turneu Itf de juniori. Tot în aceeaşi perioadă l-am cunoscut pe Horia Tecău, un jucător excepţional, care avea să devină mai târziu unul dintre cei mai buni jucători de tenis din lume la dublu. Aşa am devenit colegi la Liceul cu Program Sportiv şi mai târziu am început să ne antrenăm împreună şi să avem rezultate din ce în ce mai bune pe plan naţional şi să punem numele Liceul cu Program Sportiv 2 Constanța şi al antrenorilor noştri pe podiumurile turneelor... Ene Nicuşor, Radu Popescu, Ioan Macoveciuc. Tatăl meu mă însoţea mereu la antrenamente şi la turnee, mergeam mereu de drag la antrenament împreună cu sora şi fratele meu. A fost o perioadă superbă până la vârsta de 21 de ani, cu multe rezultate notabile şi sunt mândru de faptul că am fost coleg de antrenament şi de generaţie cu aceşti mari sportivi care azi ne poartă drapelul mai departe în lume; eu nemaiputând juca la aceste nivel din cauza unei accidentări suferite la vârsta de 18 ani (nervul sciatic).

2) Care sunt colegii din copilărie care au continuat să practice sportul alb?

Printre colegii şi prietenii mei care încă mai practică acest sport şi o fac cu succes sunt Horia Tecău, Florin Mergea, Adrian Ungur şi nu în ultimul rând Simona Halep, cea mai bună jucătoare de tenis româncă din toate timpurile (un talent remarcabil ). La vârstă de 19 ani am început să întrerup turneele încet, încet şi să mă apuc de antrenorat. Primul club la care am lucrat ca antrenor a fost Tenis Club Idu din Mamaia pentru 4 ani de zile. A fost o perioadă frumoasă unde m-am format ca antrenor licenţiat sub îndrumarea domnului Radu Popescu. La acea vreme fiind antrenor coordonator. Ca şi colegi i-am avut pe Liviu Panait, Bordei Adrian, Petcu Damian, Simona Grăniceru, colegi cu care am colaborat la iniţierea în tenis , drumul spre performanţă şi adevărată performanţă pentru mai mulţi copiii printre care se numără Horia Tecău, Simona Halep, Mihai Valentin, Adrian Boitan şi alţi copii care au acces spre marea performanţă toate aceste lucruri nefiind posibile fără sprijinul părinţilor şi al domnului Cornel Idu un împătimit al acestui sport şi care a oferit şi oferă burse celor mai talentaţi tenismeni. La nivelul junioratului beneficiind şi eu şi sora mea de ajutorul domnului Idu şi pe această cale vreau să-i mulţumesc foarte mult pentru ceea ce face pt copii şi pentru acest sport.

3) Ce te-a determinat să pleci din România?

La vârsta de 25 de ani am ales să plec din ţară să antrenez şi în afară din nevoia de a cunoaşte şi altceva, de a experimenta şi a învăţa ceva nou şi desigur unul din motive a fost şi cel financiar, afară tenisul fiind plătit mult mai bine...

4) În ce ţări ai profesat ca antrenor de tenis şi ce ai implementa şi în ţara noastră după modelul occidental?

În anul 2010 am plecat din ţară, iar de atunci am profesat ca antrenor de tenis în ţări că Egipt, Turcia, Tunisi,a Spania şi Germania. In prezent mă aflu în Germania unde profesez ca antrenor la un club lângă Koln.

5) Ce trebuie făcut ca România să se relanseze în ramurile sportive care i-au adus cândva faima?

În 7 ani de zile de jucat pe afară şi antrenând diferiţi copii şi adulţi pot spune că sunt dezamăgit de faptul că numărul persoanelor care practică acest sport este în scădere şi mândru că în România numărul persoanelor care practică tenisul este în creştere datoria promovării şi a ambasadorilor noştri care fac o treabă excepţională printre care se numără Simona Halep, Horia Tecău, Florin Mergea, Gabriela Niculescu, Sorana Cârstea, Raluca Olaru, Marius Copil.
Nivelul tenisului în România este unul excepţional cu antrenori de valoare şi o şcoală de tenis foarte bine pusă la punct.

Afară insă, pot spune că au un sistem şi mai bine pus la punct decât în România, un nivel de echipare mai bun, mai dotat, totul este mai calitativ pentru că se implică mai mult statul (făcând comparaţie cu Germania).

Nu trebuie uitat faptul că deşi condiţiile din România sunt precare avem printre cele mai bune rezultate la juniori în Europa, ocupând de multe ori podiumul.

În ultimii 10 ani tenisul a devenit mai mult un sport de interes financiar.

Dacă ar fi mai multe centre de tenis, de genul liceelor cu program sportiv unde antrenorii erau plătiţi de stat, nu de părinţi. Copiii să poată juca tenis cât vor, să fie o bază de selecţie mai mare chiar şi de la sate câteodată, nu se ştie niciodată unde se ascunde talentul, ar fi mult mai bine.

Acum totul este privat, totul se plăteşte la oră, cine are bani şi sprijin financiar din terţe părţi face tenis cine nu, nu!
Secretul în tenis stă în participarea la cât mai multe turnee, acolo iţi capeţi experienţa şi creşti în valoare ca jucător, nu antrenându-te ca un robot.

Pot da exemplu pe Șerban Raluca, o altă jucătoare de excepţie de la domnul Ene, care la vârsta de 18 ani a atins top 500 WTA şi care a ales să facă performanţă în Cipru pentru că în România nu a găsit sprijin financiar. Se chinuie în stânga în dreapta să strângă bani pt turnee.

În opinia mea în America de Nord au cel mai bine organizat sistem de tenis şi aici mă refer la colegiile de tenis, unde copiii au ocazia de a primi burse de studiu şi în acelaşi timp de a juca tenis pentru echipa colegiului respectiv pentru ca mai târziu, cei mai de succes tenismeni să fie susţinuţi spre adevărată performanţă. Să nu uităm că în ediţia de anul acesta a Australian Open au fost 44 de jucători şi jucătoare care au participat în calificările acestui turneu de Mare Şlem şi care provin din acest sistem de colegiu din America de Nord şi care se dovedeşte an de an a fi unul de succes. Acest sistem urmându-l cu succes şi sora mea şi mulţi alţi jucători şi jucătoare din România care le-a schimbat într-un mod plăcut viaţa. Au terminat o facultate în America, iar acum au un job respectabil acolo şi şi-au întemeiat familii.

În opinia mea cheia succesului în tenis, dar şi în alte sporturi, stă în crearea de academii sportive cu burse de studiu, toate acestea fiind subvenţionate de stat.