Cine își bate joc de nămolul lacului Techirghiol?(6025)

În calitate de primar al Orașului Eforie, renumită stațiune balneară de inters național, tocmai datorită bazelor de tratament ce folosesc apa Lacului Techirghiol și namolului sapropelic, am participat la dezbaterea publică pe tema explorării nămolului din Lacul Techirghiol. În urma întâlnirii cu Președintele Agenției Naționale pentru Resurse Minerale și cu directorul Formin S.R.L., concesionarul activității de explorare a nămolului din lacul Techirghiol, mi s-a confirmat că momentul actual este unul critic, iar Guvernul Romaniei, organism ce a avizat și a permis această activitate, este la un pas de comiterea unei grave erori, ce va genera în viitor pierderi incomensurabile.

În calitate de autoritate publică locală direct implicată, nu pot să asist nepăsător la crearea unei ,,Roșia Montana’’ în Lacul Techirghiol, consider că o exploatare necontrolată a nămolului reprezintă un pericol la fel de mare şi un echivalent al exploatării gazului de şist. 

Consider inacceptabil ca o firmă din Caransebeș, fără tradiție și experiență în domeniu, să obțină licența de cercetare și ulterior de exploatare a nămolului sapropelic din Lacul Techirghiol. Argumentele celor doi reprezentanți, mi-au întărit convingerea că activitatea societății Formin a fost formală, pentru a-și atinge în final scopul: comercializarea namolului din Lacul Techirghiol. Totul cu acceptul și susținerea reprezentanților Agenției Naționale pentru Resurse Minerale.
În opinia mea, solicitarea unei licențe de cercetare a fost doar un pretext pentru ca ulterior, firma să beneficieze de prevederile legale, pentru a obține licența de exploatare. Am ascultat stupefiat și indignat, argumentele celor doi, iar din discursul lor a fost evident faptul că se dorește exploatarea nămolului în scop comercial, urmărindu-se doar obținerea unui profit. Președintele Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, chiar a recunoscut că nicio lege românească nu interzice comercializarea resurselor minerale în străinătate. La rândul său, directorul Formin, a explicat că nu poate da răspuns sigur că nămolul nu va pleca din această zonă.“Nu am găsit nicio reglementare în lege care să impună condiții asupra comercializării unei resurse’’.

Mă întreb cum pentru acești investitori nu există nicio reglementare, nicio restricție sau obligativitate, câtă vreme acum, Sanatoriului Balnear Techirghiol, singura unitate balneară care are licență de exploatare a nămolului, nu are voie să îl vândă la extern, iar pentru ,,supraviețuirea’’ nămolului “Cel care deține licență de exploatare trebuie sa returneze nămolul în lac. În plus, vânzarea nămolului se face doar în județul Constanța, către bazele de tratament din Techirghiol, Eforie și Mangalia, unități ce au posibilitatea returnării în lac a întregii cantități de nămol pentru regenerare. Nu pot să nu mă întreb de ce toate aceste restricții dispar și nu sunt aplicabile și noului investitor? 

O exploatare haotică, fără a se ține cont de toate măsurile de protectie și regenerare obligatorii, recomandate de specialiși, tocmai pentru a conserva și păstra nealterate proprietățile nămolului pe o perioadă cât mai lungă de timp, va determina, practic, sfârșitul tuturor stațiunilor balneare de pe malul Marii Negre care în acest moment au tradiție și mai ales rezultate spectaculoase în recuperare datorită nămolului sapropelic și a apei sărate din Lacul Techirghiol. Nemaiexistând nămolul cu toate proprietățile sale, turiștii vor înceta să vină, sau, vor veni în număr mult mai mic. Ce se va întâpla cu toate aceste baze de tratament, cu personalul deja specializat pe acest tip de recuperare, practic ce se va întâpla cu toți locuitorii zonei, care trăiesc din activități de turism? Consider că beneficiul pe care statul român l-ar obţine din redevenţă este infim în comparaţie cu nevoile şi pierderile comunităţii, dar mai ales, comparativ cu dezastrul ecologic pe care o exploatare sistematică l-ar genera. 

Ca primar al orașului Eforie, nu pot să tolerez o asemenea greșeală. Lacul Techirghiol, nămolul binefăcător este emblema noastră, a zonei, a celor care locuim în stațiunile dezvoltate pe malul lui. Este identitatea noastră, este un dar pe care l-am primit de la înaintașii noștri și pe care, la rândul nostru, trebuie să îl păstrăm, cu toate proprietățile sale, și să îl dam generațiilor viitoare. Înstrăinarea activităţii de exploatare a nămolului, către o societate străină, care urmăreşte doar obtinerea profitului, reprezintă un furt pe care nu îl putem accepta şi tolera.