ȚARA LUI ROȘU ÎMPĂRAT...

ȚARA LUI ROȘU ÎMPĂRAT...(3277)


Când eram copil, mă jucam, dacă pot spune așa, de-a culorile. Ai tu roșu în călimara ta? Da. La vremuri așa zise noi, întrebarea revine pe buzele tuturor. De data aceasta, într-un context politic și social. E bine oare că ne-am umplut din nou de roșu? Politicienii noștri s-au jucat de-a culorile. Din patru în patru ani, la cererea unei părți din electorat, ne țin cam în aceeași nuanță de roșu aprins! O altă parte, și ea destul de consistentă, reprezintă contribuția inestimabilă a celor care au absentat de la vot.

Românie, ai tu culoarea roșie în călimara ta? Călimara fiind harta patriei. Roșu fiind PSD, care s-a decolorat din cauza trandafirilor. Răspuns: Oho, care înseamnă un DA spus cu toată gura și încă ceva pe deasupra. Mă tem că niciodată nu o să fim altceva decât țara roșului în toate dimensiunile sale. Cu atâta roșu în față, am devenit țara coridelor politice.

De când mă știu pe lumea asta, noi, românii, stăm cu călimara în mână și așteptăm să ne facă alții plinul! Ai tu culoarea roșie în călimara ta? Suficient cât să nu se prindă de noi capitalismul autentic. De ce s-ar prinde? Dacă s-ar întâmpla o minune de genul ăsta, întreb, unde ar mai găsi capitaliștii adevărați un alt poligon plin cu cobai de tot felul?

Suntem supuși la tot felul de experiențe și teste. Suntem hrăniți cu alimente vechi care poartă marca unor țări europene, despre care se spune că ar dicta la noi în țară. Vor să testeze rezistența omului la reziduuri. Din când în când, ne trimit câte o navă cu deșeuri nucleare, ca și cum am fi groapa Glina a Europei!

Ambasadorii unor țări ne trag zilnic de urechi, ca și cum ne-am pus mașina pe locul lor de parcare! Pe vremuri, conducătorii noștri erau chemați la Moscova, ca să fie bine instruiți în privința comunismului. Desigur, într-un cadru tovărășesc, erau și dumnealor trași de urechi...Constat că, acum, sunt ambasade care promovează obiceiurile de la Moscova! Șterg cu miniștrii noștri pe jos și ne dau indicații! În ultimele zile, ungurii au ajuns să ne înjure și să ne amenințe în propria noastră ogradă! Nu am auzit ca vreo țară dintre cele care ne dau indicații să fi luat atitudine!

De aceea, am senzația că, de la revoluție încoace, nu s-a schimbat nimic în țara noastră...Aceleași fețe cu bască, același limbaj de lemn, ca atunci când mănânci zgomotos o ciorbă fierbinte, același roșu aprins din diminețile cu cântece închinate conducătorului iubit. Exact ca în anii când Ion Iliescu ne trecea pe unii dintre noi în categoria animalelor. În noaptea de după în cheierea alegerilor, eram convins că Ion Iliescu o să apară la televizor.

În cele din urmă, a apărut Dragnea, un Iliescu mai mic, cu ochii ca de vulpe șireată, cu nasul roșu...Pesemne din cauza gerului, dar, domnule, tot roșu! Până și cuvântarea sa mustea de culoarea roșie! Firesc. Totul se trage de la excesul de roșu.

Din acest motiv, suntem tratați așa cum suntem tratați! Adică, zic, ca o țară comunistă cu față umană. Cu Dragnea premier, dacă așa sunt făcute jocurile, vom obține victorii multe.

Ai tu în călimara ta culoarea roșie? Îhî...

Aceasta este țara lui Roșu împărat...




jooble.org