ANTONIADIS sau DOMNUL SIRTAKI

ANTONIADIS sau DOMNUL SIRTAKI(2115)


În vara anului 1970, elev fiind, mă aflam, în vacanță, la Sulina, la invitația prietenului meu Miho, astăzi, american get beget, cu o vechime de peste 30 de ani în State. Chiar din prima zi, într-o conjunctură fericită, pentru că atunci eram mult mai norocos, ne-am împrietenit cu niște studenți de la IEFS, veniți la Sulina pentru a susține probele la înot. Seara, mergeam la restaurantul Marea Neagră, la vremea respectivă, singurul mai răsărit din tot orașul, ca să ascultăm muzică grecească. Asumându-ne și un risc cunoscut de toată lumea. De regulă, petrecerile se încheiau cu o bătaie ca în filme între greci și iugoslavi, dar, una peste alta, se merita deranjul. În fiecare zi, așteptam sosirea în port a vapoarelor comerciale grecești, pentru că, în acea perioadă, se mai simțea, încă, vântul prielnic dinspre Porto Franco. Rezervam din timp o masă ca să-i vedem pe marinari dansând, mișcându-se autentic printre farfuriile sparte anterior, îngenunchind în preajma batistelor albe înșirate pe podea, cântând în limba lor atât de muzicală și, uneori, lăcrimând. Până atunci, nu mai asistasem în direct la un spectacol atât de grandios și de expresiv, nefiind vorba de artiști profesioniști, ci simpli marinari. Grecia venea la noi în ritm, dansând și cântând! Puteai rata așa ceva, după ce Zorba ne dăduse aripi tuturor ca să putem zbura peste o pădure de suflete!

Mai târziu, am revăzut același spectacol la vechea tavernă a lui Terzi. Trăiam o perioadă înfloritoare în care navele străine nu ocoleau portul Constanța, iar grecii erau nelipsiți de la Terzi. E drept, până să transforme unitatea Colonade în industrie.... Taverna păstra acea atmosferă caracteristică muzicii și dansurilor grecești, pentru care, astăzi, găsesc cu greu termene de comparație. Ascultai muzică și îți imaginai, seara târziu, la lumina lampadarelor, că ești în Grecia! Când e vorba de frumos și sensibilitate, ne asemănăm cu grecii... Sigur, în timp, muzicanții noștri au inclus în programul lor și repertoriul grecesc, dar, la început, cele mai multe tentative de acest gen au eșuat ...În materie de muzică și dans, nimeni nu-i poate imita pe greci, pentru că ei au o viziune aparte despre viață și dragoste.

De când l-am cunoscut pe Anton Traian Antoniadis, am început să înțeleg mult mai bine esența cântecului și dansului grecesc, farmecul acestui popor. De dragul lui, sunt tentat să învăț limba greacă, pentru a înțelege mult mai bine, chiar de la sursă, mesajul acestora. Rar mi-a fost dat să cunosc un om atât de tenace. Mă refer, în principal, la momentul unicat Sirtaki, când a fost la un pas de a înregistra performanța din Cartea Recordurilor. Meciul secolului. În seara când dansatorii se aliniau, într-o ordine desăvârșită, fiind gata să declanșeze cel mai grandios Sirtaki din lume, în mintea mea răsunau fragmente din melodiile învățate la Sulina. Acolo am auzit prima oară muzica lui Zorba și am văzut cum se dansează simbolic și magnific partitura respectivă. Antoniadis este un Zorba contemporan. Tenace și greu de învins. Ca să pună Sirtaki în scenă, adică, reamintesc, pe plajă, s-a luptat până la epuizare cu sistemul nostru birocratic, greu de doborât, dar, în final, l-a amânat ploaia. Ar fi fost nedrept să spun învins. Cu siguranță, după a doua încercare, Sirtaki are toate șansele să intre în legendă și la Constanța.

Antoniadis face parte din elita Constanței. Domnul Sirtaki, cum i se mai spune, este un neobosit mesager al culturii române și elene. Un personaj activ și foarte bine pregătit, ca să spun așa, din toate punctele de vedere. Este o plăcere să stai de vorbă cu Anton Traian Antoniadis, apt să abordeze oricând orice subiect, o adevărată enciclopedie culturală. Înainte de toate, însă, un om de caracter, consecvent în tot ceea ce face și care își vede de treaba lui. Un autentic intelectual, pe care unii au încercat să-l deturneze spre politică, dar, din fericire, nu au reușit! Deși, trebuie să recunosc, un astfel de om ne-ar trebui în fruntea Constanței...




jooble.org