Tararache nu dă Vrabia din mână

Tararache nu dă Vrabia din mână(1966)


Când a auzit el că s-ar putea să nu mai fie trecut pe listele pentru alegerile parlamentare, Mihai Tararache s-a supărat, precum Goe, pe toată lumea, inclusiv pe sat! Deși, paradoxal, cu excepția câtorva ticuri personale, nu văd care este legătura dintre domnia sa și satul contemporan! Poate cu Becali...

Nu s-a supărat într-o ordine cronologică, ci exact după cum i-a venit lui la gură, principalele ținte fiind - Dragomir, PNL, pisicii sub acoperire, liberalii sub acoperire, dar chiar totul este acoperit în țara asta?, Blaga, ca scriitor, emisfera boreală, Matei, Gorghiu, femeia universală, niște năvodăreni nerecunoscători, algoritmul politic cu miros de pește, taxa RCA etc.

Ați văzut cum apar, la nevoie, subiectele de campanie? Decât să-l critici pe primarul Făgădău, e mai productiv să bocești la căpătâiul taxei RCA, că tot nu te aude nimeni! Eventual, ieși din nou în piață cu pielea tăbăcită de șuturi a lui Radu Mazăre pe umeri.

Revin la supărarea lui Tararache. După care, în semn de protest, a trecut la preocupările sale zilnice - pus dulceață în galoșii lui Dragomir, după rețeta "vrei să moară mamițica?", atac frontal la Dragomir, cu sabia de ofițer de roșiori, bătut calul de lemn ca să priceapă iapa, aruncat pisica în balcon, după o metodă personală, la adunat rufe de pe frânghie, pus fitile în mașina decapotabilă a lui Claudiu Palaz, de pe care curg zdrențele, ca să facă bum și să aflăm cum a ajuns prefect, făcut deranj în partid, ba nu, scandal ca la ușa cortului, pus scaunele pe mese, ca la ora închiderii crâșmei... În astfel de momente de un rar dramatism, domnul Tararache este de-a dreptul imprevizibil, ca reacții umane, dar sigur ca slogan. El sună simplu, cu accentul de rigoare - “Vleau să fiu parlamentar!” Cu repetiție și accentul pe interes. “Vleau să rămân parlamentar”...Culmea culmilor, în condițiile în care deputații și senatorii se plâng că au o viață mai periculoasă decât cea a soldaților! Nu-l văd eu pe Tararache în Afganistan!

Adoptat de PNL într-o perioadă în care era considerat copilul minune al politichiei locale, Mihai Tararache s-a remarcat prin diverse giumbușlucuri electorale, dovedind că este tare în gură la televizor. Deși nu a făcut nicio brânză în timpul mandatului său, Tararache se crede veșnic pe funcție și de neînlocuit, veritabil monument al poporului, Mihai Viteazul, cu care se învecinează la nord, fiu al Năvodariului, nepot al Constanței și fiu adoptiv al Medgidiei, oraș salvat de el din ghearele gunoaielor.

Are probleme, însă, cu orientarea geografică și electorală în teren. În loc să combată la Năvodari, unde a fost ales, a derapat frecvent la Constanța, unde avea ce avea de împărțit cu Radu Mazăre! Dar nu cu Radu Mazăre la apogeu, când era o nucă greu de spart, ci la apus, când nu mai avea chef să-i dea replica și chiar să se ia la trântă cu domnia sa!

Recent, a făcut opoziție gunoaielor din Medgidia, ca să pună mâna pe Vrabie, primarul orașului! Pesemne îl bate gândul independenței, mantia falsă sub care ar putea candida pentru un nou mandat de parlamentar, că dulce-i viața de ales al poporului! Când cu căruța, când cu teleguța! După cum stau lucrurile în teren, Tararache pare decis să nu  dea Vrabia din mînă. Ca să faci muncă patriotică în orașul lui Vrabie, când la Năvodari sunt atâtea probleme de rezolvat, trebuie să fii de-a dreptul disperat!

Oare cum se simt cei care l-au ales pe domnul Tararache, acum, când văd că domnia sa se dă realmente cu fundul de pământ ca să rămână, cu orice preț, parlamentar? Eventual, chiar pe viață! De când conducerea partidului său a luat în calcul o posibilă selecție a candidaților, bazată pe fapte și merite concrete, domnul Tararache a intrat în panică!

Ca să nu se destabilizeze total, a luat, ca punct de sprijin, Vrabia în mână. Ca să ce? Medgidia fiind nod de cale ferată, să nu piardă trenul...




jooble.org