DUPĂ  CUTREMUR

DUPĂ CUTREMUR(1709)


La ora la care s-a produs cutremurul, două și ceva noaptea, scriam. Fiind așezat cu spatele la fereastră, la parter, care era larg deschisă, am avut senzația că cineva trage de scaunul meu. În prima secundă, am crezut că este unul dintre hoții care mi-au jefuit de nenumărate ori casa, fiind elogiați în rapoartele lui Rapotan, șeful Poliției Constanța. În secunda doi, însă, am realizat că este vorba de un cutremur. La un moment dat, am avut senzația că blocul s-a îndoit din șale, ca și cum ar fi făcut o reverență în fața cuiva... Parcă nu mai avea energia necesară să revină la poziția inițială! Forța necunoscută continua să tragă de scaunul meu, ca și cum ar fi vrut să mă azvârle cât colo! În dreapta mea, cuprinsă parcă de frisoane, vitrina cu pahare se comporta ca o echipă de zgomote aflată în exercițiul funcțiunii. În astfel de momente, zăngănitul veselei este de-a dreptul înfiorător! M-am rugat la bunul Dumnezeu să fie indulgent cu mine, măcar atât, și am așteptat...Totul a durat câteva secunde, dar mie mi s-au părut o veșnicie. Mi-am pus capul pe birou, nu înainte de a privi tavanul...Oricum, nu aveam nici o altă alternativă. Din cauza bolii pe care o am, mă blocasem cu totul în scaun. Nu-mi simțeam picioarele și, ca atare, nu le puteam mișca. Altfel spus, în situația în care ar fi fost un cutremur mai puternic, nu aș fi avut nici o șansă să scap! Din puținele și umilele mele cunoștințe seismologice, știam că urmează niște replici. Ei bine, de ele m-am temut cel mai mult! Evident, cu ochii în tavan...În cele din urmă, m-am liniștit. Claudia se trezise și ea cu senzația că cineva trage de gratiile de la geam. Poate că era Rapotan, care de infractori nu are milă!

Primul impuls a fost să o sun pe sora mea de la Galați, care mi-a răspuns imediat. Din fericire, totul era OK. Am aprins televizorul. La prima vedere, doar reluări, nimic despre cutremur! Nici măcar la posturile TV care se laudă că sunt tot timpul pe fază! Într-un târziu, am aflat că nu sunt pagube și nici victime...Pe scara blocului meu, a fost tot timpul liniște, dovadă că toți dormeau buștean. În acele momente, m-am gândit la tragedia din Italia, unde foarte mulți oameni nu s-au mai trezit după cutremur! La viața mea, am trăit foarte multe cutremure în direct. Unul singur, la Galați, m-a aruncat din pat când abia ațipisem! La cutremurul cel mare, care a transformat Bucureștiul într-o ruină, eram în armată. Niciodată, însă, nu m-am simțit atât de neajutorat ca acum. Mă și vedeam strivit de un bloc întreg, care se sprijină pe un biet parter, care abia se mai ține pe picioare.

Ca să uit și să capăt curaj, m-am apucat din nou de scris, mulțumindu-i lui Dumnezeu că m-a păsuit și de data asta. După o astfel de trăire, cred în continuare că fiecare dintre noi are destinul lui. Mi-am amintit, spre dimineață, de numeroase cazuri în care Dumnezeu a ținut partea unor supraviețuitori. Când scriu, orice, nu contează, nu mă mai gândesc la moarte. Dacă nu ar fi plecat scaunul cu mine spre fereastră, poate că nu aș fi simțit cutremurul.

În fapt, pentru unii, o bagatelă...Ca și în viață, după cutremur, mulți viteji se arată!  




jooble.org