Cartuş :                                                                                       DECLAR PROSTIA NECONSTITUŢIONALĂ

Cartuş : DECLAR PROSTIA NECONSTITUŢIONALĂ(787)


Motto:
             ’’Dar sufletul meu este un foc care suferă dacă nu arde de viu!’’
                                                                                                (Stendhal)


   Am lăsat să treacă o săptămână să se adaste concluziile de la ceea ce se numeşte în popor Duminica Orbului, dar pentru votanţi a fost o veritabilă Duminică a Prostului. Stranie coincidenţă cu cealaltă Duminică a Orbului, 20 mai 1990, când au avuit loc primele alegeri libere de după 1990. Dar Orbul biblic nu e de vină pentru ambele întâmplări, vă rog să mă credeţi. Deşi doar pe reţelele de socializare vedem tot, luăm atitudine, suntem al naibii de fermi. Au venit puţini dintre cei care trebuiau să fie prezenţi în faţa urnelor. S-au eschivat dând pârtie liberă la tot felul de săgeţi, cioturi, piuliţe, zgaibe, viermi şi jartele penale, care intră în funcţiune ca nişte tonomate. Parcă am uitat placa de la scrutinele trecute: nu votezi, nu contezi. Orbirea electorală din duminica alegerilor va stinge însă viitorul oraşelor pe care le-ar putea trimite în beznă. Mocangeala de moment va bifa patru ani de criză. Gogomăniile electorale nu ţin loc de lipsa apei reci. Cum nu primarul dă pensii şi salarii, dar spune-i asta needucatelui sau nomadului cu drept de vot. De aceea se creează veşnice diversiuni prin care ni se dă să rumegăm subiecte tâmpite. Nu contează numele nimănui însă când vorbim de mafie. Aţi văzut Cartea Junglei cu King Louie? Cum mă întreb cine suntem noi să judecăm oamenii ce sunt mai proşti sau mai deştepţi ca noi? Suntem noi etalonul faţă de care trebuie raportată omenirea? Am constatat la data menţionată că românul mai rămâne să aleagă un criminal în serie. Probabil ca să-i asigure continuitatea. Miticii sunt în fruntea înapoiaţilor mintali, iar DNA şi-a scăpat boii în arătură. Lipseşte o viziune naţională, dar pe cine mai interesează mesajul trimis cu timbru de un guvern comunist PSD-ist. 

O primă concluzie: e jaf generalizat în asociaţiile de proprietari. Mulţi candidaţi sunt avocaţi ai propriei cauze, care se străduiesc în schimb să deschidă larg gura doar pentru a-şi descoperi nonşalant, fără să-i roşească, obrazul, nişte merite inventate. Sunt bolnavi de iubirea de sine. Să fie băieţii lipsiţi de memorie sau e vorba doar de grosimea obrazului. Prin Capitală, dar şi pe la Galaţi, totuşi al 6-lea oraş din ţară, apoi s-a murmurat printre dinţi, refrenul unui cântec din copilărie: ‘’Nicuşor are o tobă, bum,bum!’’ Omul forţează limitele babiloniei şi caută cu lumânarea calea spre întunericul minţii şi sufletului. În acest timp economistul Cojocaru este pus sub embargou de cei de la putere. De aceea competiţia va fi în continuare mimată. Partidele mici nu au nici infrastructura, nici resursele pentru a pune probleme reale celor mari. UNPR nu ar fi fost psoibil fără partidele mari. La fel şi fostul PC, inclusiv babiloniile rezultate din scindarea lui.

Din păcate, spre dezamăgirea celor care mizează pe ele, surprizele n-au apărut şi nu prea durează. Surprizele, chiar şi cele din politică, au viaţă scurtă. Bunătatea însă ne-a ieşit demult din reflex. Cum Preşedintele României e o funcţie, nu un om. La noi oricine a obţinut un dram de putere a considerat de cuviinţă să pună această putere în slujba propriului interes. Numai că Iohannis are senzaţia că se află la conducerea unui popor de idioţi. Un popor de proşti nu e în stare de nimic.

Aş propune, deşi aş supăra pe mulţi, abrogată toată legislaţia într-o noapte şi puse 7-8 legi clare, fără interpretări. Cum nu sunt de acord, deşi o văd ca soluţie, ieşirea ţugurlanului în stradă să pună mâna pe cărămidă, fără de care unii susţin că nu se va schimba nimic. Altfel lăsăm decizia la nivelul oamenilor cu golănia în sânge, lăbari needucaţi, cu limbaj de cartier, care au ajuns să conducă o ţară de 20 milioane. Orizontul lor de viaţă se întinde de la plodul propriu la mama-soacră. Noi nu avem partide, ci grupuri infracţionale, ca o monstruozitate a tranziţiei. Liderii lor, la centru ţi în teritoriu, au făcut buba la cap. Plus c-avem prieteni care ne-au transformat într-o colonie penitenciară, vorbind de noi ca de babuinii din România. Suntem nişte fraieri la marginea unui continent lacom. Dar Sfânta mare neruşinare e scrisă-n legile omeneşti. Mahalagii lumii plâng şi se pupă cu muci.

În România nu există servicii secrete, există doar agenturi. Avea perfectă dreptate Nicolae Ceauşescu. Agenturi care, acum se observă, au ajuns baza cancerului metastazat al României. Omul cinstit, harnic, a rămas singur, al nimănui şi considerat prost şi nebun. Un om bun între atâtea inimi nepăsătoare. E dominat de cel parşiv, viclean, cu putere de convingere, deşi e un ăla doar cu maieu de nailon. Ne vom retrage curând într-un tomberon cu umbreluţă. Suntem un popor fără viteze, care munceşte doar ca să se odihnească. În vidul pe care-l trăim astăzi, sunt tot mai puţine vocile, inclusiv în mass-media. Şi ele aparţin nu unor mercenari sau fufe cu mintea-n colţuri, obişnuite să ia interviuri doar la margine de pat de hotel. Cum nu este întâmplător faptul că societăţile care mergeau bine în România au patronii morţi sau arestaţi. Sabotarea economiei naţionale continuă. De aceea am pus titlul editorialului de azi astfel. Cert este un singur lucru: nu mai putem fi salvaţi. E prea târziu. În plus ne este lehamite.


Cu plecăciune,
Prof. univ. Asoc. Pompiliu COMŞA, Reporter European 2012
 




jooble.org