NECHEZOLUL de partid sau PREDOIU, veşnica rezervă(2549)

        Pentru cine a uitat, reamintesc, pe scurt, conceptul de nechezol. Confecţionat pe bază de mult zaţ, nechezolul a fost lansat pe piaţă ca înlocuitor al cafelei, fiind folosit pe scară largă, în anii de răstrişte şi jale. Dacă mai ţinea mult gluma cu comunismul, nechezolul s-ar fi erijat în toate cele ce sunt şi astăzi. Urma să supravieţuim în totalitate pe bază de înlocuitori! În politică, activistul nechezol este comparat adeseori cu omul bun la toate, dar numai în funcţii de conducere. Dumnealui nu serveşte munca de jos. Stă la una mică. Dacă nu curge, pică! Un exemplu concret ar fi Cătălin Predoiu, care trăieşte ca un liliac atârnat în aşteptare. E tăcut şi lumea crede că e vigilent. Are o capacitate de aşteptare, fără apă, fără mâncare, ieşită din comun! De câte ori este nevoie de un înlocuitor pe funcţie, hop, iute, apare în zonă, cu viteza luminii şi cu mâna drapel record pe sus, EL, Predoiu, omul orchestră, bun la toate. Băiatul ăsta are, repet, o răbdare de fier şi dă dovadă de o tenacitate ieşită din comun. Cu cât ia mai multe şuturi în cur, ca la BINGO, cu atât pare mai reală iluzia optică privind numirea sa într-o funcţie importantă. De la o vreme încoace, şutul în cur a devenit motorul principal al mersului nostru înainte. Şutul şi progresul. Pauză. Şutul şi universul. După ce unii l-au folosit, pe post de nechezol, la alegerile prezidenţiale trecute, când a fost ales neamţul, domnul Predoiu trebuia să fie numit primul ministru al României, dar băieţii cu gulere albe l-au amăgit ca pe unul mic! I-au arătat scaunul confortabil de prim ministru, i-au făcut capul mare, „nişte golani”!, după care i-au repartizat un taburet de bucătărie în sala de aşteptare, spaţiul său biografic...Palma cea mare pe care a recepţionat-o în plin nu constă în ţeapa luată, cum cred unii, ci în faptul că în locul lui a fost pus unul ca Cioloş! După atâta aşteptare, nu-i aşa că îţi vine să te baţi singur cu făcăleţul peste buci!

        E drept, Cătălin Predoiu, veşnic rezerva politichiei noastre, a trecut temporar pe la Ministerul Justiţiei, a mai fost amăgit cu ceva funcţii pe linie de partid, dar portofoliul de prim ministru rămâne marea lui încercare. Chiar dacă, zilele trecute, după ce s-a rupt scena cu Marian Munteanu, domnia sa s-a trezit, în virtutea inerţiei, candidatul PNL la Primăria Bucureşti! Ăsta da nechezol! Ce mică este uneori distanţa de la extaz la agonie! Adică, zic, de la statutul de prim ministru la cel de “ţap ispăşitor” după Marian Munteanu, pentru că ce altceva ar fi fost şi “golanul” din Piaţa Universităţii, după eşecul previzibil la alegerile locale…