„Pieirea ta, prin tine, Israele!“                                                       TEODOSIE SNAGOVEANU - UN NETREBNIC ÎN FRUNTEA ARHIEPISCOPIEI TOMISULUI (I)                              Citiți și vă cruciți!

„Pieirea ta, prin tine, Israele!“ TEODOSIE SNAGOVEANU - UN NETREBNIC ÎN FRUNTEA ARHIEPISCOPIEI TOMISULUI (I) Citiți și vă cruciți!(7485)


      Habotnciii, dezinformații și manipulații se vor arăta oripilați de duritatea titlului, dar îi asigur că mi-l asum cu întreaga responsabilitate, pentru că totul poate fi demonstrat și probat.
     Dacă cineva, oricine, ar comite faptele pe care acest individ malefic le are pe conștiință și le asunde sub mantia sa arhiepiscopală (poate tocmai de aceea este atât de largă, de e nevoie de purtător de trenă!) ar suporta din greu reacția fermă a societății, astfel că: - un elev ar fi exmatriculat; un marinar ar fi debarcat; un militar ar fi degradat; un interlop ar fi condamnat; un sechestrat ar fi decapitat; un evadat ar fi capturat; un călugăr/ popă ar fi alungat; eu aș fi excomunicat; nimeni nu ar fi iertat.
    Încă de la instalarea sa ca arhiepiscop, I.P.S. Teodosie Tomitanul (născut PORCU Macedon, devenit ulterior Petrescu), fost Snagoveanu, numit Șpagoveanu chiar de slujitorii Bisericii, a intrat și rămâne în continuare în atenția mass-media, din cauza numeroaselor și grelelor păcate comise cu gândurile, vorbele și, mai ales, faptele sale.
    Îndrăcitul Făcător de Minuni Penale a fost desemnat pentru scaunul de Arhiepiscop al Tomisului în Adunarea Națională a Bisericii Ortodoxe Române din februarie 2001, după retragerea și apoi trecerea la cele veșnice a celui care a fost I.P.S. Lucian Florea zis și Tomitanul, arhiepiscop în perioada 1990 - 2001 (l-am cunoscut pe acesta și l-am abordat în numeroase și virulente articole, mai mult pentru că păstorea cu prea multă blândețe o turmă de popi, dintre care unii erau mai ticăloși decât alții).
    Întronizarea vicleanului Teodosie a avut loc la data de 8 aprilie 2001, în Duminica Floriilor, la Catedrala „Sf. Petre și Pavel“ din Constanța (am participat la conferința de presă, organizată de Arhiepiscopie cu acest prilej, și vă mărturisesc că am fost afectat de energiile negative pe care individul le emana, am fost foarte dezamăgit de comunicarea sa verbală și nonverbală, de privirile viclene și glasul prefăcut, lăsându-mi impresia unui personaj malefic). Timpul mi-a dovedit că am avut dreptate.
     Să fac(em) apel la memorie, pentru că e bine să iertăm, dar e și mai bine să nu uităm.
    În urmă cu 14 ani, cotidianul „România liberă“ (nr. 3705 din 30 mai 2002, pag. 12) publica articolul intitulat „Coșmarul Bisericii Ortodoxe Române: Teodosie Șpagoveanul, în viziunea unor preoți din Arhiepiscopia Bucureștilor“.
    În esența sa, acest material era construit pe baza unor informații și opinii din interiorul B.O.R. și dezvăluie, printre altele, o mulțime de ticăloșii ale derbedeului aflat sub acoperirea sutanei arhiepiscopale:
      • despre vilele lui Teodosie Șpagoveanu din satul natal Dorna-Arini (jud. Suceava), care, scrie autorul Ion Zubașcu, sunt un adevărat cartier rezidențial, amplasat la sud de Vatra Dornei (la poalele muntelui Barnarel, la doar 20 m de râul Bistrița, a fost construită una dintre cele mai impunătoare mănăstiri ridicate în ultimii ani, purtând hramul „Acoperământul Maicii Domnului“ și aflată în jurisdicția Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților). • la construcția acestor vile au fost folosite materiale sustrase de la Patriarhie și de pe la Armată și, de asemenea, au fost folosiți militari; • în timpul lucrărilor, un militar a murit înecat în râul Argeș (vara anului 1995); • unul dintre preoți este citat și face aluzie la presupusa homosexualitate a lui Teodosie: „Personal, dacă ar face slujbă la mine în biserică, aș face sfeștanie după el. Întrebați-mă la spovedanie și vă voi spune de ce!“. • în fostul regim al epocii de aur“, Șpagoveanu s-a avut bine cu Armata și Securitatea; • faptul că practică „braconajul liturgic“; • a mutat în București mai mulți preoți din alte epahii din țară, binecunoscuți pentru viața lor aventuroasă, contra unor șpăgi grase (10 milioane în anul 1995!); • un alt preot afirmă că este foarte răzbunător: „Teodosie are faimă de mare răzbunător și nu iartă pe nimeni care-i cade pieziș la ficat“; • este pus pe căpătuială rapidă; • merge la preoți la vicernie, la hramuri, la sfințiri, la instalări, la înmormântări, pentru că toate se termină cu masă, daruri în bani și natură! • se uită la știrile Pro TV în pijamale și cu mitra pe cap; • deviza sa, stabilită de un grup de teologi ai BOR, este „Orice, oriunde și cu oricine!“ („România liberă“, nr. 3899/ 17.01.2003). • s-a înconjurat de consilieri sau slujitori la catedrala arhiepiscopală, care au fost implicaţi în scandaluri dezonorante: trafic de droguri, sex cu enoriaşe sau accidente rutiere produse în urma consumului excesiv de alcool (adev.ro/nbwixq); • mândru și iubitor de sine, susținător și organizator de spectacole de prost gust, cum ar fi blasfemia politico-discografico-turistică-propagandistică și religioasă din Noaptea de Înviere - pe plajă, la Neptun sau între ruinele cetății Tomis, show-ul grețos de la Bobotează, apariții insipide și tâmpe la TV și ori de câte ori se poate evidenția.
     La data apariției articolului, Teodosie era unealta din mâna stângă lui Ion Iliescu, deci omul de casă al P.S.D. (ca de la ticălos la ticălos, nemernicul de Ion Iliescu i-a conferit lui Teodosie Petrescu, la 29 noiembrie 2002, Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”).
   Care or fi acele „opere literare semnificative pentru civilizația universală“, numai mintea de la mansarda purtătorului de vorbe al Arhiepiscopiei, „preotul, jurnalistul, inginerul și persoana publică“ (după cum singur, de bunăvoie și nesilit de nimeni se prezintă) Eugen Tănăsescu ar putea să le știe și ar trebui să le pună la dispoziția opiniei publice (vezi publicațiile la adresa https://ro.wikipedia.org/wiki/Teodosie_Petrescu).
    În iulie 1999, răzbunătorul Teodosie a devenit doctor în Teologie, apoi profesor universitar (aprilie 2002). Momentul de apogeu al cariereri sale a fost în noiembrie 2003, când a devenit academician în cadrul Secţiei a X-a - Filosofie, psihologie, teologie şi jurnalism a Academiei Oamenilor de Știință, coleg de Academie cu vuvuzeaua antenistă Kati Andronescu, mamă bună și iubitoare, știma învățământului românesc de toate gradele, coleg de Secție cu Aurel Papari, fost informator al Securității, cu I.P.S. Mihăiță Nifon (Nicolae la naștere), fost informator al Securității, dar și cu alte hahalere de care nu a auzit nici Teodosie și nici dracul.
    După numirea sa ca arhiepiscop la Constanța, îndrăcitul, vicleanul și răzbunătorul Teodosie a fost mai mult decât „cureaua de transmisie“ dintre fostul președinte al P.S.D. și prim-ministru Adrian Năstase, fost pușcăriaș-prea-degrabă-eliberat și sinucigaș ratat, și Organizația Județeană P.S.D. Constanța, devenind „secera și ciocanul“ Centrului în teritoriu.
    În acea vreme se zvonea despre unele vizite la Constanța, incognito și la ceas de taină, ale lui Adrian Năstase de dragul lui Teodosie, faptul neputând fi dovedit, dar nici nu trebuie ignorat.
     Toate nemerniciile acestea au avut loc în timpul celui care a fost Prea Fericitul Patriarh Teoctist, așezat să-i fie sufletul acolo unde își merită locul, după cele gândite, spuse și făcute!
    Actualul Patriarh, Prea Fericitul Daniel, nu pare deloc dispus să dea dovadă de ascultare și smerenie în fața legilor Lui Dumnezeu și nici să fie de partea canoanelor B.O.R., întorcând prea lesne celălalt obraz al Bisericii Române, deci al nostru, la toate palmele, șuturile și scuipaturile pe care (ni) le-a dat până acum individul Teodosie Șpagoveanul.

 

     „Un Dinu Păturică al Bisericii Ortodoxe Române“

    Acesta este titlul unui articol publicat de cotidianul „România liberă“ (nr. 3899/ 17.01.2003), în care, printre altele, se dezvăluie modul fraudulos în care au fost „aranjate“ voturile pentru ca Teodosie să câștige (în 2001) scaunul arhiepiscopal de la Constanța, despre presiunile pe care decedatul Teoctist și înalți demnitari ai Statului au făcut presiuni în acest sens (canonul 30 Apostolic prevede: „Dacă vreun episcop, servindu-se de stăpânitorii lumești, printr’înșii pune mâna pe vreo Biserică, să se caterisească și să se afurisească, și toți părtașii lui la aceasta“).

    „Fire arivistă, ajuns într-o demnitate de care nu a fost și nu este vrednic, fără frică de Dumnezeu și, cu atât mai puțin, de oameni, nefiind sub controlul vreunui alt stăpân lumesc, a reușit într-un timp record să ajungă depozitar al unei averi materiale fabuloase, care i-a dat aroganța și tupeul specifice unui ins ajuns într-u funcție decizională cu conotație bisericească. (...) sub aoperământul omoforului și cu pavăza engolpionului, sfidează orice principiu, de la bunul simț și până la rigorile voturilor monahale atât sub aspect material, cât mai ales spiritual și, deopotrivă, întinează imaginea arhiereului slujitor și a BOR ca instituție divino-umană“ - este portretul acestui arhiereu corupt, descris de autorul articolului.


    De acord să nu aruncăm primii cu piatra, de acord să iertăm, dar putem uita?


    ÎN EPISODUL URMĂTOR: „Mache“ al Securității/ Alte fapte de derbedeu/ De ce rage ca măgarul.
 




jooble.org