Elucubrațiile unui fost senator

SĂ-I ARDEM PE MORȚI CA SĂ FACEM LOC ÎN CIMITIRE!

Umilirea lui Gh. Dumitrașcu - un vot eminamente politic, o răzbunare prostească a unor gherțoi și trepăduși politicianiști(2165)

        Un adevărat cor mixt (bocitoare și bocitori) s-a așezat la căpătâiul decedatului politic Gh. Dumitrașcu. Titluri lacrimogene, manipulatorii, cinice și prostești de genul „Constanța își cere scuze“, „Constanța l-a umilit pe profesorul Gheorghe Dumitrașcu“, „Premieră rușinoasă la Constanța“, dovedesc nu numai un populism ieftin și interese de tot felul (inclusiv financiare și politice!), ci și o crasă lipsă de profesionalism. De ce? Numai pentru că unii au simpatii și, lipsiți total de documentare, dar și cu memorie scurtă, își dau cu părerea, speculând ordinar și emoțional?
        Este stupid și refuz să accept ca altcineva să își ceară scuze în numele meu (și ca mine mai sunt foarte mulți alții), pentru că prof. Gh. Dumitrașcu nu i s-a aprobat acordarea titlului de „Cetățean de onoare al Constanței“. Constanța nu este un om, nici mai mulți, ci toți locuitorii municipiului, chiar ai județului, care au o multitudine de opțiuni în toate domeniile și de tot felul de sentimente...
        Bocitoarele știu ce știu, știm și noi că proștii sunt mulți, dar nu ne jigniți pe toți!
        Cine sunteți voi ca să vă cereți scuze în numele nostru, dacă noi credem altceva decât voi și considerăm că nu este cazul să ne cerem scuze? De ce generalizați și confundați Constanța cu voi, părerile voastre și câțiva nostalgici? V-am angajat noi să ne reprezentați? Nu, voi, toți cei care bociți la căpătâiul celui pe care l-ați transformat în victimă, nu reprezentați Constanța! E ușor să pozezi în victimă, mai ales știind și speculând că cei mulți țin, întotdeauna, cu cei mici și slabi!
        Dovediți, a câta oară, una dintre „caracteristicile“ românilor: UITAREA! Uitați prea repede sau nici n-ați stiut vreodată despre ce este vorba ca să aveți ce să uitați. Vă solidarizați cu turma, pentru că turma e numeroasă și, „dacă ie mulți, înseamnă că știe iei ce știe“!
        Este dreptul fiecăruia să ierte sau să uite sau ambele la un loc. Eu nu uit și nici nu iert.
        Nu mă reprezentați, deci eu nu îmi cer scuze prof. Gh. Dumitrașcu!

        Un vot eminamente politic, o răzbunare prostească a unor gherțoi politicianiști
        Vreau să mă fac bine înțeles. Nu am nimic de împărțit cu prof. Gh. Dumitrașcu, în afara faptului că am fost contemporani și „adversari“ în perioada tumultoasă a anilor ‘90, atunci când el era în tabăra politicienilor (F.S.N./ P.D.S.R.), iar eu mă găseam în tabăra jurnaliștilor care îi combăteau vehement.
        Nimic de contestat în prodigioasa sa activitate de dascăl și istoric, nimic de contestat în modul admirabil în care s-a dedicat cetății și oamenilor ei, nimic de contestat în viața sa de familist model, dar... prof. Gh. Dumitrașcu este victima propriilor sale opțiuni, vorbe și fapte... politice.
        Cât despre felul în care a fost umilit de haita de consilieri locali, aceasta ține de patologic și ticăloșia lor. A fost un vot eminamente politic, o răzbunare prostească a trepădușilor care îl urăsc visceral pe prof. Gh. Dumitrașcu și nu se vor ridica vreodată mai presus de șireturile pantofilor acestuia. Nici nu vă așteptați la mai mult de la niște derbedei și cocalari politicianiști cu creierele cât un neg și inimile ca o bătătură din călcâi!

        Ce nu se uită, ce nu i se iartă lui Gh. Dumitrașcu

        Să facem o recapitulare a câtorva dintre motivele care au atârnat decisiv în votul celor șase consilieri-mârlani împotriva prof. Gh. Dumitrașcu:
        • a fost informator al Securității, având calitatea de „sursă“, recrutat în februarie 1980 (vezi galeria foto, „Telegraf“, Anul I, nr. 13, 4 februarie 1992);
        • a fost un politician de stânga, înregimentat în banda de ticăloși F.D.S.N./ P.D.S.R., a fost părtaș la legile votate și a răspuns la toate comenzile politice pe care le-a primit;
        • a fost un înfocat susținător al lui Ion Iliescu și al bandei de comuniști și securiști care a preluat puterea imediat după decembrie 1989;
        • a făcut parte din P.D.S.R., când această gașcă politică era parte a „Patrulaterului roșu“, o monstruoasă coaliție de partide de sorginte comunistă și securistă, formată din P.D.S.R. (actualul P.S.D.), P.R.M., P.U.N.R. și P.S.M., din timpul guvernării Văcăroiu, o perioadă dezastruoasă pentru țară și români, când, practic, a fost distrusă, furată și vândută cea mai mare parte a economiei țării prin așa-zisa privatizare;
        • a făcut parte din Puterea care i-a chemat pe mineri, i-a măcelărit pe demonstranții din Piața Universității și pe numeroși bucureșteni, a atacat și distrus sediile partidelor istorice (P.N.L. și P.N.T.Cd.) și ale unor ziare ale opoziției;
        • a făcut parte din Puterea care s-a opus revenirii în țară a Regelui Mihai I și l-a alergat pe acesta pe șoselele patriei;
        • a avut o intervenție scandaloasă de la tribuna Parlamentului, referitoare la trecerea regelui și a suitei regale pe sub Arcul de Triumf;
        • a avut numeroase intervenții la comanda grupului parlamentar al P.D.S.R., numai ca să minimalizeze, să umilească, să ironizeze, să jignească opoziția, făcând deliciul găștii de politicieni din care făcea parte și primind aplauzele acestora la elucubrațiile și glumițele sale verbale, identice cu tonalitățile și pozițiile personajelor politicianiste ale lui Caragiale;
        • s-a complăcut în situația de „măscărici al Parlamentului“, clovneriile sale scrise și verbale fiind egalate doar de peremistul Vadim Tudor, peuneristul Gh. Funar și liber-schimbistul Ștefan Cazimir.

        Elucubrațiile unui senator

        Redăm mai jos (vezi galeria foto, „Telegraf“, Anul I, nr. 19, 12 februarie 1992) textul scrisorii semnată de conferențiar dr. Gh. Dumitrașcu, senator F.S.N. de Constanța, având nr. de ieșire 1294 din 25 mai 1991 al Biroului Senatorial al acestuia, adresată prefectului și primarului Constanței:
„Domnule Prefect Adrian Rădulescu,
Domnule Primar Adrian Manole,
Întrucît cuvîntul zboară și ceea ce e scris rămîne, în seara zilei de sîmbătă, 25 mai 1991, ora opt fără cîteva minute, vă trimit această propunere pe are o consider de mare însemnătate pentru județul nostru și pentru toată Dobrogea.
Propunerea privește studierea problemei construirii unui crematoriu uman la Constanța, în cel mai scurt timp posibil.
N-am făcut nici un studiu economic, nu vă ofer soluții tehnice și nici argumente indubitabile.
Vă rog însă să binevoiți a reține următoarele:
        1. Locurile de veci din cimitire, oricât de «temporală» ar fi această veșnicie, sînt epuizate și problema începe să devină fără ieșire. După părerea mea în cîțiva ani de zile va trebui realizat un cimitir de cel puțin 10 ha.
        2. O înmormîntare costă azi cît o nuntă și lumea, domnilor, e din ce în ce mai săracă. Iertați-mi meschinăria, dar e păcat să bagi în pămînt haine, lemn și ciment.
        3. Construirea unui crematoriu uman ar constitui o chestiune revoluționară pentru creștinătatea noastră ortodoxă care folosește inhumația.
        4. Incinerația ar însemna și o întoarcere spre perioada pre-romană și o chestiune igienică și mult mai ieftină și mai decentă. Acuz înmormîntările acestui timp de indecență.
        5. Chiar dacă într-un an-doi, această întreprindere ar merge în pierdere, ea va sluji întreaga Dobroge și în curînd va deveni, iartă-mă, Doamne, extrem de rentabilă.
E ora 8 seara, nu sunt beat, nu sunt nebun, dar doresc să-mi răspundeți fiecare separat în scris în termenul legitim, adică o lună de zile.
Cu multă prietenie,
Primul client al acestei onorabile instituții,
GHEORGHE DUMITRAȘCU“ / ss indescifrabil

Scrisoarea de mai sus (vezi galeria foto) a fost înregistrată la Prefectura Constanța cu nr. 5015 din 27 mai 1991 și, conform rezoluției dată de prefectul Adrian Rădulescu, a fost trimisă la I.G.C. (Întreprinderea de Gospodărire Comunală) Constanța și înregistrată cu nr. 5204/ 13 iunie 1991.

        „Nu mai vreau titlul de cetățean de onoare“

        Revenind la votul negativ acordat prof. Gh. Dumitrașcu, acesta este rodul concubinajului nefiresc dintre P.S.D. și P.N.L., care au zămislit bastardul U.S.L. 

        Decebal Făgădău (PSD): - „Îmi cer scuze în faţa colegilor mei că vă supunem acestui moment neplăcut. Mi-aţi fost nu doar profesor, ci şi diriginte şi părinte (...) Cred că s-a produs o nedreptate și nu înțeleg ce a determinat votul celor de la PNL atunci când au respins propunerea ca profesorul Gheorghe Dumitrașcu să fie cetățean de onoare al municipiului Constanța. Voi relua procedura, voi iniția din nou acest proiect de hotărâre. Îmi pare rău că a trebuit să treacă prin acest moment. Pentru mine rămâne nu doar un cetățean de onoare, rămâne un model“. 

        Vergil Chiţac (PNL): - „Am fost şi eu profesor la rândul meu şi mi se pare degradant să umileşti un dascăl respectat, indiferent de afinitățile sale politice sau de unele suspiciuni legate de trecutul său şi, mai mult, să foloseşti acest lucru în scop electoral. Am convingerea că a fost încă o scenetă pusă la cale în culise interimare. Voi convoca o ședință internă şi, dacă se confirmă că şi liberalii au jucat un rol în această scenetă, vă asigur că voi lua măsuri drastice. Mai devreme sau mai târziu, masca va pica”.

        Claudiu Palaz (PMP): - „Eu, Claudiu Palaz, i-aș fi exclus de ieri din consiliu, dacă erau din partidul pe care îl reprezint, anume PMP. Dar, repet, asta aș fi făcut eu, nu ei, care sunt neputincioși! Îmi cer scuze domnului profesor universitar doctor Dumitrașcu, în numele clasei politice care nu vrea să se reformeze sub nicio formă!”

        Gheorghe Dumitrașcu: - „Dacă aș putea să-i știu pe cei care au votat împotrivă, nu aș vrea. Le-aș spune să facă a suta parte din ce am făcut eu. Nu mai vreau titlul de cetățean de onoare. Asta e Constanța, dacă o să am bani plec de aici. Glumesc, Constanța e misiunea mea!“.