Sfinţii de la ENEL

Sfinţii de la ENEL(1679)


        Noul nostru materialism dialectic, fără de care nu putem exista, pentru că pe baza lui suntem făcuți, pune sfinții, care te mănâncă până la Dumnezeu, într-o lumină nouă și îi avansează într-o etapă multilateral dezvoltată. Suntem țara cu cei mai mulți sfinți specializați în operațiunea descrisă mai sus, dar, deocamdată, neomologată în domeniul canibalismului specific capitalismului de cumetrie. La noi, atitudinea sfinților din această categorie ține mai mult de starea națiunii, chiar dacă unii dintre ei declară că au fost racolați de pe diverse picturi și lucrări de o inestimabilă valoare. Aceștia se laudă cu buletinul lor de Voroneț, dar, în scurt timp, îi dau de gol caracterul și educația precară. Dacă ești puchinos și te porți urât cu semenii tăi, nu te poți compara cu un obiect de artă. Fac precizarea că mă refer strict la sfinții mereu înfometați, gata să te mănânce, până ajungi la Dumnezeu, cu fulgi cu tot!
        Alții susțin că se trag din Simon Templar de Roger Moore și tichia specifică acelor ani, când ne delectam cu Sfântul. Aiurea, cine are timp să îi creadă? Paradoxal, sfinții despre care vorbesc nu păstrează nimic sfânt în ei! De când au pâinea și cuțitul în mâini, sunt mai răi decât șefii direcți, mai ales atunci când acționează după bunul lor plac... De regulă, stăm cu ochii fixați pe mahări, directorași, primari, șefi de sectoare, într-un cuvânt, tot ceea ce înseamnă cadre de conducere, și îi ignorăm total pe sfinții care ne mănâncă până ajungem la Dumnezeu, șeful lor direct! Dacă mai ajungem! Scuze, dar, unii dintre ei, sunt mai șmecheri decât șmecherii consacrați! Dacă rămânem fără specialiști în medicină, învățământ etc., s-ar putea să ajungem tot la mâna sfinților, că nu degeaba se laudă ei că reprezintă eșalonul doi de cadre...
        Şi, atunci, de ce ne mai mirăm că pe locul unui medic bun, care a plecat din țară la îndemnul lui Băsescu, găsim o nulitate, o nulitate vioaie, vorbăreață și lacomă, care nu are habar să trateze o răceală banală! Nici măcar în ziua de audiențe nu mai avem șanse să vedem fața primarului pe care l-am ales, pentru că acesta este tot timpul înlocuit de un sfințișor de al său, peste care nu poți trece, mai ales dacă este mâna dreaptă a lui Dumnezeu! În ultima vreme, sfinții, care te mănâncă până ajungi la Dumnezeu, s-au înrăit foarte mult, pe cât s-au și înmulțit în instituțiile statului, locul unde cetățeanul simplu din popor devine prizonier! Pentru el, zilnic, se inventează noi obstacole birocratice, în sensul că ceea ce se completează astăzi nu mai este valabil mâine! Până la ștampila finală, sfinții te îngroapă în hârtii și te împroașcă tot timpul cu noroi, transformându-ți viața într-un calvar...

        Dacă rămâne singur în pădurea sfinților, care fac un zgomot îngrozitor, cetățeanul, bietul contribuabil, trebuie să se descurce cum o putea, chiar dacă nu este învățat cu tehnica actuală! Sfinții sunt stat în stat! Dacă te duci la farmacie, cu o rețetă, sfânta blondă se uită la tine până, eventual, îți dai duhul! Dacă ai ghinionul să afle că vrei să ajungi la Dumnezeu, ești halit! Deunăzi, m-am trezit cu doi sfințișori de la ENEL la ușă! Deși nu era 1 aprilie, m-au decuplat de la alimentarea cu energie electrică, motivând că nu am achitat la timp factura! Degeaba le-am explicat sfințișorilor că sunt cu plata la zi! Eu, care achitasem nota de plată emisă de ENEL, ceream îndurare, fiindu -mi frică de întuneric! Ei savurau momentul în care urma să încep să petrec o noapte, două sau trei, fiind sfârșit de săptămână, într-o beznă totală...Degeaba le-am pus chitanțele în față, pentru că mă decuplaseră și nu se mai vedea om cu sfânt...În situații de acest gen, sfinții de la ENEL te ajută să te înveți cu realitatea de pe lumea cealaltă și să-ți dezvolți pipăitul...Fiind vorba, totuși, de niște sfinți pământeni,ar putea organiza diverse excursii pe perioada nopților polare. Pe lumea asta, urmează infernul birocratic și funcționăresc, cu numeroase accente de răutate : cereri, memorii, cozi interminabile, pasări de la un cont la altul, umilințe crunte, sfaturi să nu te adresezi directorului , fiind un băiat rău de la Tulcea. Acasă, alt calvar, întreaga aparatură electronică este la pământ, se dezgheață frigiderul, ca primă consecință, inundații în bucătărie, a doua consecință, adio provizii!, carne, brânză etc., inundațiile cresc în intensitate, nu găsești o lumânare și noaptea trece greu. A doua zi, dimineața, te umilești din nou în fața sfinților de la ENEL, relații cu publicul. Nu dă nimeni doi bani că tu ești disperat și că o verificare de cont, la ei, durează cât o zi de post! După o noapte albă, dar, în fapt, mai neagră decât moartea, ești trimis acasă, ca și cum te-ar fi depistat dormind clandestin pe peronul unei gări! Totul este OK, plata a fost efectuată, urmează recuplarea. Deci, am fost în bună regulă! Şi eu ce fac cu paguba, cu stricăciunile produse, cu noaptea albă care mi-a intrat prin oase, cu alimentele alterate, ca să nu spun împuțite de-a binelea, cu umilința totală la care a fost supusă, într-un sfârșit de săptămână, întreaga mea familie? Atenție, urmează recuplarea! După alte foarte multe ore, într-o sâmbătă seara, au venit alți doi sfinți, care, zâmbind cu o răutate nedesimulată, ne-au anunțat sec : “Aveți lumină”

        Cuvintele lor au răsunat ca două monede de 50 de bani aruncate în pălăria unui cerșetor...

 




jooble.org