La Tararache, în poartă, este o pisică moartă...

La Tararache, în poartă, este o pisică moartă...(1782)



În cariera sa, fiecare politician are drumul lui, cu bune şi rele, cu minusuri şi plusuri, după faptă şi răsplată. La început, sunt viteji şi guralivi, după cât de lung este lanţul cu care sunt ţinuţi din scurt de partid. Promit mult şi muşcă des. Se întrec în figuri şi visează să ajungă cât mai repede în poziţia de şmecher de partid. Cei tineri cred întotdeauna că tot ce zboară se mănâncă, înarmându-se cu un plici de muşte, precum casnicul domn Prigoană, sau cu o pisică! Tânărul Tararache ne-a ţinut teoria pisicii. Aia aruncată în balcon şi îndrumată să se agaţe de rufele de pe frânghie, fiind antrenată să colecteze inclusiv cârlige Un exerciţiu exemplar privind echilibristica felinelor, antrenate să aterizeze în picioare. Fără paraşută. În cazul lui Tararache, este greu de precizat cine i-a tăiat calea. Găina beată, pisica neagră sau poştaşul, care sună de două ori! Cazul în sine mă pune, în continuare, pe gânduri, pentru că domnul Tararache nu este un cetăţean oarecare, desprins din povestirile lui Creangă, care se joacă în draci cu mâţele din cartier. Domnia sa este parlamentar al României! Şi asta datorită votului primit din partea unor năvodăreni, ceea ce ar trebui să-l stimuleze. Cum şi-a onorat domnia sa cuvântul dat? Se apropie ora bilanţului. Inclusiv pentru cei care şi-au pasat motanul de la unul la altul, reflex de bază în cazul mai multor politicieni de la noi. Deocamdată, domnul Tararache a cam ieşit din peisajul electoral, singurele semne ale existenţei sale politice fiind nişte scrisorele electorale cu păr de pisică plasate în cutiile poştale. De unde derivă şi starea de profundă iritare, exprimată printr-un mârâit prelungit, a câinilor de companie, care fac caz de blazonul lor boieresc. Toţi cei care au alergie din cauza felinelor strănută ca la concurs. De când se antrenează cu pisicile în proba de agăţat rufe, tânărul parlamentar Tararache a pierdut disputa de pe televizoare cu Claudiu Palaz. Încrezător în farmecul său personal, fostul prefect de Constanţa îşi asigură periodic câte o fereastră mică într-un colţ de ecran, după care se bagă singur în seamă, pentru că domnia sa a deprins meşteşugul celor care au fost antrenaţi în diverse echipe de zgomote. Domnul Palaz poate, într-un fel, răsufla uşurat. A scăpat de bruiajul lui Tararache, care, de cele mai multe ori, reuşea să-l scoată din sărite pe fostul prefect! În caz de forţă majoră, argumentul său forte nu era halatul, cât costă halatul?, ci documentul Când arunci cu pisici prin balcoanele oamenilor, de unde atâtea documente? Domnule Tararache, înţeleg că vă plac pisicile, dar vă sfătuiesc să fiţi mai prudent. Nu vă puneţi cu motanii soioşi şi parşivi din politică! Torsul lor te adoarme exact în momentul când intri într-o curbă extrem de periculoasă! În perspectiva alegerilor, la Tararache, în poartă, e o pisică moartă...Cui îi mai arde de râs! S-o mănânce coaptă!
Într-o perioadă de adânci prefaceri, când alegerile puteau fi câştigate şi cu o simplă butelie de aragaz, pe locul ocupat, astăzi, pe micul ecran, de Claudiu Palaz, atenţie, se afla domnul Chiru. Uneori, la capitolul combativitate şi mânie proletară, Chiru făcea cât toţi prefecţii cu picior de pod şi cât toate mâţele lui Tararache la un loc, prin balcoane sau pe bloc…Domnului Chiru i se potriveşte de minune proverbul “ Ce ţie nu- ţi place, bre, altuia nu-i face” Când era pe punctul de a lua un avans considerabil în cursa electorală locală, tăindu-i calea lui Decebal Făgădău, cine credeţi că i-a înmuiat genunchii? Cei de la PSD ? Vrabie, primarul minune, care, într-o zi, singur, singurel, a deszăpezit localitatea Peştera, cu mânuţele alea două ale lui? Nu, nici vorbă. Propriul său partid i-a dat la gioale şi i-a provocat o pană de cauciuc pe faţă, dreapta. Ca la emisiunea “ Surprize, surprize”, lui Chiru i-a apărut în cale un amiral cu girofar liberal, care l-a tras pe dreapta! În ciuda amendamentului introdus în circuitul unui cunoscut refren:” Nu ne mai trageţi pe dreapta” Se joacă fripta pe bune. Cine aţipeşte, vorba aia, plăteşte!
 




jooble.org