Răpus de girofar şi îngropat de stradă

Răpus de girofar şi îngropat de stradă(1271)


Constat că, în ce priveşte politica de cadre, între centru şi diverse organizaţii judeţene ale PSD, asistăm la un dialog al surzilor. În sensul că fiecare combate pe limba lui, după cât de muzical îi sună ceasul deşteptător, dimineaţa, şi, ca atare, acţionează după cum îl taie capul! Asistăm la o generalizare a stării de brambureală de după “ noaptea cuţitelor”, cu Dragnea în rolul lui Brutus, cu care concurează la Oscar! Acelaşi domn Dragnea, maleficul, care, dacă vă mai amintiţi, după un pahar cu vin rece, l-a făcut pe Gabriel Oprea să dea în gropi. De necrezut, domnul Oprea, care făcea şi desfăcea guverne, a fost răpus, politic vorbind, de un girofar, care nu s-a aflat la locul potrivit! Adică, zic, pe marginea gropii unde şi-a pierdut viaţa motociclistul din escortă. Sigur, nu ştim dacă le-au săpat oamenii baronului de Teleorman, dar, cu certitudine, lui Oprea, zis şi Găbiţă, de aici i s-a tras sfârşitul politic...După atâtea lovituri primite în figură, culmea, de la oamenii săi, nu de la partidele concurente!, PSD arată ca o meduză uriaşă eşuată pe malul mării. De adunat, dacă este cazul, nu o aduni decât cu polonicul! Unul mare de bucătar şef. PSD, cu polonicul. Deunăzi, un domn senator, reprezentant al elitei pesediste, ca să nu jignesc cumva pe cineva, repeta de unul singur scena balconului răpănos din “ Romeo şi Julieta”. Când sus, când jos, adică, zic, când Romeo, când Julieta, individul făcea teoria chibritului pe tema promovării tinerilor în funcţii de conducere şi, mai departe, în politică. Pe scurt, se punea bine cu strada! Evident, cu strada care l-a pus pe liber pe Victor Ponta! Până la acest moment istoric, fostul prim ministru îi persifla pe toţi la pachet, inclusiv pe preşedintele Iohannis, ca din partea casei. Lipsit de talent actoricesc, domnul senator s-a rezumat la o simplă reproducere papagalicească a doleanţelor celor care, timp de mai multe zile, au protestat pe străzile capitalei. La spici, individul manifesta o doză evidentă de formalism strivit între butucii limbajului de lemn. Era evident că nu-i place subiectul…Nici lui, nici superiorilor săi, conştienţi că, dacă strada s-ar pune în mişcare pe bune, dumnealor ar sări din schemă. În privinţa străzii, unii au manifestat o oarecare prudenţă, echivalentă cu fuga sănătoasă. Victor Ponta, în schimb, a tratat cu o oarecare indiferenţă evenimentele generate de tragedia de la Colectiv. Lipsa de reacţie la momentul oportun i-a jucat noi feste fostului premier…Demisia sa a venit târziu, chiar foarte târziu!. Deşi startul se afla la el, Victor Ponta nu a ştiut să fructifice acest avantaj. Sigur, în încercarea de a rămâne pe funcţie, a preferat să tragă de timp. Chestia asta l-a pierdut.. În timp ce dumnealui se descânta de unul singur, cu mătăni-ile lui Şova, aducând recomandări de bună purtare de la scăldătoare, strada se mobilizase eficient. Rezultatul? L-a îngropat definitiv. Deşi, în general, politicienii noştri sunt indolenţi, de data aceasta, cei mai mulţi dintre ei se tem de forţa străzii. Cât o să dureze minunea? Nu ştiu. Totul depinde de capriciile năravului, care, la noi, se ştie, din fire, nu are lecuire...Deocamdată, frica de stradă îi ţine departe de abuz. Ca orice minune, nu cred că o să ţină prea mult!




jooble.org