INDIFERENȚĂ ȘI ISTERIE

INDIFERENȚĂ ȘI ISTERIE(880)


Se încălzesc orașele de atâtea lumânări. În acest timp ciocoismul este o meteahnă malignă străveche și fără leac în spațiul nostru excesiv de mioritic, ajuns în prezent raiul hoților. În dialogul cu strada a vorbit și nea Iohannis, că e și el…aproape om, chit că de la falsa intonație, și mai ales de la limba de metal, pare robot. Dilimandroșii de pe site-uri și bloguri, cu tot felul de inepții, de la zvonuri despre premeditatea incendiilor la cele despre lipsa îngrijirii medicale ori a medicamentelor și aparaturii. Toate false și suficient de cretinoide cât să fie preluate de cei ‘’obosiți’’ să gândească cu mintea lor. Minime cunoștințe medicale ar fi domolit strada. Astfel de pacienți cum sunt cei din incendiul din Colectiv sunt netransportabili, din pricina complexității și gravității leziunilor interne. Ne-am adunat în suferință, ne-am revoltat în tăcere, dar cam atât. Nu cred că am reușit să învățăm mare lucru din această nenorocire, cum n-am învățat nimic din nimic. Drame similare mai an au fost și la Constanța, cazul Beirut. Ba chiar la 48 de ore după tragedia bucureșteană, la malul mării a luat foc Culture, fără victime, din fericire. Suntem în suferință mare, iar boala asta nu trece cu plasturi de indiferență, nesimțire și isterie. Ne-am obișnuit noi să exagerăm, să ridicăm simple întâmplări la rangul de drame și să ne agităm pe marginea lor. Din păcate, ne-am obișnuit prost. Important e să se schimbe ceva. Un bec, un ministru, un guvern, un primar, o direcție, o lăcomie, un furt, o nevoie, un destin, o lacrimă. S-au încălzit orașele de la atâta moarte. Dar memoria e de scurtă durată. Eu sunt pesimist. Nu mai cred în schimbări, mai ales după bluful Iohannis în regim de nevoie acută a societății. România a fost în doliu. Sau încă este. Sau poate acum nu mai e în doliu. Gazetarii, vrând să-și vopsească gardul, schimbă masca și repertoriul. Un spectacol uman tipic tranziției, amestec de derizoriu și caricatură. Striptease în fața a milioane de telespectatatori. O ciudată amnezie i-a lovit pe toți. Nimic nu e gratis în massmedia. Vezi Cristoiu și CTP. Plus ciracii lor din presa locală, cu zecile. Veți fi convinși pe deplin. Partida de vânătoare a început. Se caută un nou patron. Fenomene clasice de cameleonism, unul mai mare decât altul. Turpitudinile din presă sunt la vedere, mulți se resetează, ba chiar riscăm să-i vedem mâine învățatorii neamului. Nesimțirea din statele de plată, denunțată de atâtea ori, trebuie odată și odată eradicată. Pentru toți, structura salarială total sau partial legată de bugetul național, trebuie să aibă ca plafon maximal salariul celei mai înalte demnități a statului, salariul președintelui țării. Dacă nu acum, atunci când?! E plin de latriniști cu minte și școală puțină. Alții sunt trimiși la tastatură de foștii FSN-iști. Toate otrepele, făcături lașe ce se ascund în spatele unor identități false, idioți congenitali, plini de nesimțire. Neandertaliani negri și grași, soioși, jegoși, proști și degenerați. Scriu articole apă de ploaie și așteaptă aplauze. Țara are nevoie de un adevărat conducător, nu de o momâie la Cotroceni. Împuțite creature comuniștii ăștia, nu au mama, nu au tată, ar trebui ascunși pentru eternitate. Drojdierilor PSD le trebuie tratament obligatoriu. Împotriva jegoșeniei, lipsei de bun simți, a unei logoree incredibile, mă îndeamnă să vă transmit că acum trebuie să fim cu ochii pe SRI, nu pe PSD. A izbucnit meciul politic. Acum se poate elibera scena. Începe circul. Vă cer doar un lucru tuturor: țara trebuie pusă pe picioare, nu pe brânci. 




jooble.org