PUTEREA FĂRĂ PUTERE

PUTEREA FĂRĂ PUTERE(1176)


Sunt trist de Sf.Mihail şi Gavril. De ce se întâmplă în stradă, în preajmă şi-n sufletul meu. Prea multă făţărnicie aratată chiar de unii care clamează dragostea pentru Dumnezeu, dar par posesorii unei guşe de venin îndreptată împotriva tuturor. Am mai spus-o, cea care mă sperie cel mai tare este prostia agresivă, nesimţiţii cu tupeu, cărora oricât le-ai da, nu le convine nimic. Se consideră buricul pământului, dar de fapt sunt găuri negre, laolaltă femei şi bărbaţi. Groaznic este că indivizii procrează alte specime asemănătoare luându-le locul. Boi şi vaci în ţarcul democraţiei. Nişte români au o ţară, dar nu le foloseşte la nimic. Doar pe facebook toată lumea are soluţii şi nimeni nu este de acord cu nimic. Gloaba a devenit un salam de măgar expirat. Avem destui indivizi care ar trebui eliminaţi prin Ordonanţă de Uergenţă din spaţiul public. E o jale că asemenea produse subumane au drepturi să se exprime în spaţiul public. Plus că Biserica este folosită de Stat ca armă psihotronică împotriva poporului. E haos total nu numai la Constanţa, ci în întreaga ţară, şi o să fie şi mai rău, datorită unei gloate a cărei membri vor şi ei un ciolan. Nu ne mai vindem ţara, cumpărăm o ţară. Sigur, pe cei mai mulţi o să-i supere noua mea scrisoare pe cord deschis, mai ales că justiţia e acum în cârdăşie cu infractorul. Nimeni nu vrea să lectureze cele 10 strategii de manipulare a maselor de Noam Chomsky. La ce bun? Ne-am fixat să ieşim în stradă, dirijaţi de securiştii dirijaţi la rândul lor de Iohannis Ficus pentru a striga orice, ca-n tribuna unor meciuri submediocre. Să sperăm că Ţepeş a ajuns la orizont. Unirea cu Basarabia e urgentă, altfel trăim degeaba. E momentul ca şi noi să facem ceva pentru această naţiune-
Nu mai sunt nici Revoluțiile ce erau odată. În 1989 am ieșit să schimbăm ceva, nu să ne plimbăm prin piață. Am ieșit atunci cu un scop precis, bine definit, să dăm jos un dictator și să schimbăm din temelii un regim, o orânduire socială. Am ieșit în necunoscut, în momente în care nu se știa cine de partea cui este, cine pe cine împușcă, am ieșit să câștigăm și să murim dacă era nevoie. Astăzi, am senzația că se merge la Revoluție ca la bâlci, ca la meci, cu copii mici, cu căței și pisici, unii strigă, alții râd, alții sar în sus de frig. Unii mai vin și mâine, alții au treabă, se duc la dentist iar unii au de schimbat anvelopele de iarnă. Ce Revoluție e asta? Nu am văzut pe nimeni să arunce la gunoi niște politicieni, să-i ia de gât și să-i bage în tomberon, să-i încuie acolo. Nu am văzut pe nimeni să intre în Guvern și să nu plece de acolo până când nu se pun în funcții oameni competenți, capabili să conducă o țară, un popor. Nu am văzut nici la Casa Poporului pe nimeni din stradă, acolo în cuibul mafiei și corupției nu a intrat nimeni să dea cu DTT. Să dea cu biciul în dreapta și în stânga. Ce Revoluțe este asta, fraților? Puneți caseta din 1989 și învățati de acolo cum se face o Revoluție. Mă mândresc cu Revoluția generației mele, faceți și voi ceva ca peste 30 de ani să aveți cu ce să vă mândriți. Acum, aşa cum scria o colegă talentată, Molozul justificatei indignări colective se vede tot nesătul, chiar şi cu aceste demisii îndelung scandate şi caută în continuare alte victime şi alte schimbări, iar glasurile celor intervievaţi de către mass-media - captate, fireşte, întru totul de acest eveniment suficient de senzaţional pentru a le hrăni şi lor veşnica foame de rating - formulează fel de fel de propuneri optime, dar mai ales aceea de schimbare integrală a sistemului existent. Şi mâine rămân numeroase lucruri pidosnice ale existenţei noastre. Clasa politică nu vrea să plece nicăieri, rămâne pe loc şi continuă sarabanda unui proces de falsificare generală a raportului merit-răsplată. Membiri ei nu sunt simpli ţapi ispăşitori, nu acari ca bietul Păun, ci bandiţi notorii, ruşinea neamului nostru, care-şi merită cu prisosinţă ce li se întâmplă acum. Sperjuri care au jurat cu mâna pe Biblie să servească ţara, de care şi-au bătut joc îndată ce au ajuns în scaun. Directorii în Rom\nia ‘tropăie pe toate drumurile. Personaje cu toate de tranziţie. Lista adevăratelor vinovăţii continuă încă mult şi asanarea societăţii româneşti trebuie să se facă,din temelii căci probabil tocmai de aceea s-a produs această jertfă de sânge tânăr şi nevinovat, ca în această ţară să se înalţe în sfârşit dreptatea întrupată în oameni drepţi, competenţi şi valoroşi, pe care vă rog să-i descoperiţi. Altfel vom avea din nou Putere fără Putere. Libertatea ţi-o câştigi sau ţi-o pierzi în orice mediu. Nu fac pe prostul. Fac pe echilibratul. Parcă sunt PR la Vatican. Libertatea e un metatext, un Blick românesc. Ieftin nu e o scuză pentru urât. Avem curaj de haită. Logica , parte a filozofiei, ne învaţă un principiu după care concluzia nu are voie să fie mai mare decât premizele. Ţara arde, porcul se anesteziază. Strada e plină de spectacole gogoaşă, care sunt trecătoare ca o gripă aviară. Iar securitateta continua să-şi dea măsura XXXXL a caracterului urât. Când o să vreţi să degustaţi o porţie de licurici, ştiţi unde să mergeţi. Politica mea este a celor 5 ‘’c’’: Ce? De ce? Cum? Cu ce? şi Când? Hai, pa.
 




jooble.org