Arhetipul – matrice existenţială sau Inter Artes numărul 7

Arhetipul – matrice existenţială sau Inter Artes numărul 7(1085)


Cu o concepţie grafică şi coperte aparţinând pictorului şi designerului Constanţin Grigoruţă, apare pe piaţa culturală numărul 7 al revistei semestriale Inter Artes, Literatură – Artă – Cultură, a cărei temă de dezbatere literară şi de idei a fost ,,arhetipul“.
Redactorul-şef, Anastasia Dumitru, semnează şi editorialul-motivare, abordarea sa propunând o interactivitate a lecturii de arhivă urmată, să-i spun aşa, de o armonie a conversaţiei pe seama diversităţii sensurilor termenului de ,,arhetip“ şi a motivelor sale, mărturii, în fapt, dintr-un tezaur de credinţe şi mituri, de istorii edificatoare şi exemplare care au definit, prin întipărire în memorie, gesturi creatoare, deja consacrate, omul arhaic.

Anastasia Dumitru aminteşte, aruncând în treacăt o lumină în ,,întunecimea fiinţei“, cum spunea Platon despre esenţele eterne şi invizibile ale materiei, pornind de la Timaios, dialogul socratic în care personajul omonim relatează ,,mitul verosimil“ al creaţiei universului, cu distincţia între modelul inteligibil ,,care ar fi etern şi nu are devenire“ şi copia acestuia – universul vizibil –, realizată de zeul artizan (demiurgul), copie care, spune Stagiritul, ,,devine neîncetat, dar nu este niciodată“ în deplină înţelegere; în fapt, era, în acel început de dialog o repunere, pe scurt, în scenă, a gândirii metafizice platoniciene, cu acel ,,prim început“ care ar corespunde unuia dintre cele două principii ale sale referitor la Ideile arhetipale şi la cele două realităţi – fiinţa şi devenirea. În substrat, este pusă între paranteze şi binecunoscuta formulă, chintesenţă a relativismului cultural şi moral a sofiştilor, aparţinând lui Protagoras: ,,Omul este măsura tuturor lucrurilor – a celor care sunt în ce fel sunt, a celor care nu sunt în ce fel nu sunt.“

Speculaţiei filosofice îi ia locul rigoarea. Autoarea parcurge secole ale spiritului umanist pentru a puncta faptul că: motivele arhetipale provin din tiparele genetice ca matrici existenţiale, astfel că omul devine continuatorul şi purtătorul de arhetipuri; logosul creator este arhetipul iniţial prin care a luat naştere lumea; teoreticienii care s-au aplecat asupra studiului arhetipului au analizat, printre altele, arhetipurile inconştientului colectiv şi conştiinţa mitică, arhetipurile în structuri antitetice, arhetipurile ca nişte constante ale naturii noastre, inclusiv ale omului religios.
Ancheta revistei, aparţinându-i aceleiaşi Anastasia Dumitru, înalţă, cumva, copacul ars de dragoste în asprimea ei faţă de Dumnezeu şi sacrificiu a unora dintre deţinuţii politic din ,,Lotul“ Rugul Aprins, prin câteva răspunsuri la un set de întrebări date, dintre care amintesc: Care este sensul sacrificiului?Este un scop al suferinţei în plan metafizic? A fost detenţia între demoni şi sfinţi? Aţi simţit Rugul Aprins în zilele prigoanei? Ce gânduri aţi transmite generaţiei actuale? Răspund George Cuşa, Petre Amza, Eufrosina Istrati şi Güner Akmolla, care a avut în familie opt deţinuţi politic.

Paginile de Eseu cuprind dezvoltări ale aceleiaşi teme enunţate mai devreme, astfel: Iisus Hristos, Logosul întrupat, Arhetipul omului, semnat de Protos. dr. Maxim Vlad, o meditaţie perindată în văpăile învăţăturii creştine ca izvor al cunoaşterii mai înaltă, Periplul unor concepte – Lumină şi întuneric–, apropo de arhetipurile în structuri antitetice, sub semnătura Ecaterinei Alexandru, Arhetipul luminii, de Andreea-Bianca Popescu, Funeraria tomitană despre destin – Epigrame dedicate copiilor – o interesantă reflectare a morţii copiilor aşa cum a fost descoperită în menţiunile de pe stelele funerare din întreaga lume greco-romană, inclusiv la Tomis, acele morţi necomforme cu ordinea existenţei survenite înainte de vreme, şi puse în legătură cu divinitatea invocată ca braţ al răzbunării sau ca protest împotriva unui destin arbitrar.

Secţiunea Homo Balcanicus aduce în atenţia lectorului una dintre metodele de cercetare şi analiză ale societăţii, aşa cum a fost ea concepută de către părintele şcolii sociologice rămâneşti, Dimitrie Gusti, anume monografia, printr-un material semnat de Enache Tuşa, Mişcarea monografică din Dobrogea în secolul al XX-lea şi influenţa Şcolii Sociologice de la Bucureşti asupra acesteia; sociologia rurală sau sociologia agricultorilor cum a mai fost denumită, s-a individualizat faţă de alte ramuri ale sociologiei generale prin domeniul său de acţiune orientat spre lumea satului şi a schimbărilor sale, guvernată de un mod de producţie şi de viaţă specific, dar şi spre monografiile săteşti, care vor surprinde, ca şi în cazul satelor dobrogene, trăsătura esenţială a acestora, anume diversitatea în unitate, proprie
Poezia, însoţită de o fişă bibliografică substanţială, este prezentă prin semnătura lui Marius Chelaru. Propunerile de lectură, mă refer la cronici de carte, aparţin Olgăi Duţu, Marinei Cuşa şi Nastasiei Savin, Mirelei Savin, lui Mircea Lungu şiRodicăi Maria Popescu.
Evenimentele culturale tomitane au în atenţie Ziua Limbii Rămâne, Colocviul Naţional de Poezie Clasică Japoneză, lansarea cărţii Bujor Nedelcovici – Conştiinţa de scriitor, semnată de Anastasia Dumitru şi a antologiei cu 60 de poeţi români, ,,Simplitatea risipirii“, precum şi o parte a vieţii publice a Bibliotecii Judeţene în anul care se încheie. Pentru numărul viitor redacţia propune ca temă Lectura şi scrisul (funcţia soteriologică a literaturii).
 




jooble.org