Profesoara Loredana Tănase: ,,Elevii mă urmează şi le cultiv spiritul de competiţie”

Profesoara Loredana Tănase: ,,Elevii mă urmează şi le cultiv spiritul de competiţie”(2976)


Doamna profesoară Tănase Loredana este genul de cadru didactic care îşi extinde programul de muncă până şi în weekend de dragul elevilor, al cercului de biologie şi al pregătirii suplimentare pentru pasionaţii de natură. Dumneaei a contribuit decisiv în formarea unor olimpici străluciţi şi al unor studenţi responsabili prin activitatea la Colegiul Naţional Mircea cel Bătrân din Constanţa.

Când aţi simţit chemarea pentru biologie ?
…E greu de precizat momentul exact! Cred că orice copil care a avut şansa uneii copilării cu mai puţin “beton şi asfalt” manifestă o atracţie către această disciplină; nu mai vorbesc de faptul că pe vremea aceea televizorul nu era un factor atractant – dimpotrivă! Iar de calculator – nici vorbă… Ne salva apetitul pentru cărţile de aventură care ne îndemnau de la stadiul de lectură la cel de explorator: ne închipuiam că suntem pe rând Robinson Crusoe, apoi Winnetou, apoi… cine mai ştie ce! Şi în mod cert, grădina bunicilor era întotdeauna terenul de desfăşurare al acţiunii. Cum să nu te apropii de natură? Să nu încerci să-i descifrezi semnalele şi indiciile – întocmai ca eroii cărţilor citite! La şcoală profesorul de biologie nu a făcut decât să-mi completeze tabloul realităţii înconjurătoare cu argumentele ştiinţifice. Altfel spus, momentul care cred că a marcat “chemarea” a venit la începutul clasei a douăsprezecea, când am decoperit genetica; pe scurt, m-a fascinat şi mi-a influenţat deciziile ulterioare legate de traseul profesional. Iar în facultate, anatomia şi fiziologia umană au fost cele care mi-au acaparat atenţia cu totul.

Cum reuşiţi să îi ademeniţi pe elevi să se îndrăgostească de fauna, flora şi anatomia umană ?
Ademenit?... Nu tocmai. Când mă prezint pentru prima dată în faţa lor le spun că nu am venit pentru a-i învăţa, ci pentru a-i ajuta să uite ceea ce ştiau până acum. Şi asta le place! Restul vine de la sine şi cred că este mai degrabă o „contaminare” lentă. E plăcut să-i vezi după un timp declarându-se” bolnavi” de biologie. Totul este să le stârneşti curiozitatea.

Prin premiile acumulate de elevi este dovedită şi iscusinţa pedagogică. Ce rezultate au obţinut învăţăceii dumneavoastră la olimpiade şi admiteri?
Olimpiadele şi concursurile şcolare de profil reprezintă o parte importantă a activităţii mele didactice; elevii mă urmează şi le cultiv spiritul de competiţie. Asta presupune timp alocat pregătirii suplimentare, adică inclusiv zilele de sâmbătă şi duminică petrecute în laboratorul şcolii cu un număr considerabil de elevi, de la clasa a IX a până la clasa a XII a. E dificil să lucrezi pentru performanţă pe patru niveluri diferite, dar rezultatele pe care le obţin şi bucuria lor mă motivează. Rezultate bune şi foarte bune au obţinut începând de la nivel judeţean, am avut elevi calificaţi şi premianţi la fazele naţionale şi de curând chiar o medalie de bronz la Olimpiada Internaţională de Biologie din 2014. Biologia fiind o disciplină de admitere la facultăţile de medicină, am constatat în ultimii ani o revigorare a concurenţei; în consens cu această tendinţa, un număr destul de mare din absolvenţii noştri optează pentru facultatea de medicină, iar feed-back-ul pe care îl primim din mediul universitar ne arată că devin unii din cei mai valoroşi studenţi. Mă mândresc cu ei!

Care credeţi că sunt criteriile după care mulţi constănţeni consideră Colegiul Naţional Mircea cel Bătrân unul dintre cele mai bune din oraş ?
Cel mai important criteriu cred că rămâne renumele de cel mai bun liceu din oraş (judeţ) care derivă din calitatea demersului didactic, rezultatele obţinute la examene naţionale, concursuri şi olimpiade şcolare, dotarea unităţii şcolare şi – de ce nu? – climatul afectiv- emoţional în care elevii îşi desfăşoară activitatea; eu cred că este foarte important.

Ce reviste şi ce emisiuni le recomandaţi pasionaţilor de biologie pentru o mai bună documentare?
Hm… Reviste? Emisiuni? Glumeşti?...Elevii nu se mai dau în vânt după reviste. Sunt atât de multe surse de informare care” bat” hârtia şi ei le au la degetul mic. Sincer, pe mine mă deranjează când văd cât de rapid obţin orice informaţie care se află la doar un click distanţă, fiindcă dispare fiorul descoperirii după ceva muncă de cercetare ori documentare. Biologia este ştiinţa vieţii, este o ştiinţă dinamică iar noi suntem părţi din mecanismul evolutiv în plină desfăşurare. Natura trebuie cunoscută prin explorare – să parcurgi muntele la picior, să-i simţi spiritul vibrând prin fiecare fir de iarbă de sub talpa ta; să ai curajul de a te scufunda în apa mării pentru a-ţi da seama că nu ştiai mai nimic despre ea. Să te laşi explorat de o buburuză şi să ai răbdarea de a o urmări cum îşi deschide elitrele şi zboară… Natura este cea mai bună sursă de documentare, nu trebuie uitat! Tot vorbim despre întoarcerea omului modern către natură, dar câţi dintre noi facem într-adevăr asta?




jooble.org