Actul domnului Palaz şi halatul lui Tararache

Actul domnului Palaz şi halatul lui Tararache(1516)


Când nimic nu ai a spune, ca politician, ca să ne intereseze şi pe noi, mai bine faci spume la gură, clăbuci, balonaşe colorate de săpun sau orice altceva din categoria celor care fâsâie. De pildă, un sifon defect, o ţeavă fisurată de la gaze, chiar dacă este periculos, un balon uriaş dezumflat, ca un caltaboş, prin gâtuire, ca la cimpoi...Mai pot fi folosite bastonaşe muzicale, diverse burlane, zurgălăi, alarme de interior şi sirene marca Vasile Roaită. La fel de bine, ca în exemplele de mai sus, se potriveşte şi o pană de cauciuc promovată spontan cu un cui cu o floare de mari dimensiuni. Se recomandă manevrele. Dar, atenţie, nu oricum, că nu ţine, ci manevre cu o locomotivă cu aburi de la depoul Feteşti. Când nimic nu ai a spune, repet, ca să ne intereseze şi pe noi, discursul politic steril poate fi înlocuit cu succes de zgomotul provocat de un geam spart. Desigur, un geam de dimensiuni mari, ca să audă tot poporul! Din păcate, lipsa acestor accesorii de propagandă a compromis total o dezbatere televizată, care, în ciuda unei distribuţii politice, s-a transformat într-o baie de aburi! Alte forme de exprimare: căţeleală, păruială, duel cu umbrela din dotare, îmbrânceală, fitileală, abureală, ca stare de fapt, fiind, totuşi, vorba de doi politicieni... Protagonişti: Claudiu Palaz şi Mihai Tararache,viitori candidaţi, cel puţin, declarativ, la funcţia de primar al Constanţei. Cu asemenea ambiţii puse în mişcare, te aştepţi, ca simplu cetăţean-alegător, la o dezbatere pe bune despre soarta oraşului şi, în mod deosebit, despre proiectele celor doi politicieni certăreţi. În acest context, dezamăgirea cea mai mare a venit dinspre Claudiu Palaz, printre altele, fost prefect al judeţului, care şi-a reluat apariţiile fotogenice pe micul ecran. Şi atât. In materie de bătut apa în piuă, Mihai Tararache, un soi nou in clasa pomului lăudat, nu se dezice nici de această dată! El ştie una şi bună. Cu sau fără argumente, se străduieşte să fie tare în gură. Ca noutate tactică, am sesizat că mişcă bine braţele, ca şi cum ar înota într-un acvariu fără apă, fiind la un pas de a inunda studioul de televiziune. De câteva ori, tot agitându-se în ploaie, cu fesul pe cap, Tararache a fost la un pas de a-i şterge una peste faţă fostului nostru prefect! Din fericire, domnia sa stăpâneşte bine artele marţiale, cu centură, pe care se bazează tehnica apărării de muşte, ceea ce i-a permis să scape viu, tandru şi nevătămat. Care de care mai şmecher, prin mişcări, fente şi fiţe teatrale, bine studiate în camera de luat vederi, cei doi protagonişti au transformat dezbaterea lor într-o ceartă ca la uşa cortului. Tema de căpătîi, una fără nici o importanţă capitală, face referire insinuoasă la adresa modului în care a fost promovat, îm ultimii ani, domnul Claudiu Palaz. Enumăr doar câteva dintre funcţiile deţinute: secretar general al Prefecturii Constanţa, subprefect şi prefect. Pe acest subiect, domnul Tararache, sigur că a prins mâţa de coadă, s-a repezit să spună că Palaz a fost numit politic în funcţiile respective, fără a prezenta un minim argument în acest sens! Simţind că l-a agăţat de nas, Claudiu Palaz i-a cerut dovada, adică actul care consfinţeşte numirea sa politică. Din acest moment, a ţinut-o langa, actul, unde este actul, arată-mi actul, scoate actuuuuul…Bine încolţit, Tararache a încercat să se apere cu halatul, ca şi cum un roi de muşte ar fi năvălit în studioul televiziunii respective ! Domnul parlamentar este neîntrecut în mimica mâinilor! Disputa dintre actul şi halatul a dominat întreaga emisiune! Uns cu toate alifiile, Claudiu Palaz s-a jucat, precum şoarecele cu pisica, virgulă, cu Tararache, care a pierdut cadenţa, fiind acuzat că nu cunoaşte, ca parlamentar, legislaţia în vigoare. Sigur, în principiu, domnul Palaz are dreptate. Domnia sa a fost promovat, în principal, pe criterii strict profesionale, calităţi pe care nimeni nu i le contestă. Cu toate acestea, în opinia mea, fără acordul tacit al PD, aflat, atunci, la putere, nu ar fi ajuns prefect! Sigur, chestia asta nu apare în niciun act. Este şi acesta tot un merit al domniei sale. Nu e lucru puţin ca, apolitic fiind, să câştigi încrederea unui partid de calibrul celui condus, la acea oră, de Mircea Banias...Numirea lui Palaz în postul de prefect a reprezentat, la vremea respectivă,un model de consens. Un astfel de subiect ar fi fost mult mai interesant decât controversa dintre actul şi halatul…




jooble.org