Premierul carpetă şi fuga de DNA(919)


Observ că este la modă, în draci şi pe mulţi franci, carpeta cu fuga din Serai a premierului Victor Ponta, acest Suleyman al naţiunii noastre. Până să plece să se trateze în Turcia, ţinând, pe post de diplomat, un picior sub braţ, afişajul din bucătăriile gospodinelor noastre se axa pe o tematică strict mioritică. Dau la întâmplare un singur exemplu pastoral: “ Pentru soţul meu iubit/ Eu tocană am gătit.” Ca să fie cât mai sugestivă această imagine, cu multă ceapă, carpeta românească este dominată de figura flămândă a bărbatului, soţ eroin şi fruntaş în întrecerea socialistă. In cea de-a doua ipostază, bărbatul face dovada irefutabilă a forţei sale de monolit. El sparge cu pumnul o ceapă roşie, tributară regimului comunist, dovadă că este un personaj neînfricat, demn şi patriot. Ani de zile, în perioada de răstrişte şi jale, poporul nevoiaş, precizez, de la oraşe şi sate, s-a hrănit cu tocana de pe carpetă! Altfel, nu ştiu cum ar fi supravieţuit această naţiune! Rolul femeii este minimalizat, cu excepţia perioadei petrecute la cratiţă... In studenţie, un coleg de-al meu a desenat pe o foaie mare de carton un pui bine rumenit. Desenul era atât de reuşit, încât, la un moment dat, aveam senzaţia că miroase în cameră a pui prăjit! Când ne era foame, mimam un ospăţ cu pâine multă înmuiată în untura care se prelingea imaginar, dar statutar...Acesta era rolul propagandistic al blocului de desen pus, pe atunci, în slujba clasei muncitoare. Ei bine, sensul gastronomic al carpetelor româneşti a fost deviat profund spre metafora turcească. Practic, de la Suleyman încoace, premierului gura nu-i mai tace, iarba nu-i mai place! Băi, fratele meu alb, dar chiar nimic, nimic nu-i mai place! Ce motiv are să lase ţara de izbelişte! Poate că vrea să se răzbune pe cei care nu l-au votat la alegerile prezidenţiale, când a căzut direct, precizez, din plopul care făcea micşunele, în canalizarea istoriei! De când şi-a accidentat un picioruş pe terenul de baschet, ce căuta el acolo?, Ponta a trecut la folclorul turcesc, cunoscut pentru esenţa sa melodramatică. Fire sensibilă, s-a adaptat din mers noilor cerinţe electorale. Domnia sa a sesizat că unor români le place să se smiorcăie, reprezentând un potenţial consistent de alegători, atunci când conducătorul lor iubit face buba, cum s-a întâmplat şi cu Ponta. Si, atunci, s-a victimizat, văicărindu-se aprins că-l doare picioruşul…Pentru că a lăsat totul vraişte în ţară, comentatorii politici vorbesc despre fuga din Serai a premierului. Fuga din Serai sau fuga de DNA? Aceasta-i întrebarea, într-o ţară hamletiană, ca a noastră, unde continuă să se afle la putere cei cu dulapurile pline cu schelete...