Revista InterArtes la numărul 6

Revista InterArtes la numărul 6(1422)


    Odată cu această apariţie, scriitoarea Anastasia Dumitru, director fondator şi redactor-şef, bifează anul IV, nr.6 de existenţă al revistei semestriale de literatură - arte - cultură, InterArtes, care apare la Constanţa, avizată fiind de Ministerul Educaţiei Naţionale, ca parte a proiectului Interdisciplinaritate: literatură şi alte arte. Eu i-aş spune InterArtes ca proiect, alături de alte reviste de cultură constănene, al consolidării în cetatea tomitană a culturii dobrogene, întreţinând cu aceasta o relaţie personală de judecare şi gust critic. Cultura, un subiect inepuizabil, precum imaginarul.
Lansarea acestui număr s-a tors la Muzeul de Artă, pregătindu-i-se avântul spre cititor prin cuvântul celor care au dorit, dintr-o asistenţă din rândul căreia nu a lipsit nici prozatorul Ovidiu Dunăreanu, omagiat în paginile revistei la cei 65 de ani şi care, cu ton al vocii de un real neintrat încă în funcţie a amintit că a primit deja decizia de pensie, să marcheze, cu bucurie, momentul la care erau martori. Pândit de uitare şi fără a spune o dulcegărie, cred că i-aş fi putut cere clipei,,Opreşte-te! eşti atât de frumoasă!“ Clipa, însă, nu ţine cont de mine pentru că ea aparţine unui sistem căruia doar prezenţa noastră fizică îi dă consistenţă.

Lumea caldă care pluteşte în interiorul celor 165 de pagini, o carte, deci, vine spre cititor dinspre cei care consideră că nu e suficient a ţine condeiul în mână pentru a da seamă de meşteşug, ca dintr-un scrin înmiresmat în care semnatarii ţin ceea ce au păstrat din trecut. Mă refer la acel frumos de substanţă intelectuală despre care niciodată lucrătorul nu gândeşte că ar vrea să scape de el, ci doar să îl transmită

  Şi, dacă numărul trecut al revistei a avut ca temă Iubirea, iată că acesteia îi este opusă în acest număr Ignoranţa. Ignoranţa care n-a încetat a se plimba în voie printre noi, generic vorbind, indiferent de veac, ajunsă amintire datorită prezentului din care s-a hrănit şi se hrăneşte şi la care, iată, omul se întoarce fără a a,nticipa ce va fi. De aici pleacă şi editorialul redactorului –şef, ca un excurs analitic şi interogativ, de la antichitatea elenă până în contemporaneitate. Eseurile semnate de: Marina Cuşa, Farmecul ignoranţei în lumea lui Ismail Kadare, Valeria Mitu, Ignoranţa ca strategie narativă, Daniela Varvara, Nicolae Ionel, întemeierea cosmică în lumină, Rodica Maria Popescu , Iubirea cosmică în opera lui Albert Camus, deschid revista provocând la plăcerea unui răgaz de lectură.

  Aflat sub flamura imparţială a criticii, intervalul acordat cronicii de carte aduce în discuţie, prin comentariile Mirelei Savin, un roman recomandat şi ca posibilă lectură, Anastasiei Savin, o carte de poeme, Olgăi Duţu sau Anastasiei Dumitru, cărţi ale unor poeţi în plină afirmare. Interdiscilinaritatea este susţinută în acest număr de Oana Cătălina Bucur, cu Individualitate – suveranitate –societate de consum, de Graţiela Georgiana Dumitrache, cu Interferenţa religie – ştiinţă la Ioan Petru Culianu, de Marian Giurcă, cu Incluziunea socială, - expresie a înţelegerii diversităţii.
Consistentă este şi partea dedicată lui Homo Balcanicus, care se deschide cu un demers în istoria tătarilor crimeeni semnat de Güner Akmolla.
Nu omit, la Repere culturale dobrogene, spaţiul în care prozatorul, fără a cărui operă nu se poate studia la lumina zilei metafora prozei fantastice contemporane româneşti, este omagiat printr-un Portret de autor, într-un fel de gravură biobibliografică, o pagină de geografie umană: l-am numit pe scriitorul Ovidiu Dunăreanu. El a visat să îşi facă din opera sa adăpostul cel mai sigur. Un visător al forţei imaginii nu poate să renunţe niciodată. Cu atât mai mult la 65 de ani.
Efortul lucrătorilor voluntari de la InterArtes se încheie în acest număr prin poezia Victoriei Duţu, a lui Raul Bribete şi a Ralucăi Neagu la debut.
 




jooble.org